Ce este stresul?

Daniel Brown este profesor de psihologie la Harvard Medical School si director de Medicina Comportamentala la Cambridge City Hospital. El este licentiat al Universitatii din Massachusetts si a obtinut si titlul de doctor in religie la Universitatea din Chicago cu lucrarea studiu comparativ al cailor contemplative Tibetane, Theravadan si Yoga. El este co-autor al lucrarii Transformarea Constiintei: Perspective conventionale si contemplative asupra dezvoltarii si studiaza pe larg hipnoza si medicina de comportamentala.

Stresul este un termen atat de comun in vocabularul nostru de la sfarsitul secolului XX, incat, uneori, intelesul sau este umbrit. Tehnic vorbind, o reactie de stres este un raspuns fizic si mental la o situatie potrivnica, in care sunt mobilizate resursele in caz de urgenta ale corpului - mecanismul "lupta sau fugi", inundand corpul cu hormoni meniti sa infrunte incercarile. Din nefericire, viata moderna declanseaza continuu acest raspuns atunci cand nu putemn nici sa luptam, nici sa fugim, ceea ce poate duce la o crestere a tensiunii sangvine si musculare, la iritabilitate, anxietate si depresie, precum si la o scadere a eficientei imunitare.

Daniel Brown studiaza modul in care stresul provoaca anumite boli. Perspectiva sa este a medicinei comportamentale, o ramura medicala relativ noua, care aplica metode comportamentale - inclusiv raspunsul biologic, meditatia si hipnoza - in tratamentul bolilor cronice si in promovarea unor modalitati de a preveni boala. Brown discuta despre factorii interni si externi care declanseaza boala. El explica modul in care stresul afecteaza functionarea sistemului nervos si descrie efectul cumulativ al stresului cronic asupra corpului.

Exista diferite moduri de a face fata neplacerilor. Anumite modalitati de a face fata stresului - abuzul de substante chimice, de exemplu - conduc la probleme si mai mari. Altele, cum ar fi raspunsul biologic si meditatia, cresc rezistenta si imbunatatesc starea de sanatate. Presiunile si evenimentele tulburatoare din vietile noastre nu trebuie sa dicteze modul in care reactioneaza mintea si corpul.

Probabil ca cel mai grav efect al stresului este sindromul de stres posttraumatic. Aceasta tulburare psihologica apare de obicei in cazul unor persoane afectate de forme extreme de traume, cum ar fi tortura, abuzul sexual, razboiul sau evenimente care le-au pus in pericol viata, de pilda accidentele de masina sau uraganele. Simptomele includ amintiri ale evenimentelor traumatizante, cosmaruri, tulburari ale poftei de mancare, anxietate, oboseala si recluziune sociala. Oamenii care sufera de acest sindrom raspund hiperactiv la stres, ceea ce declanseaza o activare intensa a sistemului nervos autonom ca reactie la situatii obisnuite, benigne. Dalai Lama a ararat ca, dupa ce au exersat meditatia, unii refugiati si calugari tibetani au facut fata uimitor de bine - aparent, fara a fi afectati de sindrom - chiar si celor mai cumplite tratamente.

Daniel Brown: Medicina comportamentala reuneste intelepciunea psihologiei si stiinta medicala pentru a intelege cum anume trebuie sa evalueze si sa diagnosticheze boala, cum s-o trateze si, mai ales, cum s-o previna si sa o vindece. A fost aplicata, cu mai mult sau mai putin succes, intr-o multime de domenii, mai ales in tratamentul tulburarilor psihofiziologice, cum ar fi durerile de cap, nevralgiile, hipertensiunea sau astmul. Un alt domeniu este folosirea acestor metode in abordarea comportamentului care prezinta factori de risc pentru sanatate, cum ar fi: fumatul, somnul insuficient sau alimentatia deficitara - comportament in care obiceiurile persoanei ii afecteaza sanatatea in mod negativ.

Un al treilea domeniu al medicinei comportamentale este intelegerea modului in care oamenii se adapteaza bolilor cronice, cum ar fi diabetul sau bolile de rinichi. De exemplu, multi diabetici nu isi respecta tratamentul medicamentos. Mananca incorect si nu isi supravegheaza nivelul zaharului din sange sau neglijeaza orarul de administrare a insulinei, chiar si atunci cand stiu ca tratamentul da rezultate. Asa ca oamenii de stiinta au inceput sa studieze problemele legate de respectarea tratamentului ca parte a adaptarii pacientului la boala cronica.

Al patrulea domeniu este mai controversat: folosirea acestor metode in prevenirea si tratamentul bolilor imunitare, cum ar fi cancerul, SIDA si bolile autoimune. Acesta este un domeniu mai putin dezvoltat. Al cincilea este cunoscut in mod traditional sub numele de medicina psihosomatica si vizeaza legatura dintre minte si corp si folosirea metodelor comportamentale in tratarea unor simptome medicale provocate de anxietate, de pilda crizele de astm.

In sfirsit, medicina comportamentala este aplicata la ceea ce numim sporirea starii de bine. Acest domeniu nu tine de tratarea bolii, ci, in primul rand, de prevenirea ei, prin predarea unor metode de obtinere a unei stari optime de sanatate.

Boala: cauzele si intretinerea

In ceea ce priveste medicina comportamentala, este important sa incepem printr-o intelegere a modului in care privim boala si evolutia ei. In clinica noastra, privim boala la doua niveluri: mai intai, in termeni cauzali si apoi in termenii diferitilor factori care intretin boala. Cauzele bolii pot fi biologice, legate de stres sau mixte. Factorii biologici includ predispozitia genetica, ca in cazul bolilor autoimune si al diferitelor forme de cancer. Alti factori cauzali apar in perioada timpurie a vietii. De exemplu, modul de nutritie poate influenta mai tarziu greutatea. Uneori, infectiile pot provoca distrugeri ale tesuturilor. Pneumonia contractata in primul an de viata al copilului poate face mai apoi ca tesuturile pulmonare sa fie mai sensibile la dezvoltarea astmului. Alteori, oamenii dobandesc o sensibilitate la anumite medicamente. La unele persoane care sufera de astm, acesta este cauzat de sensibilitatea dobandita. In alte cazuri, oamenii sufera rani cu urmari de durata, iar acest lucru este important mai tarziu. Toate acestea sunt exemple de cauze biologice care predispun la imbolnavire.

In al doilea rand, privim spre factorii care intretin boala, pentru ca cercetarea demonstreaza din ce in ce mai limpede ca factorii care intretin boala o perioada mai lunga pot fi diferiti de cei care au cauzat-o. Asa cum este posibil sa conditionezi sau sa educi un raspuns din partea sistemului imunitar, se poate face acelasi lucru si in cazul astmului: oamenii pot suferi crize de astm ca o reactie invatata. Anxietatea anticipativa este un alt factor care poate intretine boala. De exemplu, unii astmatici sunt ingrijorati de faptul ca vor suferi o criza. Teama produce schimbari la nivelul sistemului nervos autonom, care determina apoi modificari in tesuturile pulmonare si criza de astm. Folosirea abuziva a anumitor tratamente -in special a pulverizatoarelor care ofera o usurare de moment - este un alt factor care lasa insa tesuturile pulmonare chiar mai expuse substantelor care le inflameaza si declanseaza crizele. Tratamentul mai degraba intretine boala decat o vindeca.

Factorii care intretin boala sunt diferiti de cauze - boala capata o viata proprie si devine complexa. Este important sa tratam atat cauzele, cat si conditiile care intretin boala, astfel incat sa privim evolutia bolii ca pe un ansamblu.

Prezentare facuta de Daniel Brown in cadrul celei de-a treia Conferinta Minte si Viata la Dharamsala, in 1990.

Emotii vindecatoare: Dialoguri cu Dalai Lama despre ratiune, emotii si sanatate (Curtea Veche 2008)