Starea de prezenta - Eckhart Tolle

Cand va aflati intr-o stare de prezenta intensa sunteti eliberat de ganduri. Sunteti foarte linistit si in acelasi timp foarte alert. In momentul in care atentia dvs. constienta scade sub un anumit nivel, gandurile dau buzna inauntru. Zgomotul mental revine; linistea dispare. Sunteti inapoi in timpul psihologic (trecut sau viitor).

Pentru a le testa gradul de prezenta, unii maestri Zen veneau pe neasteptate pe la spatele elevilor si incercau sa-i loveasca cu un bat. Ce sperietura! Daca elevul era total prezent si intr-o stare de vigilenta, daca isi pastrase „cureaua la brau si lampa aprinsa” — una dintre analogiile pe care Isus le foloseste pentru prezenta —, atunci isi observa maestrul apropiindu-se pe la spate si il oprea sau se ferea. Dar daca era lovit insemna ca fusese cufundat in ganduri, adica absent, inconstient.

Pentru a ramane prezent in viata de zi cu zi este util sa ai radacini adanci in tine insuti; altfel, mintea, care are o forta incredibila, va va trage cu ea ca un rau salbatic. Prin radacini in tine insuti vreau sa spun sa-ti locuiesti corpul pe deplin. Sa ai mereu o parte din atentie indreptata spre campul energetic intern al propriului corp. Sa iti simti corpul din interior. Acest lucru va ancoreaza in prezent.

Sensul ezoteric al „asteptarii”

Intr-un anumit sens, starea de prezenta poate fi comparata cu asteptarea. Iisus a folosit analogia asteptarii in unele din parabolele sale. Nu este vorba despre genul obisnuit de asteptare amestecata cu plictiseala si iritare care reprezinta o negare a prezentului si despre care am vorbit deja. Nu este o asteptare in care atentia dvs. se fixeaza asupra unui punct viitor, iar prezentul este perceput ca un obstacol indezirabil ce va impiedica sa obtineti ceea ce va doriti. Este o asteptare calitativ diferita, una pentru care aveti nevoie de toata atentia si vigilenta dvs. Se poate intampla ceva in orice moment si daca nu sunteti absolut treaz, absolut nemiscat, puteti rata evenimentul. Acesta este genul de asteptare despre care vorbeste Isus. In aceasta stare, toata atentia dvs. se indreapta spre prezent. Nu mai ramane niciun pic pentru reverii, ganduri, amintiri, anticipari. Nu mai este niciun pic de tensiune in ea, niciun pic de frica, doar prezenta alerta. Sunteti prezent cu intreaga dvs. Fiinta, cu fiecare celula a corpului dvs. In aceasta stare, „dumneavoastra”, cel care aveti un trecut si un viitor, personalitatea — daca doriti -—, nu se mai afla acolo. Si, totusi, nu se pierde niciun lucru de valoare. Sunteti inca in esenta dvs. De fapt, sunteti mai mult dvs. decat ati fost vreodata pana atunci sau abia acum sunteti dvs. Insiva.

„Fii ca un servitor care asteapta intoarcerea stapanului”, spune Iisus. Servitorul nu stie la ce ora va veni stapanul. Asa ca ramane treaz, alert, echilibrat, linistit, ca sa nu piarda din vedere intoarcerea stapanului. Intr-o alta parabola, Isus vorbeste despre cele cinci femei neglijente (inconstiente) care nu au avut suficient ulei (constiinta) pentru a-si tine lampa aprinsa (starea de prezenta), si astfel au pierdut sosirea mirelui (prezentul) si n-au mai ajuns la nunta (iluminare). Aceste cinci femei se deosebesc de cele cinci femei intelepte, care au avut suficient ulei (au ramas constiente).

Nici macar barbatii care au scris Evangheliile nu au inteles sensul acestor parabole, asa ca primele interpretari gresite si distorsiuni s-au strecurat prin scrierea lor. Dupa alte interpretări eronate, sensul real s-a pierdut complet. Acestea nu sunt parabole despre sfarsitul lumii, ci despre sfarsitul timpului psihologic. Ele indica transcendenta mintii supuse sinelui fals si posibilitatea de a trai intr-o stare de constiinta total diferita.

Puterea prezentului – Curtea Veche

Nu poate fi spus

Traversand o femeie peste rau

Rezultatul iluminarii

Binele superior, dincolo de bine si rau - Eckhart Tolle

Exista vreo diferenta intre fericire si pacea interioara?

Da. Fericirea depinde de conditii percepute ca pozitive; pacea interioara, nu.

Putem atrage numai circumstante pozitive in viata? Daca atitudinea si gandirea noastra sunt mereu pozitive, am crea numai evenimente si situatii pozitive, nu-i asa?

Stiti intr-adevar ce este pozitiv si ce este negativ? Aveti o viziune de ansamblu? Au existat multe persoane pentru care limitarile, esecul, pierderea, boala sau durerea de orice fel s-au dovedit cei mai mari profesori. Astfel au invatat sa renunte la imaginile false despre sine si la scopurile si dorintele superficiale, dictate de sinele fals. Au dobandit profunzime, smerenie si compasiune. Au devenit mai reale.

Ori de cate ori vi se intampla un lucru negativ, exista o lectie profunda ascunsa in acel eveniment, desi in momentul respectiv poate ca nu o sesizati. Chiar si o boala scurta sau un accident va pot arata ce este real si ce nu este real in viata dvs., ce conteaza si ce nu conteaza in ultima instanta.

Dintr-o perspectiva superioara, conditiile sunt intotdeauna pozitive. Ca sa fiu mai precis: ele nu sunt nici pozitive, nici negative. Sunt ceea ce sunt. Si cand traiti acceptand complet starea de fapt — singurul mod sanatos de a trai — nu mai exista „bine” si „rau” in viata dvs. Exista numai un bine superior — in care este inclus si „raul”. Totusi, din perspectiva mintii exista bine-rau, placere-neplacere, iubire-ura. De aceea, se spune in Cartea Genezei ca Adam si Eva nu au mai avut voie sa ramana in „rai” după ce au „mancat din pomul cunoasterii binelui si raului”.

Pentru mine totul suna a negare si pacalire de sine. Cand mi se intampla un lucru groaznic, mie sau unei persoane apropiate — un accident, o boala, o durere de un anumit fel sau moartea — pot sa ma prefac ca nu este chiar atat de rau, dar realitatea ca este un lucru rau ramane, asa ca nu inteleg de ce trebuie sa o neg?

Nu va prefaceti si nu pretindeti nimic. Permiteti lucrurilor sa fie asa cum sunt, atata tot. Atitudinea de a le „permite lucrurilor sa fie asa cum sunt” va va ajuta sa depasiti mintea cu tiparele ei de rezistenta ce creeaza polaritati pozitiv-negativ. Este un aspect esential al iertarii. Iertarea prezentului este si mai importanta decat iertarea trecutului. Daca iertati fiecare moment — ii permiteti sa existe ca atare —, atunci nu vor exista acumulari de resentimente care sa necesite mai tarziu iertarea dvs.

Nu uitati ca aici nu vorbim de fericire. De exemplu, cand o persoana iubita tocmai a murit sau va simtiti moartea aproape, nu puteti fi fericit. Este imposibil. Dar puteti fi impacat. Poate ca veti plange si va veti simti trist, dar daca ati abandonat rezistentele, in spatele tristetii veti simti o liniste, un calm profund si o prezenta sacra. Aceasta este emanatia Fiintei, este pacea interioara, binele care nu are opus.

Si daca este o situatie in care pot schimba ceva? Cum ii pot permite sa existe, incercand in acelasi timp sa o schimb?

Faceti ceea ce trebuie sa faceti. Intre timp, acceptati situatia existenta. Deoarece mintea si rezistenta sunt sinonime, acceptarea va elibereaza imediat de dominatia mintii si astfel va reconecteaza cu Fiinta. Ca urmare, motivatiile obisnuite ale sinelui fals pentru a intra in actiune — frica, lacomia, nevoia de control, de a apara sau alimenta falsul sentiment de identitate — vor inceta sa functioneze. O inteligenta mult mai puternica decat mintea are acum controlul si astfel, in actiunile dvs., va patrunde o alta calitate a constiintei.

„Acceptati ceea ce vine spre voi tesut in tiparul destinului, caci ce ar putea fi mai potrivit pentru nevoile voastre?”. Aceste cuvinte au fost scrise acum 2000 de ani de Marcus Aurelius, unul dintre oamenii extrem de rari care au avut in acelasi timp si puterea lumeasca si intelepciunea.

Se pare ca cei mai multi dintre oameni au nevoie de un anumit grad de suferinta inainte de a-si abandona rezistentele si de a invata sa accepte — inainte de a ierta. Imediat ce fac acest lucru, se intampla unul dintre cele mai mari miracole: trezirea constiintei Fiintei prin ceea ce pare a fi raul, transformarea suferintei in pace interioara. Efectul ultim al tuturor relelor si suferintelor din lume este ca ele ii vor forta pe oameni sa realizeze cine sunt dincolo de nume si de forma. Astfel, ceea ce percepem ca fiind rau din perspectiva noastra limitata este, de fapt, o parte din binele superior care nu are opus. Totusi, acest lucru nu devine adevarat pentru dvs. decat prin iertare. Pana cand nu se intampla acest lucru, raul nu a fost recuperat si din acest motiv ramane rau.

Prin iertare, care in esenta inseamna recunoasterea lipsei de realitate a trecutului si acceptarea momentului prezent asa cum apare, miracolul transformarii se produce nu numai inauntru, ci si in afara. Un spatiu linistit de prezenta intensa apare atat in dvs., cat si in jurul dvs. Oricine si orice intra in acest camp al constiintei va fi afectat de ea, uneori vizibil si imediat, alteori la niveluri mai profunde, schimbarile vizibile aparand ulterior. Dizolvati dezacordurile, vindecati durerile, spulberati inconstienta — fara sa faceti nimic — pur si simplu existand si pastrand frecventa prezentei intense.

(Puterea prezentului – Curtea Veche, 2004)

Portile paradisului

Somnul, orgasmul si moartea

 

 

Joyce McDougall (1920 – 2011, psihanaliza) a adus contributii semnificative la intelegerea perversiunilor, simptomelor psihosomatice, sexualitatii feminine, creativitatii si dependentei. Joyce McDougall s-a nascut in Noua Zeelanda unde a obtinut un doctorat in educatie; ulterior, s-a mutat la Londra si a studiat psihanaliza pentru mai multi ani la Hampstead Clinic for Child Psychotherapy, unde entuziasmul Annei Freud au inspirat-o in munca sa. Apoi s-a mutat in Franta unde a continuat studiul in psihanaliza persoanelor adulte.Cercetarile clinice, originalitatea teoretica, mintea deschisa si lipsa dogmatismului au facut-o unica de-a lungul carierei sale de 60 de ani si i-au permis sa creeze o legatura valoroasa intre scoliler psihanalitice anglo-saxona si franceza. McDougall a scris patru carti in domeniul psihanalizei: Plea for a Measure of Abnormality (1978), In Theatre of the Mind: Illusion and Truth On the Psychoanalytical Stage (1982), Theatre of the Body: A Psychoanalytic Approach to Psychosomatic Illness (1989) si The Many Faces of Eros (1996).

Joyce McDougall: Psihanaliza ofera cateva raspunsuri in privinta relatiei dintre somn si orgasm, care pot fi unite imaginar cu ideea de moarte. Persoanele care sufera de insomnie si cele care nu pot avea orgasm pot descoperi prin psihanaliza ca cele doua deriva din teroarea de a-si pierde senzatia de sine. Este, de asemenea, interesant ca in Franta orgasmul este numit “le petit mort” (mica moarte). In mitologia greaca, Morpheus si Thanatos care reprezinta somnul si moartea sunt frati. Pentru a putea adormi esti nevoit sa lasi deoparte ideea de sine si sa te dizolvi. Pierderea sinelui este experimentata ca o pierdere si nu ca o imbogatire. Acestea pot fi aplicate persoanelor care nu pot avea orgasm. Dorinta de a pierde senzatia de sine si a adormi sau uniunea orgasmica ne pot permite sa nu ne fie frica de moarte. Putem spune ca somnul si orgasmul sunt forme subliminale ale mortii.

Dalai Lama: In literatura Budismului Tibetan se spune ca in timpul stranutului, actului sexual, somnului si a mortii traim scurte momente de iluminare. Sigur ca senzatia de sine si ego-ul sunt foarte puternice si avem tendinta sa ne raportam lumii subiectiv. Dar in aceste momente particulare aceasta senzatie puternica de sine este foarte diminuata.

Joyce McDougall: Este o legatura intre dificultatea de a renunta la ego, intr-o lume dominata de ego, si incapacitatea de a ne detasa de imaginea grosiera a corpului pentru a face loc corpului spiritual?

Dalai Lama: Cred ca exista o legatura pentru ca senzatia de sine este in foarte stransa legatura cu existenta corpului. Senzatia de sine este dependenta de corpul fizic grosier. Dar cand cineva experimenteaza sentimentul subtil de sine, corpul grosier devine neimportant si frica de moarte se estompeaza.

Prezentare facuta de Joyce McDougall in cadrul celei de-a patra Conferinte Minte si Viata in 1992.

Sleeping, Dreaming and Dying (Boston, Wisdom Publications, 1997)

O ceasca de zen

Sistemul imunitar si revenirea la starea de calm

Dr. Richard J. Davidson este profesor la Catedra William James, profesor de psihologie si psihiatrie la Cateda Vilas; director al Laboratorului pentru Neurologia Afectelor, Universitatea Wisconsin-Madison. 

Diferentele dintre reactiile emotionale ale oamenilor.

"Exista diferente foarte adanci intre reactiile oamenilor la unul si acelasi eveniment. Noi credem ca aici se afla cheia pentru a intelege de ce unii oameni sunt mai predispusi la emotiile distructive, iar altii sunt mult mai putin vulnerabili in fata acestora. Cand vorbesc despre aceste diferente intre oameni, vorbesc, de fapt, despre diferente la nivelul creierului – insa aceasta nu inseamna ca diferentele sunt genetice. Avem motive foarte serioase sa credem ca multe dintre aceste diferente de la nivelul creierului sunt rezultatul experientelor prin care trec oamenii.

Una dintre cele mai importante diferente pe care le-am studiat o reprezinta ceea ce eu numesc «functia de recuperare». Aceasta se refera la intervalul de timp necesar pentru ca o persoana sa revina la starea de calm, dupa ce a trecut printr-o emotie."

Acesta era un alt fel de a spune ceea ce spusese si Paul Ekman cu o zi in urma, referindu-se la "perioada refractara" si la intervalul de timp necesar pentru a iesi din aceasta stare.

"Exista diferente foarte mari intre oameni, care pot fi masurate obiectiv, nu doar in functie de ceea ce spun subiectii", a spus Richard Davidson (neurostiinta si psihologie) in continuare. "Pe baza functiilor creierului, putem spune ca unii oameni au o reactie prelungita, in vreme ce altii revin la starea de calm foarte repede.

Atunci cand li se infatiseaza imagini amenintatoare, subiectii care revin repede la starea de calm sunt aceia care prezinta o activare mai mica in regiunea nucleului amigdalian si de mai scurta durata. Exista si subiecti care prezinta o activare mai pronuntata in cortexul prefrontal stanga - aria importanta pentru emotiile pozitive. Acesti subiecti marturisesc in acelasi timp ca experienta lor cotidiana este plina de vigoare, optimism si entuziasm.

Aceste diferente s-au observat si la copiii foarte mici, de doar 10 luni. Insa diferentele nu sunt stabile - adica un copil care la varsta de 3 ani, sa zicem, manifesta o reactie prelungita la un eveniment negativ, stresant, nu va manifesta in mod necesar aceeasi reactie si la varsta de 13 ani. Aceste diferente sunt mult mai putin stabile la copii, in raport cu adultii. Ceea ce inseamna ca structura pe care o va capata creierul nostru in primii ani de viata depinde in mare masura de mediul inconjurator.

As mai dori sa mentionez inca trei trasaturi foarte importante in acest grup de caracteristici", a continuat Richard Davidson.

"Daca subiectilor care isi revin foarte repede dupa un eveniment negativ li se cere sa isi controleze in mod voluntar emotiile, sa suprime mania sau frica, vor reusi sa faca mai bine acest lucru. Putem demonstra experimental cu exactitate acest lucru. Nu numai ca acesti subiecti prezinta in mod spontan o reactie cu o durata mai scurta si isi revin mai repede, dar sunt si mult mai capabili sa isi controleze in mod activ emotiile, daca li se cere acest lucru.

"De asemenea, subiectii care isi revin mai repede prezinta si un nivel mai scazut al cortizolului, care joaca un rol central in cazul stresului. Cortizolul este un hormon produs de glandele suprarenale, situate, adica, deasupra rinichilor, dar sunt controlate de creier. Cand are loc un eveniment stresant, majoritatea oamenilor vor elibera cortizol, insa cei care isi revin mai repede prezinta, in general, un nivel scazut al cortozolului in starea de calm. Stim ca atunci cand nivelul cortizolului este ridicat pentru o perioada mai lunga de timp, acest lucru poate ucide celulele din hipocamp" - fapt observat in cazul unor tulburari cum ar fi stresul post traumatic si depresia acuta. Ultimul aspect se refera la faptul ca cei care isi revin mai repede prezinta si o functionare mai buna, in anumite privinte, a sistemului imunitar, ceea ce inseamna ca ei vor avea si o stare de sanatate fizica mai buna. De pilda, prezinta niveluri mai ridicate de activitate a anticorpilor, prima line de apararare pe care o foloseste sistemul imunitar pentru a elimina diversi agenti patogeni care intra in corpul nostru, de la tumorile canceroase pana la banala raceala." Aceste descoperiri referitoare la diferentele privind abilitatea de recuperare dupa o emotie perturbatoare sunt importante cand se pune problema ca oamenii sa fie ajutati sa invete sa-si administreze stresul emotional. In genere, diferentele descoperite la nivelul unui sistem biologi" sugereaza existenta unui anume grad de elasticitate – adica existenta unui potential de schimbare in acea arie. De pilda, studiile care coreleaza alimentele consumate cu nivelul colesterolului au aratat in mod clar ca nivelul colesterolului poate fi imbunatatit daca consumam anumite alimente, iar pe altele le evitam.

Cand este vorba de administrarea emotiilor perturbatoare, intrebarea este daca oamenii pot invata sa-si imbunatateasca performantele - de pilda sa-si redobandeasca mai repede calmul.

Prezentare facuta de Richard J. Davidson in cadrul celei de-a opta Conferinte Minte si Viata la
Dharamsala, in 2000.

Emotiile distructive: Cum le putem depasi? (Curtea Veche 2005)

Nobilul

Televizorul si sanatatea

Intr-una din Conferintele despre Viata si Minte s-a discutat cazul unui baiat de 6 ani care s-a infuriat, s-a dus la scoala cu un pistol si a ucis o fetita? Baiatul nu a fost acuzat de crima.

Aceasta a declansat o lunga discutie in cercul tibetan, dezbatanduse nuantele cazului. “Este furios”, a spus in cele din urma Dalai Lama. “Acesta este cu siguranta un exemplu de crima determinata de manie. Este de asemenea o crima provocata de o mare doza de iluzie. Am oare dreptate sa presupun

ca acest baiat de 6 ani a dorit, poate, sa o impuste pe fetita, dar ca nu a inteles prea clar faptul ca, odata ce a comis fapta, fetita nu va mai reveni niciodata la viata?”

“Nu este clar daca el a inteles ce este moartea”, am raspuns Daniel Goleman.

“Cum ar fi putut sa creada ca nu va muri?” a intrebat Matthieu Richard cu o nuanta de scepticism. “Chiar nu stia ce este moartea?”

“Aceasta intrebare tine de psihologia cresterii”, am subliniat eu.

Mark Greenberg, specialist in psihologia cresterii copiilor, a explicat: “Noi credem ca, pana la varsta de 7 ani, majoritatea copiilor nu inteleg consecintele permanente ale unei astfel de actiuni. Putem presupune ca ceea ce a dorit el a fost s-o faca sa se simta prost sau chiar sa-i faca rau fizic, dar intr-un mod temporar, nu definitiv.” Alan a atras atentia asupra unuia dintre factorii care ar putea, la un copil de varsta frageda, sa contribuie la aceasta “credinta magica” ca moartea nu este definitiva. “Si sa tinem cont ca copiii de 6 ani se uita la desene animate, in care personajele sunt ucise, le sunt retezate capetele, cad in prapastie, sunt ciuruite de gloante, iar dupa aceea isi revin. Din genul de informatii pe care le primesc din media nu reiese clar ca moartea este ireversibila.”

“Asa este”, a fost de acord Matthieu. “Am citit ca adolescentii americani vad 40.000 de astfel de crime la televizor pana la varsta de 20 de ani. Cu siguranta ca acest lucru are o influenta.”

Alan a profitat de aceasta observatie pentru a formula o concluzie generala a discutiei de pe parcursul zilei: “Poate ca morala intregii povesti este aceea ca noi toti avem nevoie de mai multa claritate, ca trebuie sa fim mai responsabili.”

Eckhart Tolle despre privitul la televizor

Privitul la televizor este o activitate de recreere preferata (mai degraba non-activitate) pentru milioane de oameni din intreaga lume. Americanul cu varsta de saizeci de ani a petrecut mai mult de cincisprezece ani in fata ecranul televizorului. In multe alte tari, cifrele sunt similare.

Multi oameni considera privitul la televizor o relaxare. Urmariti-va cu atentie si veti observa ca cu cat petreceti mai mult timp in fata ecranul de televizor cu atat mai mult activitatea gandire devine suspendata si urmaresti talk-show-uri, jocuri si concursuri , sitcom-uri si chiar reclamesi astfel aproape nici un gand nu este generat de mintea ta. Nu numai ca nu-ti amintesti de problemele tale, dar vei deveni temporar liber de tine - si ceea ce ar putea fi mai relaxant decat asta?

Vizionarea TV-ului creeaza un spatiu interior? Te face sa fii prezent? Din pacate, nu. Atunci cand te uiti la televizor, tendinta este ca mintea sa cada mai jos gandire, nu sa se ridice deasupra. Televiziunea are acest lucru in comun cu alcool si anumite alte droguri. Televizorul ofera o oarecare linistire a mintii, dar platesti din nou un pret foarte mare: pierderea constientei. Ca si alte droguri are o calitate foarte puternica de a crea dependenta.

O solutie la aceasta problema este de a opri vizionarea televizorul cu totul. Dar daca acest lucru nu este posibil. O solutie foarte practica si realista este sa priviti la televizor cat mai constient posibil. Cum facem acest lucru?

Evita vizionarea de programe si reclame care au o succesiune rapida de imagini care se schimba la fiecare doua sau trei secunde sau mai putin. Vizionarea excesiva la televizor si a acestor programe, in special, sunt in mare parte responsabile pentru disfunctia deficitului de atentie, o disfunctie mentala care afecteaza in prezent milioane de copii in intreaga lume. O atentie de scurta durata face toate perceptiile si relatiile superficiale si nesatisfacatoare. Orice ai face, orice actiune efectuati in aceasta stare este lipsita de calitate deoarece calitatea necesita o atentie.

Privitul la televizor des si pe perioade lungi de timp te face nu doar iconstient, el induce, de asemenea, pasivitatea si va seaca de energie. De aceea, mai degraba decat sa va uitati la intamplare, mai bine alegti un program pe care vreti sa-l vizionati. Pastrativa atentia cat mai mult timp in iteriorul corpului dvs in timp ce priviti la televizor, simtiti energia vitala din interior. Ca alternativa fiti constienti de respiratia dvs din timp in timp. Priviti in afara ecranului la intervale regulate, astfel incat sa nu acapareze complet atentia si simtul vizual. Nu cresteti volumul mai tare decat este necesar pentru ca televizorul sa nu va copleseasca la nivel auditiv. Utilizati butonul MUTE in timpul reclamelor. Asigurati-va ca nu va duciti la culcare imediat dupa oprirea televizorul sau, chiar mai rau, nu adormiti cu televizorul pornit.

Minciunile, detectarea lor si ansamblul emotional

Paul Ekman este unul dintre expertii mondiali de seama in stiinta emotiilor, care conduce Laboratorul pentru Studierea Interactiunilor Umane de la Universitatea California din San Diego.

Paul Ekman a prezentat cercetarile sale despre inselare si minciuna. "De lucrurile acestea m-am ocupat doar in America. Cercetarea noastra a demonstrat ca majoritatea oamenilor pot fi usor inselati - chiar si politistii, psihiatrii, avocatii si vamesii. Acestia nu sunt capabili sa detecteze minciunile, discutand pur si simplu cu cineva."

"Dar politicienii?" a intrebat Dalai Lama zambind. Desi comentariul a fost facut pe un ton neutru, Paul a sesizat o urma de tristete. Pe durata zborului catre India, Paul citise autobiografia lui Dalai Lama, Libertate in exil si fusese frapat de cat de des mentiona Dalai Lama ca fusese inselat de minciunile politicienilor, atunci cand China a invadat Tibetul. Paul a raspuns: "Am studiat doar minciunile politicienilor, nu m-am intrebat daca ei pot recunoaste cand cineva minte, insa, intr-un fel, mi se pare surprinzator ca oamenii nu-si pot da seama cand sunt mintiti, deoarece exista atatea indicii comportamentale subtile, care indica daca cineva spune adevarul sau minte. Acestea pot fi depistate daca examinam fata si tonul vocii. Aceste examinari ale corpului si fetei sunt corecte in proportie de peste 85% atunci cand e vorba sa se discearna adevarul de minciuna. Am gasit doar un grup foarte mic de oameni care pot face evaluari la fel de corecte ca masuratorile noastre obiective. Acesti oameni se pricep foarte bine sa asculte, sa priveasca si sa recunoasca imediat. Incerc sa descopar cum apare aceasta abilitate, deoarece mai putin de 1% din oameni o au."

Apoi Paul a trecut la tema relatiei stranse dintre expresiile faciale ale emotiilor si schimbarile din corp. "Pe parcursul cercetarilor noastre, am descoperit ceva care ne-a surprins. Daca adopti in mod intentionat o expresie faciala, iti provoci o schimbare fiziologica. Adoptand o anumita expresie, declansezi in fiziologia ta acele schimbari asociate in mod obisnuit emotiei infatisate. Acest lucru s-a observat atat in cercetarile efectuate asupra fiziologiei corpului, cat si in unele studii efectuate impreuna cu Richard Davidson, asupra modificarilor din creier. Fata nu este un simplu mijloc de exprimare, ci si un mijloc de activare a emotiilor. "

"Sunt incluse si expresiile voluntare?" a intrebat Dalai Lama.

Paul a raspuns: "Este vorba numai de expresiile voluntare - insa aceste expresii declanseaza sistemul involuntar." Cu alte cuvinte, impunandu-i fetei sa afiseze un zambet, in creier se declanseaza o activitate specifica fericirii - la fel cum o grimasa declanseaza in creier o activitate specifica tristetii, aceasta fiind o alta descoperire facuta de Paul impreuna cu Richard Davidson.

Paul a adaugat: "As vrea sa mentionez ca exista diferente individuale in ce priveste emotiile. Am inceput cu universaliile, insa in ultimii zece ani m-am ocupat de diferentele dintre indivizi. Oamenii au stiluri afective diferite. In cazul unora, emotiile se declanseaza mult mai repede decat in cazul altora. Unii oameni au reactii emotionale mult mai puternice. La altii, emotiile persista mult mai mult timp. Emotiile unora sunt foarte evidente, ale altora foarte greu de depistat. Descoperirile noastre arata de asemenea ca, la majoritatea oamenilor, sistemul emotional este unificat, nu fragmentat. Nu e posibil, asa cum sustineau înainte oamenii de stiinta, ca exprimarea sa fie impetuoasa si reactia fiziologica redusa. Diferitele parti ale ansamblului emotional merg mana in mana ..

Expresiile sunt puternice sau rapide si la fel sunt si schimbarile corespunzatoare de la nivelul corpului, declansate de sistemul nervos autonom. Am demonstrat de asemenea ca, in ansamblu, aceste diferente dintre indivizi nu se limiteaza la o singura emotie. Daca aveti o reactie de manie puternica, veti avea si o reactie de frica puternica." Aceste diferente sugereaza un motiv pentru care oamenii se inseala asupra emotiilor: cu totii - in mod firesc, dar incorect - presupunem ca ceilalti traiesc emotiile in acelasi fel

ca noi. Descoperirile lui Paul sugereaza de asemenea ca unii oameni - cei cu reactii emotionale rapide, puternice si de durata - pot avea dificultati mai mari in a-si administra emotiile. Acest aspect ne face sa ne intrebam cat de devreme in viata apar aceste diferente in ce priveste trairea emotiilor.

Paul crede ca, daca am sti acest lucru, am putea interveni in timpul dezvoltarii oamenilor, pentru a le oferi o sansa mai mare de a-si administra emotiile. Pentru Paul, aceasta posibilitate parea foarte departe de ceea ce stim in momentul de fata.

Prezentare facuta de Paul Ekman in cadrul celei de-a opta Conferinte Minte si Viata la Dharamsala, in 2000.

Emotii distructive: Cum le putem depasi? (Curtea Veche 2005)

Iluminarea unui val

Valeriu Popa - Sfaturi vindecatoare

Valeriu Popa – omul care a reusit numeroase vindecari considerate spectaculoase, cel care a patruns tainele naturii si a deslusit secretul luptei cu bolile – este deja un personaj legendar pentru multi romani, si nu numai.Viata sa a fost dedicata in intregime vindecarii oamenilor deznadajduiti, in mod dezinteresat, redand semenilor sai credinta si bucuria de a trai. Toti cei care l-au cunoscut au invatat de la el ca incalcarea legilor naturale care ne guverneaza existenta, care ne conditioneaza viata si activitatea, ne conduce la o sanatate deteriorata. Insa, tot el ne-a invatat ca“totul este posibil”.

Valeriu Popa n-a fost numai un vindecator al corpului, ci si unul al sufletului si al spiritului. Patrundea cu exactitate uluitoare in trecutul, prezentul si viitorul omului atingand cele mai ascunse unghere ale sufletului, facandu-l pe om sa-si constientizeze problemele si cauzele lor, declansand astfel, in el, vindecarile sufletesti.

Sfaturi de la cel ce a fost marele spirit Valeriu Popa
Frica micsoreaza diametrul vaselor de sange, ca urmare a unei varsari excesive de adrenalina in sange. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzeza boli organice, cum ar fi boala coronariana (ischemia), hepatita, impotenta si frigiditatea sexuala, boli de piele, nevroze si psihoze.

Cand cineva te jigneste nu te razbuna pe el, nu-l uri si nu te supara pe el intrucat aceasta jignire este un dar de la Dumnezeu. Daca n-o accepti urmeaza ca purificarea sufletului sa se infaptuieasca prin boli si nenorociri, iar daca nu esti pregatit nici pentru aceasta ea vine prin moarte Aceasta forma de purificare ne este data prin intermediul celor apropiati, de aceea in masura in care reusim sa-i iertam, in aceeasi masura sunt posibile schimbari interioare de profunzime.
Se cuvine sa iertam nu numai in gand ci si cu sufletul. Cel mai mult ne leaga de trecut supararile neiertate.

Iertand un om care ne-a jignit sau ne-a suparat ne putem vindeca de o boala grava. Roaga-te in permanenta ca toti cei din jurul tau sa fie fericiti, sanatosi si intreaga lume sa fie binecuvantata. Aceasta rugaciune va iradia atat de multa iubire catre intreaga lume incat iubirea se va intoarce la tine din belsug.

Cum daruiesti asa primesti. Razbunandu-te te faci egal cu adversarul. Iertandu-l te arati superior. Iertand ne eliberam pentru a ne putea inalta. Sa fim constienti ca iertand ii eliberam pe cei care ne-au gresit, deci iertand oferim libertate. Sa alegi calea iertarii, pentru ca numai ea desface rana inclestata in timp. Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru nu va va ierta voua greselile.

Dependenta naste frica, indoiala, depresia si supararea. Nu cautati plata, nici lauda si nici o rasplata, orice ati face. Savarsind ceva bun noi pretindem imediat recompensa. Aceste dorinte aduc ca rezultat suferinta. Cu cat veti intensifica dorintele omenesti cu atat va creste nivelul de agresivitate si se va intari programul de autodistrugere.

Orice dorinta cand se agata de tine devine stapanul tau.

Cand esti manios, mania devine stapanul tau, te acapareaza complect. Astfel mania ta, in aceasta stare, va face lucruri pe care mai tarziu le vei regreta.

Dependenta naste agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Boala purifica sufletul omului si ii fortifica sistemul imunitar. Dependenta de dorinte, frica, depresia si supararea atrag gelozia. Cu cat este mai puternica dependenta de persoana iubita, cu atat mai numeroase sunt pretentiile noastre fata de ea. Cearta, mania, nerabdarea emit in tacere o mare forta destructiva. Numai prin iubire poate seca izvorul rautatilor.

Sa nu vorbiti despre nenorocirile traite pentru ca ele pot prelungi durata lor. Cand nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne indepartam de ele. Indepartarea de ele este primul pas pentru depasirea acestora. Esential este cand vorbiti despre problemele si emotiile dvs. sa nu cautati mila sau compatimiri. Tantarii si furnicile apar cand este prezenta trufia. Cand tantarul va inteapa este o umilinta pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decat dvs. si reuseste sa va intepe simtitor. In aceasta situatie daca nu va enervati trufia descreste. Deci tantarii ne pot ajuta la ameliorarea destinului si micsorarea trufiei.

Daca aveti o mare suparare sau tristete incercati sa nu aduceti sentimente acasa. Iesiti in strada - cu deosebire in locurile inverzite - si plimbati-va. Nu faceti din casa dvs. o groapa de gunoi energetic. Daca locuiti de cativa ani si a-ti saturat spatiul cu regrete, suparari si spaime, amintiti-va momentele in care v-ati certat si suparat, asezati-va in acel loc, iertati, anulati agresivitatea fata de iubire, rugati-va.

Daca vorbim la telefonul mobil in primele 30 de secunde energia organismului blocheaza influentele negative, ulterior incepe sa cedeze lent. O convorbire telefonica ce dureaza mai mult de un minut se poate rasfrange negativ asupra sanatatii. De altfel, oricat ar parea de straniu, cel mai puternic patimeste nu zona capului, ci zona sistemului genito-urinara. Dupa o convorbire de trei minute are loc deformarea campului energetic in zona capului, in zona sternului (adica are loc slabirea sistemului imunitar) si, de asemenea, in zona primei chakre. O convorbire telefonica care depaseste un minut este de nedorit.

Mancatul este un serviciu divin si, ca atare, nu trebuie sa se desfasoare intr-o atmosfera apasatoare. Mancarea ne poate da energii superioare daca este binecuvantata de Dumnezeu si este gatita cu devotament spiritual. Cea mai buna mancare, cel mai sanatos meniu natural, se transforma in otrava in corpul dvs. daca atmosfera in care gatiti (gandurile si sentimentele) si mancati este tensionata.

Munca nu trebuie sa ne omoare, ci sa ne dezvolte. Inseamna ca supraincarcarile nu trebuie sa fie permanente si in fiecare ocupatie sa gasim placerea. Daca nu exista placere, orice activitate se poate transforma intr-o suprasolicitare si va dauna sanatatii.

Daca un om fura si inseala pe altii o viata intreaga, el va fi pedepsit sa suporte si pagubele pe care le-a facut altora. In concluzie, cel care a facut bine va recolta binele, iar cel care a facut un rau fizic sau spiritual va recolta raul fizic sau spiritual.

Atasamentul inseamna alipirea sufletului de ceva sau cineva (parinti, persoana iubita, copii, profesie, obiecte, daruri etc). Atasamentul fata de cele pamantesti produce un urias rau lucrului de care ne atasam, in acelas timp sufera si cel ce se ataseaza. Daca omul se ataseaza sufleteste de: hrana, placeri sexuale, casa, avere, bani etc. sufletul lui este cuprins de lacomie, de ura si frustare. In aceasta situatie el trebuie sa piarda toate bunurile pentru a-si purifica sufletul. Omul stie foarte bine ca nu va lua nimic cu sine in mormant. Cu cat suntem mai atasati de stabilitate cu atat mai greu suportam schimbarile vremii si suntem mai bolnaviciosi. Atasamentul fata de dorinte duce la destramarea relatiilor familiare si a acelora din afara familiei.

In dragostea omeneasca trebuie intotdeauna sa existe o detasare de omul iubit. Cu cat aveti mai multe pretentii, iritari si nemultumiri fata de omul apropiat cu atat mai mult creste dependenta de el. Dependenta de valorile umane ne va omori incetul cu incetul si spiritul si sufletul.

Cand casatoria este bazata numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi indelungata. Cand sentimentele slabesc intervine inselarea, iar casnicia se destrama.

Familiile care sunt intemeiate in primul rand pe prietenie si respect sunt fericite si dureaza mult. Un sot trebuie sa evite sa o transforme pe sotie intr-o copie fidela a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie si astfel de tentative sunt impotriva firii, ducand in timp la destramarea cuplului. Nu-l considerati pe celalalt ca fiind un obiect destinat sa va serveasca, ci ca pe o fiinta divina, cu individualitate si cerinte proprii.

Casatoria trebuie studiata intai cu ochiul, apoi cu microscopul si in sfarsit cu telescopul. Cu cat ne concentram launtric asupra vietii imbatranim si ne despartim repede de viata.

Gelozia de regula provoaca scaderea vederii, auzului, scleroza in placi, traumatismele capului, diabet, inflamatii articulare. Daca gelozia este grevata de trufie, atunci este de doua ori mai periculoasa.

Femeia geloasa si suparacioasa ataca in plan subtil partenerul sau. In aceasta situatie sotul fie se va imbolnavi in permanenta, fie va deveni alcoolic, fie va divorta. Daca sunteti gelos si va amplificati sentimentele agresive de profunzime, atunci puteti avea probleme cu orice animal, veti putea avea si alergie si boli contactate de la ele. De asemenea, veti putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor.

Este mai bine sa plangeti decat sa urati. Daca n-ati reusit sa va invingeti pe dvs. insiva, agresiunea se acumuleaza in mod inevitabil. Atunci cand plingeti agresiunea aparuta se distruge.

Dragostea are o mare putere de vindecare fizica, mentala, emotionala si spirituala. Placerea de a barfi, minti si rani alti oameni provoaca efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critica. El se condamna singur sa traiasca in inchisoarea nelinistii interioare.

Adevarata cauza a narcomaniei si alcoolismului este un nivel scazut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustari, a reprimarii dragostei fata de oameni. Omul trebuie sa inceteze sa mai poarte suparare pe lumea din jur, sa intre in armonie cu ea.

Gandirea noastra dispune de cea mai puternica forta creatoare din intregul univers. Gandul este cel care aduce pacea si linistea in sufletul nostru. Gandul este cel care atrage binele sau raul in existenta noastra. Toate gandurile emise plutesc in aer ca niste mine amenintatoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gandire sau o actiune negativa este resimtita dureros de mii de organisme. De aceea exista o lege a naturii si a stiintei conform careia raul pricinuit altora ne face rau si noua insine. De aceea straduinta de a ierta dusmanii si de a indrepta spre ei numai ganduri de pace si iubire constituie un act protector pentru noi.

Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem in atmosfera, din punct de vedere vibratoriu: ganduri, vorbe, dorinte, fapte, sentimente etc. se intorc la noi producand efecte perturbatoare in campul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rau altuia fara sa plateasca. De aceea oricand aveti ganduri negative despre o persoana sa va rugati in permanenta pentru sanatatea ei. Cand ne gandim la cineva se creeaza instantaneu o punte energetica intre noi si omul la care ne gandim. De aceea, orice gand rau reprezinta un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacam si ne omoram unul pe altul in mod inconstient, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru. Orice expresie dura, afirmata pe un ton categoric poate provoca un rau atat siesi cat si unui alt om.

Imaginatia are puterea de a crea realitatea. Campul energetic al parintilor incepe sa distruga campul energetic al copilului si acesta se va naste bolnavicios, fricos, obsedat.

Supararea este una din cele mai raspandite incalcari ale legilor universului, care poate determina diferite neplaceri in viata, atat a celui pe care te superi, cat si in propria ta viata. Supararea copilului pe parintii sai, a parintilor pe copii creeaza ruperea si deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinte din cele mai grave. Femeia trebuie sa fie linistita si rabdatoare si nu trebuie sa se supere sau sa traiasca sentimente negative. Ea trebuie sa accepte cu seninatate realitatea, asa cum este si sa nu admita parerile de rau in legatura cu trecutul sau sa grabeasca viitorul.

Egoismul, cruzimea inchid canalele energetice de legatura cu Dumnezeu si omul respectiv nu mai primeste energia necesara intretinerii vietii. In aceasta situatie el este nevoit sa ia energia de la alti oameni, devenind vampir energetic. Acest lucru distruge sistemul de protectie al corpului. Egoismul si interesul personal ne izoleaza de restul oamenilor si acest simt al separarii ii face pe oameni insensibili la nevoile altora. O persoana egoista manifesta un atasament excesiv pentru ea insasi, este o plaga sociala. Egoistii au foarte putini prieteni. Cateva cunostinte si relatii superficiale le umplu viata. Contactele cu ceilalti sunt limitate. Prin felul de a gandi se inchid in lumea lor stramta. Prin gandurile voastre puteti sa schimbati un egoist facandu-l generos. Sa se emita spre el numai vibratii de generozitate si bunavionta.

Dispretul fata de noi si profunda nemultumire fata de sine constituie o agresiune fata de Dumnezeu. Dispretul si blamarea omoara inainte de toate iubirea fata de un alt om. Orice ticalosie ar comite un om impotriva noastra noi nu avem dreptul sa respingem iubirea fata de el.

Barbatul care dispretuieste femeia se degradeaza spiritual, incepe sa sufere de diferite boli si imbatraneste mai repede ca de obicei. Trebuie sa va schimbati atitudinea fata de femei si fata de situatiile legate de ele.

Trufia si dispretul fata de oameni genereaza lipsa dorintei de a trai, sentimentul pierderii sensului vietii. Ancorarea de intelepciune da nastere dispretului. Acesta incepe de la cap. De aceea se blocheza biocampul in regiunea capului. In curand dispretul se intoarce impotriva propriei persoane. De aceea, se deterioreaza campul in jurul rinichilor si apare distrugerea acestora.

Ura este o forta care te leaga de persoana pe care o urasti.

Nimeni nu poate strange bani daca-i dispretuieste. Zgarcenia si economia aduc boala si dezastre.

Atingerea constiintei pure - Eckhart Tolle

Cand deveniti constient de Fiinta, ceea ce se intampla de fapt este ca Fiinta devine constienta de ea insasi. Faptul ca Fiinta devine constienta de ea insasi — aceasta este prezenta. Deoarece Fiinta, constiinta si viata sunt sinonime, am putea spune ca prezenta inseamna constiinta care devine constienta de sine sau viata care ajunge la autoconstientizare. Dar nu va atasati prea mult de cuvinte si nu faceti un efort pentru a intelege aceste lucruri. Nu aveti nevoie sa intelegeti nimic pentru a putea deveni prezent.

In Biblie, Dumnezeu declara: „Eu sunt Alfa si Omega. Eu sunt cel viu”. In lumea atemporala in care exista Dumnezeu, care este in acelasi timp si casa dvs., inceputul si sfarsitul, Alfa si Omega, sunt una, iar esenta tuturor lucrurilor care au existat si vor exista vreodata este etern prezenta intr-o stare nemanifesta de unitate si perfectiune — complet dincolo de orice lucru pe care l-ar putea imagina sau intelege vreodata mintea umana. In lumea noastra de forme aparent separate, totusi, perfectiunea atemporala este un concept inimaginabil. Aici chiar si constiinta, lumina ivita din Sursa eterna, pare supusa unui proces de dezvoltare, dar asta numai din cauza perceptiei noastre limitate. In termeni absoluti, lucrurile nu stau asa. Totusi, dati-mi voie sa continui sa vorbesc un moment despre evolutia constiintei in aceasta lume.

Tot ceea ce exista contine Fiinta, contine esenta lui Dumnezeu, are un anumit grad de constiinta. Chiar si o piatra are o constiinta rudimentara; altfel, nu ar exista, iar atomii si moleculele sale s-ar dispersa. Totul este viu. Soarele, Pamantul, plantele, animalele, oamenii — toate sunt expresii ale constiintei in diferite grade, constiinta manifestata ca forma.

Lumea apare atunci cand constiinta ia diferite forme, mentale sau materiale. Ganditi-va la milioanele de forme de viata de pe aceasta planeta. Din mare, de pe pamant, din aer — si fiecare dintre ele este reprodusa de milioane de ori. In ce scop? Exista o entitate sau o Fiinta prinsa intr-un joc, care se joaca cu formele? Aceasta este intrebarea pe care si-au pus-o vechii intelepti din India. Ei au vazut lumea ca lila, un fel de joc divin pe care il joaca Dumnezeu. Formele de viata individuala nu sunt, evident, foarte importante in acest joc. In mediul marin, majoritatea formelor de viata nu supravietuiesc mai mult de cateva minute dupa nastere. Forma umana se transforma si ea in tarana mult prea repede, iar cand a disparut, este ca si cum n-ar fi existat niciodata. Este acest lucru tragic sau crud? Numai in cazul in care creati o identitate separata pentru fiecare forma, atunci cand uitati ca acea constiinta a fiecareia este esenta lui Dumnezeu, ce se exprima pe sine prin forma. Dar nu stiti cu adevarat acest lucru pana cand nu va dati seama de apartenenta dvs. la esenta lui Dumnezeu drept constiinta pura.

Daca un peste se naste in acvariul dvs. si ii dati numele de John, scrieti un certificat de nastere, ii povestiti istoria familiei lui si peste doua minute este inghitit de un alt peste — este un lucru tragic. Dar este tragic numai pentru ca dvs. ati proiectat un sine individual acolo unde nu exista. Ati luat o fractiune dintr-un proces dinamic, un dans molecular si ati facut din ea o entitate separata.

Constiinta isi pune masca formelor pana cand acestea ating o asemenea complexitate, incat se pierde complet in ele. Constiinta omului contemporan s-a identificat complet cu masca ei. Se cunoaste pe sine numai ca forma — si de aceea traieste temandu-se ca forma sa fizica sau psihologica va fi anihilata. Aceasta este mintea dominata de sinele fals si in acest moment apar disfunctii considerabile. Dupa cum vedem acum, se pare ca a decurs total gresit ceva in lantul evolutiv. Dar chiar si asta face parte din lila, jocul divin. In final, presiunea suferintei create de aceasta aparenta disfunctionalitate forteaza constiinta sa se desprinda din identificarea cu forma si sa se trezeasca din visul formei: isi regaseste constiinta de sine, dar la un nivel mult mai profund decat atunci cand a pierdut-o.

Acest proces este explicat de Iisus in parabola fiului ratacitor, care pleaca de la casa tatalui sau, isi risipeste averea, ajunge un cersetor si este apoi fortat de suferintele sale sa se intoarca acasa. Cand se intoarce, tatal sau il iubeste mai mult decat inainte. Starea fiului este asa cum era si inainte si totusi diferita. Acum are o dimensiune in plus — profunzimea. Parabola descrie calatoria de la perfectiunea inconstienta, prin imperfectiunea aparenta si „rau”, pana la perfectiunea constienta.

Acum intelegeti semnificatia mai profunda si mai larga a faptului de a deveni prezent ca observator al mintii? Ori de cate ori urmariti mintea, va retrageti constiinta din formele mentale, aceasta transformandu-se atunci in ceea ce noi numim observator sau martor. Prin urmare, observatorul — constiinta pura dincolo de forma — devine mai puternic, iar formatiunile mentale devin mai slabe. Cand vorbim despre observarea mintii, personalizam un eveniment de importanta cosmica: prin dvs. constiinta se trezeste din visul ei de identificare cu forma si se retrage din forma. Acest lucru prevesteste — dar, de fapt, participa — la un eveniment aflat probabil in viitorul indepartat din punctul de vedere al timpului cronologic. Evenimentul se numeste sfarsitul lumii.

(Puterea prezentului – Curtea Veche, 2004)

Trauma si pretul sau

Daniel Brown este profesor de psihologie la Harvard Medical School si director de Medicina Comportamentala la Cambridge City Hospital. El este licentiat al Universitatii din Massachusetts si a obtinut si titlul de doctor in religie la Universitatea din Chicago cu lucrarea studiu comparativ al cailor contemplative Tibetane, Theravadan si Yoga. El este co-autor al lucrarii Transformarea Constiintei: Perspective conventionale si contemplative asupra dezvoltarii si studiaza pe larg hipnoza si medicina de comportamentala.

Trauma si pretul sau

Am studiat oameni care au supravietuit diferitor tipuri de traume psihice - molestati sexual in copilarie, victime ale unor crime, supravietuitori ai razboiului, inclusiv raniti sau care au trait experienta mortii clinice, oameni incarcerati sau torturati sistematic din motive politice si refugiati. Cele mai multe experiente cu refugiatii le-am avut cu persoane din America Centrala, dar am lucrat si cu refugiati din sudul Asiei, mai ales, din Cambodgia, dar si cu cativa din Vietnam.

Cand lucram cu astfel de indivizi, este foarte greu sa incepem cu tratamentul psihologic. Debutam, in schimb, cu interventii asupra mediului, deoarece, in cazul refugiatilor, adesea cultura a fost fragmentara. Primul nivel de interventie vizeaza restabilirea comunitatii si asigurarea nevoilor primare: adapostul si hrana. Cand ajung intr-o tara straina, ei nu stiu cum sa se descurce sau sa obtina ajutor, asa ca ii sprijinim sa se stabileasca undeva. Munca este ingreunata de faptul ca politica americana de acceptare a strainilor prevede distribuirea acestora in diferite orase din tara. Asta nu este o abordare corecta, pentru ca ceea ce le trebuie intr-adevar oamenilor este reconstituirea simtului comunitatii. Daca supravietuitorii sunt imprastiati in comunitati diferite, se vor simti foarte izolati. Nu cunosc limba si nu au contact cu oamenii din propria lor cultura. Asadar, in masura in care este posibil, incercam sa-i incurajam sa traiasca in aceeasi comunitate. De asemenea, ii invatam lucrurile esentiale, cum ar fi limba engleza, care sa-i ajute sa se descurce in viata cotidiana, dar prioritatea ramane intotdeauna reconstituirea simtului relatiilor comunitare.

Comunitatea nu este doar una a indivizilor, ci si practicile din cultura lor, asa ca ii incurajam sa-si reconstruiasca obiectele de arta si artizanat si sa-si reia ritualurile religioase. De exemplu, am incurajat cambodgienii din zona Bostonului sa mearga la temple budiste. Pentru cambodgieni, cel mai dificil este faptul ca doar fermierii saraci au supravietuit holocaustului. Cei mai multi muncitori calificati au fost ucisi, iar institutiile care se ocupau de cultura lor, cum ar fi scolile si lacasurile de cult, au fost distruse.

Am ramas foarte impresionat atunci cand am fost in Satul Copiilor Tibetani, pentru ca acolo oamenii incearca sa faca acelasi lucru pe care cercetatorii din Occident l-au recomandat ca prima etapa in tratamentul victimelor torturii si ale experientelor oribile ale holocaustului: facilitarea traiului supravietuitorului in comunitate, impreuna cu cei din neamul lui si asigurarea nevoilor primare, hrana si adapostul. Urmatorul pas este atragerea lor in participarea la restabilirea propriei mosteniri culturale. Pentru refugiatii din Tibet, nu este suficient sa traiasca in comunitate - ei trebuie sa practice dharma si sa se implice in arta.

Daca incercarn sa le asiguram un tratament psihologic oamenilor in acest moment, acest lucru nu functioneaza. Chiar daca au cosmaruri noaptea si sunt foarte agitati si tematori, nu putem face mare lucru inainte de a-i introduce in comunitate. Acest prim nivel de interventie poate dura cativa ani si, din pacate, ei trebuie sa traiasca in suferinta si disperare pana cand este restabilita comunitatea. Uneori, medicamentele pot fi folositoare, dar este complicat, pentru ca s-ar putea sa nu inteleaga despre ce e vorba sau sa refuze sa le ia. Incercam sa le furnizam aceleasi medicamente pe care le-ar primi in propria lor cultura, dar, in general, la inceput nu tratam direct efectele torturii.

Odata ce comunitatea este restabilita si oamenii pot vorbi suficient de bine engleza pentru a se descurca, ori sunt folositi interpretii, se trece la urmatorul nivel: munca psihologica.

Facem acest lucru atat individual, cat si in grup. Unii nu vor sa lucreze in grupuri, date fiind antecedentele lor culturale. Printre refugiatii din America Centrala se gasesc atat membri ai extremei stangi, cat si mernbri ai brigazilor mortii, de extrema dreapta, care au plecat din cauza nerespectarii drepturilor omului. Ambele tabere traiesc in aceeasi comunitate, astfel incat razboiul continua. Ei nu se aduna in grupuri, deoarece se tem ca cel de alaturi ar putea fi un inamic. Cu alte grupuri, cum ar fi cele de cambodgieni, este mai usor de lucrat. Acestia se strang in grupuri pentru ca aceste legaturi sunt foarte benefice pentru ei. Probabil ca acelasi lucru este valabil si in cazul tibetanilor. Odata adunati in grupuri, ii facem sa vorbeasca despre treburile zilnice. Nu ii punem sa discute despre experientele torturii, pentru ca asta ii agita si le agraveaza foarte mult simptomele, atat fizice, cat si mentale.

Urmatoarea etapa a tratamentului este lucrul individual in cadrul unui proces asemanator psihoterapiei. Multi refugiati nu inteleg asta, dar totul poate fi pus in termenii propriei lor culturi. Cei care au fost torturati sistematic au mari dificultati in a se simti in siguranta alaturi de oricine sau chiar si atunci cand sunt singuri. Le este teama tot timpul ca va veni cineva sa le faca rau. Ei isi retraiesc experienta de multe ori, in vise, iar in stare de veghe au amintiri fugare ale traumei, carora nu le pot face fata. I-am rugat sa-si expuna viziunea asupra sigurantei. I-am intrebat daca s-au simtit vreodata in siguranta, apoi i-am pus sa se imagineze in situatia respectiva, astfel incat sa poata obtine sentimentnl de siguranta dupa bunul plac. Daca spun ca nu s-au simtit in viata lor in siguranta, le cerem sa-si imagineze cum s-ar putea simti astfel alti oameni, punandu-se apoi pe ei insisi in situatia respectiva.

Aceste viziuni asupra sigurantei dureaza intre zece minute si o ora. Atunci cand incearca sa vizualizeze, intervine adesea o schimbare si incep sa apara amintiri ale torturii. In acel moment, le spunem sa incerce sa isi imagineze un alt loc aflat in siguranra. Daca amintirile nedorite revin, le cerem sa incerce din nou, astfel incat sa invete sa-si controleze amintirile. Daca au fost torturati sistematic, ar putea avea nevoie chiar si de trei ani pentru a vizualiza siguranta, dar, in final, se vor simti la adapost si increzatori. Astfel, siguranta devine fundamentul terapiei relatiilor. Odata ce oamenii devin mai increzatori in capacitatea de a-si controla starea psihica in acest fel, trecem la alte vizualizari. In cele din urma, vor incepe sa-si aminteasca fragmentat experientele din timpul torturii si sa vorbeasca despre ele. Incercam sa-i facem sa discute despre ele doar putin cate putin. Cu timpul, vor vorbi mai usor si le vor putea intelege. Lucrurile se vor aseza, iar ei vor duce o viata normala.

Prezentare facuta de Daniel Brown in cadrul celei de-a treia Conferinta Minte si Viata la Dharamsala, in 1990.

Emotii vindecatoare: Dialoguri cu Dalai Lama despre ratiune, emotii si sanatate (Curtea Veche 2008)

Stresul si sistemul nervos autonom

Daniel Brown este profesor de psihologie la Harvard Medical School si director de Medicina Comportamentala la Cambridge City Hospital. El este licentiat al Universitatii din Massachusetts si a obtinut si titlul de doctor in religie la Universitatea din Chicago cu lucrarea studiu comparativ al cailor contemplative Tibetane, Theravadan si Yoga. El este co-autor al lucrarii Transformarea Constiintei: Perspective conventionale si contemplative asupra dezvoltarii si studiaza pe larg hipnoza si medicina de comportamentala.

Stresul si sistemul nervos autonom
Oamenii de stiinta care se ocupa de comportament s-au concentrat asupra relatiei dintre stresul care cauzeaza boala si intelegerea sistemului nervos autonom. Sistemul nervos autonom controleaza functii precum tensiunea musculara si ritmul batailor inimii. De asemenea, controleaza raspunsul vasomotor prin intermediul muschilor din jurul vaselor de sange, care se dilata si se contracta la anumite intervale pentru a redirectiona sangele prin corp. Cand digeram rnancarea de la micul dejun, vasele de sange din jurul stomacului se dilata, astfel incat in zona ajunge mai mult sange. Cand facem un efort de gandire, cum ar fi cititul, vasele de sange din creier se dilata. Cand suntem foarte relaxati, capilarele din piele se
dilata si distribuie sangele in aceasta zona.

Sistemul nervos autonom este un sistem defensiv de urgenta. Unul dintre aspectele reactiei de aparare este clasicul raspuns "lupta sau fugi". Cand organismul este amenintat, se declanseaza de obicei o punere in garda si creste tensiunea musculara, astfel incat suntem pregatiti fie sa fugim, fie sa lovim pentru a ne apara. Bataile inimii sunt mai dese si vasele de sange din piele se contracta. Sangele este redirectionat catre rnuschi si catre creier, punand organismul in alerta si pregatindu-l de actiune. Observam aceasta reactie clasica de tipul "lupta sau fugi" la animalele si la oamenii amenintati, dar punerea in garda autonoma este mult mai complexa la oameni. Exista, de asemenea, forme mai putin intense ale acestei reactii in activitatile zilnice obisnuite, De exemplu, acelasi tipar, care presupune un puls ridicat, contractarea vaselor de sange din piele si tensiune musculara crescuta, apare atunci cand ne concentrarn mental, pregatindu-ne de actiune. Orice fel de pregatire de actiune este insotita de aceasta activitate autonoma, cu modificari ale nivelului de tensiune musculara si arteriala. Atat reactia de tipul "lupta sau fugi" , cat si versiunea sa redusa, alerta si pregatirea de actiune in viata obisnuita, tin de sisternul nervos autonom. Reactiile sunt automate, dar stim astazi ca oamenii pot invata sa le controleze voluntar prin terapii comportamentale.

O alta aparare de urgenta controlata de sistemul nervos autonom este reactia de anticipare imobila, care poate fi observata si la animale. Uneori, atunci cand animalele sunt speriate de un pradator, ele devin rigide, ascultand si observand ce se intarnpla in jurul lor. In acest caz, apare o scadere a pulsului, invers decat in cazul "lupta sau fugi". Putem observa, de asemenea si o scadere a tensiunii musculare si o vasoconstrictie generala la nivelul muschilor si al pielii. O varianta mai putin intensa apare de fiecare data cand ne concentram foarte tare pentru a receptiona informatii provenite din rnediul inconjurator. In viata cotidiana, trecem prin perioade in care primim informatii din mediu in acest mod concentrat, dar si prin perioade in care anticipam un raspuns. Sistemul nervos autonom mobilizeaza din punct de vedere fiziologic corpul, atat pentru a-l pregati, cat si pentru a-l implica in evenimentele din jurul sau.

Orice situatie stresanta pentru noi provoaca o reactie in sisternul nervos autonom. Cand avem de-a face cu un eveniment stresant, activarea sistemului nervos autonom provoaca schimbari fata de nivelul de baza al functiilor primare ale pulsului, tensiunii arteriale si tensiunii musculare. Apoi, cand stimulul dispare, sistemul nervos autonom se dezactiveaza. Dupa o perioada de repaus, el revine la nivelul de baza. De fiecare data cand intalnim o situatie noua sau stresanta, exista un tipar de activare, dezactivare - sau repaus - si revenire la nivelurile de baza.

Pretul stresului

Cand suntem pusi in fata unor evenimente stresante, inregistram un nivel continuu de alerta. Aceasta situatie se poate mentine un timp indelungat, pana cand este atins punctul de epuizare si repausul devine fortat. Stresul cronic provoaca o dereglare sau un dezechilibru in functionarea sistemului nervos autonom, astfel incat, la un stimul foarte mic, apare un nivel foarte ridicat de activare. Celulele din sistemul nervos autonom devin hiperactive si raspund la provocari minore. Apar dereglari in tiparele tensiunii musculare si dezechilibre in cele ale tensiunii arteriale. Acestea pot contribui la aparitia unor boli, cum ar fi astmul, anumite tipuri de migrene si sindromul stomacului iritat, in care apar dureri sau diaree fara sa existe o infectie.

Aceste schimbari pot fi provocate de diferite tipuri de stres. Multe cercetari s-au orientat asupra a ceea ce numim stresul schimbarilor intervenite in viata. S-a descoperit ca oamenii care au suferit multe schimbari semnificative in viata intr-o perioada scurta - moartea unei rude, inceperea unei noi relatii, ruperea unei relatii, castigarea rapida a unei mari sume de bani, pierderea rapida a unei mari sume de bani, probleme cu legea, cumpararea unei case - sunt expusi unui risc foarte mare de a se imbolnavi in urmatorul an.

Oamenilor le place rutina, iar rutina este sanatoasa intr-o anumita masura, Prea multe schimbari rapide cresc riscul de boala. Cercetarile orientate spre stresul provocat de schimbarile din viata au fost primele care au vizat stresul in Occident, dar cei mai multi oameni nu traiesc astfel de schimbari dramatice in viata lor cotidiana. Totusi, cu totii experimentam un alt fel de stres: necazurile zilnice, cum ar fi pierderea unui lucru pe care apoi trebuie sa-l cautam, aglomerarea sarcinilor, numarul mare de convorbiri telefonice, asteptarea in trafic si tot felul de lucruri marunte, care se acumuleaza.

Un poet spunea candva ca nu schimbarile majore din viata, cum ar fi moartea unei persoane dragi, te pot innebuni, ci siretul de la pantof, care se rupe atunci cand te grabesti sa pleci undeva. De cate ori apare ceva suparator, acest lucru provoaca o activare a sistemului nervos autonorn. Daca nu exista un anumit tip de detasare, revenind apoi la starea de repaus, stresul se acumuleaza si mentine organismul intr-o stare de alerta continua. Dupa o vreme, acest fapt poate cauza probleme de sanatate.

Alti factori de stres tin de mediu: expunerea la frig, poluarea, zgomotul si poluarea electromagnetica. Chiar si miscarea sau calatoria cu avionul pot fi stresante. Stresul social poate fi provocat de traiul in oras, de supraaglomerare sau de izolare, de lupta cu ceilalti. Exista si o multime de factori stresanti care tin de stilul de viata: dieta saraca, nutritia defectuoasa, consumul de alcool, cafea, tigari si droguri. Presiunea termenelor limita poate fi si ea stresanta, ca si exercitiile fizice prea multe sau prea putine. Cei care efectueaza activitati de rutina regulate sunt de obicei mai putin stresati decat cei care se confrunta cu activitati variate sau cu orare imprevizibile, cum ar fi asistentele care lucreaza in ture diferite de la o zi la alta sau pompierii, care nu stiu niciodata cand sunt chemati pentru stingerea unui incendiu.

Oamenii au inceput sa-si dea seama ca nu stresul este problema. Stresul este un simplu eveniment, printre atatea altele. Unii se pot afla in situatii obiectiv stresante, dar reactiile lor biologice sunt minore. Altii produc aceste activari autonome in situatii care pentru cei mai multi nu reprezinta o sursa de stres. Cum explicarn toate acestea? Nu este vorba doar de evenimentul in sine, ci si de modul in care mintea interpreteaza acel eveniment si ii face fata.

Exista doua modalitati de a face fata: una sanatoasa si una mai putin sanatoasa. A face fata in mod sanatos presupune o abordare activa a rezolvarii problemei sau abordarea unor perspective diferite asupra acesteia, astfel incat sa nu mai para o problema. O alta metoda de a face fata in mod sanatos este stapanirea emotiilor care apar in situatii stresante, vorbind sau pastrand legatura cu ceilalti.

Actionam intr-un mod nesanatos atunci cand reprimam sau negam problema sau, pur si simplu, ne dorim ca ea sa dispara imaginandu-ne o stare mai placuta. In loc sa tratam problema, manifestam o preocupare constanta de a scapa de ea. Problema nu dispare si, chiar daca mintea ne zboara in alta parte, reactia corpului ramane.

Alte exemple de abordare a emotiilor intr-un mod nesanatos sunt reprosul si letargia. Reprosul este o forma de ura fata, de sine caracteristica occidentalilor. Letargia apare atunci cand oamenii isi pierd capacitatea de a fi constienti de sentimente, ca rezultat al unor traume psihice, de pilda abuzul.

Prezentare facuta de Daniel Brown in cadrul celei de-a treia Conferinta Minte si Viata la Dharamsala, in 1990.

Emotii vindecatoare: Dialoguri cu Dalai Lama despre ratiune, emotii si sanatate (Curtea Veche 2008)

Ce este stresul?

Daniel Brown este profesor de psihologie la Harvard Medical School si director de Medicina Comportamentala la Cambridge City Hospital. El este licentiat al Universitatii din Massachusetts si a obtinut si titlul de doctor in religie la Universitatea din Chicago cu lucrarea studiu comparativ al cailor contemplative Tibetane, Theravadan si Yoga. El este co-autor al lucrarii Transformarea Constiintei: Perspective conventionale si contemplative asupra dezvoltarii si studiaza pe larg hipnoza si medicina de comportamentala.

Stresul este un termen atat de comun in vocabularul nostru de la sfarsitul secolului XX, incat, uneori, intelesul sau este umbrit. Tehnic vorbind, o reactie de stres este un raspuns fizic si mental la o situatie potrivnica, in care sunt mobilizate resursele in caz de urgenta ale corpului - mecanismul "lupta sau fugi", inundand corpul cu hormoni meniti sa infrunte incercarile. Din nefericire, viata moderna declanseaza continuu acest raspuns atunci cand nu putemn nici sa luptam, nici sa fugim, ceea ce poate duce la o crestere a tensiunii sangvine si musculare, la iritabilitate, anxietate si depresie, precum si la o scadere a eficientei imunitare.

Daniel Brown studiaza modul in care stresul provoaca anumite boli. Perspectiva sa este a medicinei comportamentale, o ramura medicala relativ noua, care aplica metode comportamentale - inclusiv raspunsul biologic, meditatia si hipnoza - in tratamentul bolilor cronice si in promovarea unor modalitati de a preveni boala. Brown discuta despre factorii interni si externi care declanseaza boala. El explica modul in care stresul afecteaza functionarea sistemului nervos si descrie efectul cumulativ al stresului cronic asupra corpului.

Exista diferite moduri de a face fata neplacerilor. Anumite modalitati de a face fata stresului - abuzul de substante chimice, de exemplu - conduc la probleme si mai mari. Altele, cum ar fi raspunsul biologic si meditatia, cresc rezistenta si imbunatatesc starea de sanatate. Presiunile si evenimentele tulburatoare din vietile noastre nu trebuie sa dicteze modul in care reactioneaza mintea si corpul.

Probabil ca cel mai grav efect al stresului este sindromul de stres posttraumatic. Aceasta tulburare psihologica apare de obicei in cazul unor persoane afectate de forme extreme de traume, cum ar fi tortura, abuzul sexual, razboiul sau evenimente care le-au pus in pericol viata, de pilda accidentele de masina sau uraganele. Simptomele includ amintiri ale evenimentelor traumatizante, cosmaruri, tulburari ale poftei de mancare, anxietate, oboseala si recluziune sociala. Oamenii care sufera de acest sindrom raspund hiperactiv la stres, ceea ce declanseaza o activare intensa a sistemului nervos autonom ca reactie la situatii obisnuite, benigne. Dalai Lama a ararat ca, dupa ce au exersat meditatia, unii refugiati si calugari tibetani au facut fata uimitor de bine - aparent, fara a fi afectati de sindrom - chiar si celor mai cumplite tratamente.

Daniel Brown: Medicina comportamentala reuneste intelepciunea psihologiei si stiinta medicala pentru a intelege cum anume trebuie sa evalueze si sa diagnosticheze boala, cum s-o trateze si, mai ales, cum s-o previna si sa o vindece. A fost aplicata, cu mai mult sau mai putin succes, intr-o multime de domenii, mai ales in tratamentul tulburarilor psihofiziologice, cum ar fi durerile de cap, nevralgiile, hipertensiunea sau astmul. Un alt domeniu este folosirea acestor metode in abordarea comportamentului care prezinta factori de risc pentru sanatate, cum ar fi: fumatul, somnul insuficient sau alimentatia deficitara - comportament in care obiceiurile persoanei ii afecteaza sanatatea in mod negativ.

Un al treilea domeniu al medicinei comportamentale este intelegerea modului in care oamenii se adapteaza bolilor cronice, cum ar fi diabetul sau bolile de rinichi. De exemplu, multi diabetici nu isi respecta tratamentul medicamentos. Mananca incorect si nu isi supravegheaza nivelul zaharului din sange sau neglijeaza orarul de administrare a insulinei, chiar si atunci cand stiu ca tratamentul da rezultate. Asa ca oamenii de stiinta au inceput sa studieze problemele legate de respectarea tratamentului ca parte a adaptarii pacientului la boala cronica.

Al patrulea domeniu este mai controversat: folosirea acestor metode in prevenirea si tratamentul bolilor imunitare, cum ar fi cancerul, SIDA si bolile autoimune. Acesta este un domeniu mai putin dezvoltat. Al cincilea este cunoscut in mod traditional sub numele de medicina psihosomatica si vizeaza legatura dintre minte si corp si folosirea metodelor comportamentale in tratarea unor simptome medicale provocate de anxietate, de pilda crizele de astm.

In sfirsit, medicina comportamentala este aplicata la ceea ce numim sporirea starii de bine. Acest domeniu nu tine de tratarea bolii, ci, in primul rand, de prevenirea ei, prin predarea unor metode de obtinere a unei stari optime de sanatate.

Boala: cauzele si intretinerea

In ceea ce priveste medicina comportamentala, este important sa incepem printr-o intelegere a modului in care privim boala si evolutia ei. In clinica noastra, privim boala la doua niveluri: mai intai, in termeni cauzali si apoi in termenii diferitilor factori care intretin boala. Cauzele bolii pot fi biologice, legate de stres sau mixte. Factorii biologici includ predispozitia genetica, ca in cazul bolilor autoimune si al diferitelor forme de cancer. Alti factori cauzali apar in perioada timpurie a vietii. De exemplu, modul de nutritie poate influenta mai tarziu greutatea. Uneori, infectiile pot provoca distrugeri ale tesuturilor. Pneumonia contractata in primul an de viata al copilului poate face mai apoi ca tesuturile pulmonare sa fie mai sensibile la dezvoltarea astmului. Alteori, oamenii dobandesc o sensibilitate la anumite medicamente. La unele persoane care sufera de astm, acesta este cauzat de sensibilitatea dobandita. In alte cazuri, oamenii sufera rani cu urmari de durata, iar acest lucru este important mai tarziu. Toate acestea sunt exemple de cauze biologice care predispun la imbolnavire.

In al doilea rand, privim spre factorii care intretin boala, pentru ca cercetarea demonstreaza din ce in ce mai limpede ca factorii care intretin boala o perioada mai lunga pot fi diferiti de cei care au cauzat-o. Asa cum este posibil sa conditionezi sau sa educi un raspuns din partea sistemului imunitar, se poate face acelasi lucru si in cazul astmului: oamenii pot suferi crize de astm ca o reactie invatata. Anxietatea anticipativa este un alt factor care poate intretine boala. De exemplu, unii astmatici sunt ingrijorati de faptul ca vor suferi o criza. Teama produce schimbari la nivelul sistemului nervos autonom, care determina apoi modificari in tesuturile pulmonare si criza de astm. Folosirea abuziva a anumitor tratamente -in special a pulverizatoarelor care ofera o usurare de moment - este un alt factor care lasa insa tesuturile pulmonare chiar mai expuse substantelor care le inflameaza si declanseaza crizele. Tratamentul mai degraba intretine boala decat o vindeca.

Factorii care intretin boala sunt diferiti de cauze - boala capata o viata proprie si devine complexa. Este important sa tratam atat cauzele, cat si conditiile care intretin boala, astfel incat sa privim evolutia bolii ca pe un ansamblu.

Prezentare facuta de Daniel Brown in cadrul celei de-a treia Conferinta Minte si Viata la Dharamsala, in 1990.

Emotii vindecatoare: Dialoguri cu Dalai Lama despre ratiune, emotii si sanatate (Curtea Veche 2008)

Fortificarea sistemului imunitar - Eckhart Tolle

Fortificarea sistemului imunitar

Atunci cand veti incepe sa va locuiti corpul (prin intermediul respiratiei constiente sau prin simtirea energiei interioare), veti observa alt beneficiu al acestei practici, vizibil in lumea fizica si anume o fortificare considerabilă a sistemului imunitar. Cu cat aduceti mai multa constiinta in corp, cu atat sistemul imunitar devine mai puternic. Este ca si cum fiecare celula se trezeste si se bucura. Corpul iubeste atentia acordata. Este si o puternica forma de autovindecare. Cele mai multe boli se strecoara pe nesimtite inauntru atunci cand nu sunteti prezenti in corp. Daca stapanul nu este acasa, aici se instaleaza tot felul de caractere dubioase. Cand va locuiti corpul, oricarui oaspete nedorit ii va fi greu sa patrunda acolo.

Dar nu se fortifica doar sistemul imunitar fizic ci si sistemul imunitar psihic care devine mai puternic. Acesta din urma va protejeaza de campurile energetice mental-emotionale negative ale altor persoane, care sunt de altfel extrem de contagioase. Locuirea corpului nu va protejeaza prin ridicarea unui scut, ci prin ridicarea frecventei vibratorii a intregului camp energetic, astfel incat orice lucru care vibreaza la o frecventa mai mica, de exemplu, frica, furia, depresia s.a.m.d., exista acum in ceea ce este de fapt o ordine diferită a realitatii. Toate acestea nu mai patrund in campul constiintei dvs., iar, daca se intampla asta, nu mai trebuie sa le opuneti niciun fel de rezistenta, pentru ca trec fara sa lase urme. Va rog sa nu acceptati si nici sa respingeti din start ceea ce va spun. Testati informatiile.

Exista o tehnica simpla, dar foarte puternica de meditatie pentru autovindecare, pe care o puteti practica ori de cate ori simtiti nevoia sa va fortificati sistemul imunitar. Este extrem de eficienta atat daca o folositi chiar de la primele simptome ale bolii, cat si in cazul bolilor care s-au instalat deja, cu conditia sa o folositi frecvent si concentrandu-va intens. Ea va contracara orice intrerupere in campul dvs. energetic, produsa de o forma sau alta de negativism. Totusi, nu este un substitut pentru practica permanenta a prezentei in corp; altfel, efectul sau va fi doar temporar. Iata despre ce este vorba.

Cand aveti cateva minute libere, mai ales seara la culcare si dimineata la trezire, inainte de a va ridica din pat, „inundati-va” corpul cu constiinta. Inchideti ochii. Stati intins pe spate. Alegeti diferite parti ale corpului asupra carora la inceput va veti concentra foarte putin timp: palmele, talpile, bratele, picioarele, abdomenul, pieptul, capul s.a.m.d. Simtiti energia vietii din interiorul acestor parti cat puteti de intens. Ramaneti concentrat asupra fiecarei parti timp de 15 secunde. Apoi lasati-va atentia sa traverseze corpul, ca un val, de cateva ori, de la picioare spre cap si invers. Aceasta traversare nu trebuie sa dureze mai mult de un minut. Dupa aceea, simtiti-va corpul interior in intregime, ca pe un camp energetic unic. Pastrati acest sentiment timp de cateva minute. In tot acest timp, fiti prezent cu intensitate in fiecare celula a corpului. Nu va ingrijorati daca mintea reuseste ocazional sa va atraga atentia in afara corpului, pierzandu-va astfel in ganduri. Imediat ce ati observat ca se intampla acest lucru, intoarceti-va atentia asupra corpului interior.

Lasati respiratia sa va conduca prin corp

Uneori, cand mintea mea este foarte activa, dobandeste o asemenea forta, incat imi este imposibil sa-mi mut atentia de la ea si sa-mi simt corpul interior. Acest lucru se intampla mai ales atunci cand intru intr-un tipar de ingrijorare sau de anxietate. Puteti sa-mi sugerati ce sa fac?

Daca la un moment dat descoperiti ca va este greu sa intrati in legatura cu corpul interior, este mai usor sa incepeti prin a va concentra asupra respiratiei. Respiratia constienta, care este de altfel o meditatie foarte puternica, va va aduce treptat in contact cu corpul. Urmariti-va respiratia cu atentie, in timp ce aerul intra si iese din corp. Inhalati, simtiti cum abdomenul se dilata si se contracta usor, la fiecare inspiratie si expiratie. Daca va este mai usor sa vizualizati, inchideti ochii si imaginati-va scaldat in lumina sau scufundat intr-o substanta luminoasa — o mare de constiinta. Apoi inspirati aceasta lumina. Simtiti cum aceasta substanta luminoasa va umple corpul, facandu-l si pe el luminos. Apoi treptat, concentrati-va mai mult asupra a ceea ce simtiti. Acum sunteti in corp. Nu va atasati de nicio imagine vizuala.

(Puterea prezentului – Curtea Veche, 2004)