Vindecarea prin vizualizare

Sa apelam la atentie si intentie

Sa ne concentram atentia asupra unei zone din organismul nostru care trebuie vindecata si sa facem apel la intentie reprezinta tehnici terapeutice puternice. In Ayurveda se spune: “Oricare ar fi locul asupra caruia ne indreptam atentia, acela devine mai puternic in viata noastra”.

Ayurveda sustine ca puteti sa va folositi atentia pentru a activa vindecarea in organism. Va puteti transforma mintea si corpul directionand constientizarea in mod deliberat asupra aspectului despre care considerati ca merita atentie.

Un alt principiu ayurvedic se refera la faptul ca “intentia are o putere de organizare infinita”. Acest lucru inseamna ca in momentul in care stim foarte clar care este finalitatea dorita, putem avea un efect profund asupra atingerii telului nostru, fara sa trebuiasca sa ne ocupam neaparat de detalii. Cand vreti sa aruncati o minge, nu este nevoie sa analizati gradul de contractie a fiecarui muschi din corp – pur si simplu aveti intentia, iar inteligenta voastra interna coordoneaza zecile de milioane de activitati care trebuie sa aiba loc pentru ca voi sa aruncati mingea. Eliberarea zaharului din ficat, metabolismul zaharului in energie, schimbarile de flux sangvin si tiparele de respiratie sunt organizate de natura fara nici un control deliberat din partea voastra. Daca ar trebui sa acordati in mod deliberat atentie detaliilor, nu ati mai realiza nimic niciodata.

Puteti folosi aceste principii pentru a revigora fortele de vindecare din organismul vostru, chiar daca s-ar putea sa nu fi inteles ca puteti sa le influentati. Trezirea motorului interior de vindecare necesita un set diferit de proceduri fata de felul in care realizati de obicei lucrurile. Cand doriti sa ridicati mana, trimiteti un semnal de la creier spre maduva spinarii, determinand contractarea anumitor muschi si relaxarea altora. Cand vreti sa coborati presiunea arteriala sau sa va imbunatatiti functia imuna, va trebui sa faceti apel la o abordare mai subtila, care se bazeaza pe atentia si intentia voastra.

Vizualizarea care vindeca

Stati linistit, cu ochii inchisi, timp de cateva momente. Apoi indreptati-va atentia spre inima si recunoasteti toate acele lucruri pentru care aveti un sentiment de nemultumire.

Acum manifestati-va intentia de a va elibera de orice sentiment de nefericire, regret sau ostilitate pe care poate inca-l mai purtati in suflet sau minte. Mai tarziu, daca faceti aceasta alegere, puteti sa aduceti inapoi toate aceste sentimente dureroase in constiinta voastra. Dar atata timp cat practicati aceasta meditatie, ignorati-le.

In continuare, timp de un moment sau doua, repetati in liniste urmatoarele cuvinte: “Faca-se voia ta!” Adresati aceste cuvinte propriei voastre viziuni despre constiinta universala, indiferent ca va referiti la Dumnezeu, Spirit sau oricum ati dori sa-i spuneti. Repetati “Faca-se voia ta!” ca pe o mantra.

Manifestati intentia de linistire a dialogului pe care il aveti cu sinele vostru – si lasati-va atentia sa va strabata intregul corp. Daca in acest timp descoperiti o zona de tensiune, manifestati-va intentia ca ea sa se relaxeze.

Apoi, indreptati-va atentia asupra respiratiei. La inceput, fiti doar observator – apoi, manifestati-va intentia de a respira lent.

Acum, indreptati-va constientizarea spre inima. Constientizati bataile inimii, ca sunet si ca simtire. Manifestati-va intentia ca ritmul batailor inimii voastre sa incetineasca. Acum, indreptati-va atentia asupra mainilor. Simtiti pulsatia batailor inimii in maini. Simtiti ticaitul batailor inimii si caldura care emana din inima. Manifestati intentia de a creste fluxul sangvin si temperatura mainilor.

Indreptati-va constientizarea spre ochi. Simtiti pulsatia batailor inimii in ochi si apoi pe toata fata.

Acum lasati-va prorpia constientizare sa se miste libera prin tot corpul vostru. Simtiti caldura, pulsatia si ritmul inimii in oricare parte a corpului doriti voi. Daca descoperiti o parte a corpului vostru pe care credeti ca trebuie sa o vindecati, manifestati-va intentia de a o invalui in caldura. Daca nu sunteti constient de asa ceva, aduceti constientizarea inapoi spre inima. Dar aduceti caldura pulsatiilor in ritmul batailor inimii voastre spre oricare parte a corpului pe care doriti sa o hraniti si vindecati.

Acum, fiind constient si avand intentia de a vindeca o anumita parte a corpului, repetati timp de cateva minute aceste cuvinte, ca un fel de mantra: vindecare si transformare.

Aduceti constientizarea inapoi spre inima, de data aceasta fara nicio intentie. Fiti doar constient de bataile inimii voastre. Apoi indreptati-va constientizarea spre propria voastra respiratie. Dupa cateva momente, deschideti ochii pentru a finaliza meditatia de vindecare.

Sanatatea Perfecta – Deepak Chopra

Vindecarea prin sunete - Deepak Chopra

Teoria campurilor unificate

Revolutia cuantica a facut sa devina inevitabila schimbarea perspectivei noastre privitoare la lume. Fizica cuantica a dovedit ca varietatea infinita de lucruri din jurul nostru – stele, galaxii, munti, copaci, fluturi etc – este conectata prin campuri cuantice infinite, eterne, nelimitate, un fel de patura invizibila pe care sunt brodate toate detaliile creatiei. Obiecte care noua ni se par separate si distincte sunt, de fapt, tesute toate in desenul acestei imense paturi. Se considera, la ora actuala, ca exista un super camp, denumit campul unificat, realitatea suprema care sustine tot ceea ce exista in natura.

Aceasta descoperire, conform careia materia este o fluctuatie de energie ce imbraca diferite aspecte, a alimentat revolutia cuantica al carei lider a fost Einstein alaturi de colaboratorii lui la inceputul secolului trecut.

Cum suntem noi conectati la campul unificat? Prin “fire” invizibile, compuse din vibratii abia perceptibile, pe care Ayurveda le denumeste “sunetul primordial”.

Inteleptii care au initiat Ayurveda afirmau ca descoperisera aceste legaturi, care actioneaza ca un adeziv al universului, prin acele sunete care patrundeau in starea lor de constientizare. Pentru ca au avut capacitatea sa le auda, inteleptii puteau si sa le reproduca si sa le transmita mai departe. Un sunet primordial poate fi reprodus sau incantat cu voce tare; totusi, devine si mai puternic daca este folosit intern, ca un sunet mental.

Nici nu implinise bine varsta de 75 de ani, ca Molly Sanders incepuse sa aiba ceva probleme cu inima. Incepuse sa sufere crize repetate de dureri sacaitoare in piept, diagnosticate drept angina pectorala.

Molly isi notase in jurnalul ei 15 episoade de angina pectorala din ianuarie pana in mai, cate 3 in fiecare luna. Unele erau mai slabe si treceau dupa unul sau doua minute, altele mai severe care smulgeau durere din adancul pieptului timp de aproape 10 minute, slabindu-i puterile.

Cand a mers la cardiolog, testele lui Molly nu au evidentiat blocaje serioase ale arterelor coronariene. La fel ca in cazul celor mai multe persoane in varsta, arterele se intarisera intr-o oarecare masura, insa nu se observau depuneri de tesut gras care sa saraceasca in oxigen muschiul inimii. Totusi, mai exista un gen de angina, care este provocat de spasmele coronariene, exact boala de care suferea Molly. Arterele din corpul ei erau atat de inguste incat cel mai mic efort sau stres, chiar insesizabil, le bloca intr-atat incat sa declanseze un atac de angina.

Medicul ei i-a recomandat sa nu mai faca efort sustinut de acum inainte si i-a prescris o medicatie standard pentru stabilizarea situatiei vaselor de sange, dar ea isi dorea sa faca tot posibilul pentru a evita tratamentul pe termen lung.

La inceputul lunii iunie, la sfatul fiului ei, Molly a devenit pacient al Chopra Center. Dupa analiza bolii, Molly a inceput sa urmeze meditatia si a inceput sa asculte sunetele naturii in fiecare zi. Apoi a inceput sa incanteze cu voce tare sunetul asociat cu centrul inimii.

In conformitate cu Tantra, o traditie spirituala foarte asemanatoare cu principiile ayurvedice, fiecare dintre noi detine sapte centre de energie, cunoscute drept chakre. Aceste chakre pot fi concepute ca puncte de jonctiune intre minte si materie.

Primul centru aflat la baza coloanei vertebrale, este asociat cu problemele fundamentale de supravietuire. Cel de-al doilea, din zona aparatului de reproducere, guverneaza creatia. Cel de-al treilea, localizat in plexul solar, este legat de puterea personala. Al patrulea centru, aflat in inima, este important pentru relatiile omului. Cea de-a cincea chakra, localizata in gat, este responsabila pentru modul in care ne exprimam. Cea de-a sasea este localizata intre ochi (al treilea ochi) si este centrul pentru introspectie si intuitie. Cel de-al saptelea centru se gaseste ca o coroana deasupra capului si se spune ca se deschide cand experimentam stadii mai inalte ale constiintei.

Chakrele

Fiecare chakra are o mantra asociata cu ea. In conformitate cu Tantra, prin exprimarea mantrei in timp ce iti concentrezi atentia asupra unei anumite chakre, se pot elibera energii care ar putea fi blocate in acea zona a corpului.

Mantrele pentru fiecare dintre cele 7 centre de energie:

Chakra Localizare Mantra

Prima chakra Baza coloanei vertebrale LAM

A doua chakra Organele genitale VAM

A treia chakra Plexul solar RAM

A patra chakra Inima YUM

A cincea chakra Gatul HUM

A sasea chakra Al treilea ochi SHAM

A saptea chakra Coroana OM

Molly a fost incurajata sa incanteze sunetul pentru chakra inimii de mai multe ori pe zi. Doua luni mai tarziu spunea: “Mi-a disparut orice durere!”. Atacurile de angina incetasera la doar o saptamana dupa ce incepuse sa foloseasca mantra chakrei inimii si nu mai revenisera de atunci. Cei mai multi suferinzi de angina sunt extrem de sceptici cand vine vorba despre insanatosirea lor, chiar si intr-o forma usoara.

Vindecarea prin sunete

Cum explica Ayurveda efectele folosirii sunetelor pentru a ne vindeca? Din punct de vedere intelectual, nu este posibil sa analizam toate vibratiile care ne influenteaza viata. Oscilatia atomilor din care se compun celulele corpului nostru, bataile inimii, ritmurile planetelor – fiecare dintre acestea ne influenteaza viata in moduri abia perceptibile, dar profunde. In conformitate cu Ayurveda, multitudinea de vibratii diferite care ne compun existenta “se dezarmonizeaza” uneori. Aceasta dizarmonie sadeste semintele bolii ce se va instala.

In aceasta situatie, Ayurveda ne spune ca este bine sa apelam la un anumit sunet, special ales, ca si cum ar fi un mulaj sau un model dezlipit de pe celulele tulburate, pentru a le determina sa intre din nou in armonie. Nu din punct de vedere fizic, ci refacand secventa de sunet din miezul fiecarei celule.

In cazul unor afectiuni de angina, creierul transmite semnale specifice care duc la constrictia arterelor, operand prin molecule-mesager ce stimuleaza celulele nervoase si ale muschilor din straturile de mijloc ale vaselor de sange. Contractiile pe care le simtea Molly erau cauzate de un mesaj inadecavat. Unele medicamente se bazeaza exact pe acest aspect atunci cand inhiba actiunea mesagerilor chimici ai creierului, astfel incat mesajul lor sa nu fie transmis. Dar sursa reala a acestor molecule este mintea; daca un astfel de sunet a avut acces direct la procesul de gandire si a corectat impulsurile creierului, atunci tratamentul ar trebui sa fie chiar mai eficient si mai bland. Acesta este scopul urmarit de sunetele vindecatoare.

Descoperirea conform careia organismul uman este, in mod fundamental, o retea de sunete a venit ca o revelatie, iar cand a fost pusa in practica, a condus la rezultate remarcabile.

In numai cateva ore imaginea de sine a unui om se poate schimba complet; deseori oamenii relateaza transformari dramatice ale puterii lor de perceptie. Faptul ca putem sa ne folosim de un sunet care sa ne vindece este ilustrarea perfecta a proverbului ayurvedic care spune ca “lumea este asa cum esti tu”. Cand perceptia ta se deschide “in lumea din sinea ta”, la fel se intampla si “dincolo, in afara ta”.

Sanatatea Perfecta – Deepak Chopra

Zdenko Domancic - Medicina Alternativa

Vindecarea cu bioenergie exista de mii de ani si este cunoscuta in intreaga lume. Terapia se bazeaza pe echilibrarea corpului energetic, matricea noastra, care este capabila de a reflecta un dezechilibru cu mult inainte ca boala sa apara in corpul fizic. Aura noastra, sistemul nostru de aparare sau imunitar, are toate informatiile despre slabiciunea noastra in fata bolilor si despre sanatate. Cand corpul nostru de energie este echilibrat si inconjoara corpul nostru fizic uniform, suntem sanatosi, dar atunci cand corpul nostru energetic estedezechilibrat si are energia inegal distribuita, ne imbolnavim.

Echilibrare energetica a organismului de catre un practicant (bioenergoterapeut) este posibila prin faptul ca potentialul mai puternic influenteaza potentialul mai slab. Practicantul directioneaza bioenergia intr-o anumita parte a corpului, in cazul in care este nevoie, sau ia un exces de energie din partea in care exista prea multa. In acest fel transmite informatii corpului, informatii continute in bioenergie, care sunt necesare pentru buna functionare a sistemului imunitar, astfel incat organismul incepe sa se vindece singur.

Aceasta metoda de vindecare sigura, simpla si incredibil de eficace este un fenomen care a ajutat peste un milion de oameni din intreaga lume sa se vindece. Exista multe cazuri documentate de vindecari de succes. Unul dintre acestea este studiul de caz din 1985 in Iugoslavia in care Zdenko Domancic a tratat 300 de persoane cu stadii avansate de cangrena. Dupa ce au primit tratament, pacientii s-au vindecat de cangrena si nu extremitatile nu le-au fost amputate. Aceasta evaluare medicala a durat aproape o jumatate de an si este documentata intr-o carte intitulata, “Vindecatorului Domancic” de D. Jakcin.

“Am avut Borelia (Boala Lyme) care mi-a afectat articulatiile si inima”, a declarat Anton, un om de stiinta si profesor de electromagnetism la Universitatea din Ljubljana, Slovenia. “Am urmat un tratament cu antibiotice si articulatiile mele au fost vindecate, dar inima era o problema. Medicii au spus ca am nevoie de un stimulator cardiac. Dl. Domancia ca am nevoie de patru zile, pentru un tratament complet si după ce am urmat tratamentul, problemele au disparut”, a spus Anton. “Eu sunt alpinist, am urcat muntii Himalaya, am o licenta de ghid montan european si inainte de tratament, nu am putut urca nici macar pe scari. La doua saptamani dupa tratament m-am dus la schi fond in Italia si a am parcurs 20 de kilometri”.

Avand ca suport rezultate documentate atat medical cat si stiintific, metoda Domancic de Terapie Bioenergetica a tratat in mod eficient multe boli "incurabile", inclusiv diabetul zaharat, Parkinson, gangrena, Alzheimer, astm, artrita, hepatita C, tumori, efectele datorate accidentului vascular cerebral, Sinuzita, etc.

Metoda Domancic de Terapie Bioenergetica a fost dezvoltata de peste 35 ani. Aceasta este unica in simplitatea si eficienta sa, validata stiintific si practicata peste tot in lume. Aceasta metoda restabileste sanatatea atat la adulti cat si la copii - atunci cand alte mijloace nu reusesc.

Incepand cu anul 1993 Zdenko Domancic preda metoda lui la Bioenergy Healing Clinic din Slovenia - cea mai mare clinica de acest gen din Europa. Zdenko Domancic si echipa lui trateaza aproximativ 140 de persoane pe saptamana, iar programarea se face cu 6 luni inainte sau mai mult. De-a lungul anilor, Domancic a ajutat peste un milion de oameni, care au avut rezultate spectaculoase pentru fiecare tip de boala.

In timpul anilor 1980, Domancic a participat la studii de cercetare privind SIDA la Universitatea Stanford. Recent Domancic a colaborat cu oameni de stiinta de la Institutul Jozef Stefan din Ljubljana, Slovenia. Cercetatorii au observat, in timpul experimentului “Mind over matter“, ca efectele bioenergiei au schimbat structura fizica a cristalelor.

In primavara anului 2007, Metoda de vindecare Domancic a fost utilizata pentru cercetarea celulelor canceroase la Institutul de Oncologie din Ljubljana, Slovenia, cu rezultate remarcabile. Proiectul a implicat observarea in vitro ca celulele canceroase agresive au fi distruse dupa cateva minute de tratament bioenergetic Domancic. Celulele sanatoase nu au fost afectate.

Printre elevii sai si pacienti sunt: medici, functionari din domeiul sanatatii, medici veterinari si oameni de stiinta. Sportivii olimpici din Slovenia sunt tratati la clinica sa.

Bioenergoterapia poate fi practicata individual, in sesiuni de grup si de la distanta. Este foarte eficienta, de asemenea, in tratamentul animalelor.

In 2012, Dr. Radovan Starc, cardiolog si doctor in medicina, a scris cartea numita "Vindecarea cu Bioenergie in metoda Zdenko Domancic" Cartea este despre metoda Domancic si modul in care utilizeaza bioenergia pentru vindecare. Pentru rezultatele muncii sale - a fost distins de catre presedintele Sloveniei.

Bioenergia stimuleaza sistemul imunitar, prin raspandirea de informatii privind performantele optime pentru toate celulele si permite corpului sa se vindece. Fiecare celula contine informatia corpului sanatos. Fiecare celula detine informatia intregului sistem. O singura celula ar putea reproduce intregul organism in conditii perfecte. Tot ceea ce un practician are de facut este sa restabileasca conditiile originale. In esenta bioenergoterapeutul nu vindeca el restabileste doar campul vostru energetic. Corpul vostru este cel care se vindeca singur.

Medicina Tibetana Traditionala - Medicina alternativa

Medicina Tibetana Traditionala - O imagine de ansamblu

Medicina Traditionala Tibetana este o stiinta medicala holistica, care se adreseaza nevoilor corpului, ale mintii si spiritului individului, intr-o maniera integrata. Datand inca din antichitate, medicina tibetana are o geneza, o istorie si o dezvoltare proprie, specifice peisajului tibetan, culturii indigene si spiritului poporului tibetan.

Medicina tibetana traditionala contine o filozofie comprehensiva, o cosmologie si un sistem anatomic subtil, alaturi de practici spirituale.

Studiul Medicinii Traditionale Tibetane include o varietate de cunostinte cu privire la anatomie si fiziologie, embriologie, patologie, diagnosticare si terapii, incluzand o farmacopee generoasa pe baza de plante, precum si o varietate larga de terapii externe putin cunoscute in lumea occidentala.

In ciuda faptului ca este unul dintre cele mai vechi sisteme de vindecare, medicina tibetana traditionala continua sa fie eficient practicata in societatea contemporana. Sistemul modern de cercetare confirma in prezent beneficiile extraordinare ale acestei stiinte antice.

Obiectele Medicinii Traditionale Tibetane au o natura duala:

• Aspecte preventive
  Prevenirea bolii printr-un stil de viata corect si o dieta adecvata este fundamentala pentru Medicina Traditionala Tibetana. In aceasta epoca moderna, majoritatea bolilor cronice apar ca rezultat al dezechilibrului atitudinii mentale, al stilului de viata incorect si al dietei neadecvate. Diabetul si bolile cardiovasculare sunt exemple bine-cunoscute pentru acest caz.
• Aspecte curative
  Odata ce apare dezechilibrul, boala incepe sa se manifeste. Apoi, incepe sa devina necesara recreerea echilibrului prin repararea cauzelor ascunse si a efectelor. Mai exact, intr-o prima etapa, respectarea factorilor care tin de dieta si stilul de viata, iar apoi, apelarea la terapiile pe baza de plante si la terapiile externe.

Ce reprezinta Echilibrul si Dezechilibrul?

Echilibrul se refera la armonia dintre corp, energie si minte. Dintre acestea, energia ocupa cel mai important loc, deoarece constituie legatura vitala dintre corp si minte. Atunci cand aceasta energie vitalizanta ajunge intr-un dezechilibru, corpul si mintea isi pierd si ele echilibrul si deci, starea de sanatate.

Echilibrul are ca rezultat un corp sanatos, o minte limpede si calma si o energie in abundenta.

Dezechilibrul intervine ca urmare a unor cauze negative. In Medicina Traditionala Tibetana, cauzele negative sunt clasificate ca fiind primare sau secundare. Cauzele primare apar mereu datorita atitudinilor mentale negative sau distructive, precum furia sau agresivitatea; dorinta, atasament sau dorinta nesanatoasa fata de cineva si ignoranta. Cauzele secundare sunt factorii de perpetuare, precum o dieta necorespunzatoare si un stil de viata neadecvat, sau factorii acuti de precipitare.

Ce reprezinta Energia?

In Medicina Traditionala Tibetana, termenul "energie" se refera la puterea dinamica si anume la sursa intregii existente, incluzand atat microcosmul, cat si macrocosmul. In corp, aceasta se manifesta prin principiul vitalizant psiho-fizic. Aceasta energie reiese din cele Cinci Elemente si anume: spatiu, vant, foc, apa si pamant.

Calitatea spatiului este aceea de vacuitate sau potentialitate, calitate din care se nasc toate fenomenele; vantul are calitatea de miscare, crestere si dezvoltare; focul are calitatile vitezei si caldurii, care creeaza coacerea, maturarea; apa are calitatile fluiditatii si ale adeziunii; pamantul are calitatea soliditatii si stabilitatii.

Aceste cinci elemente pot fi rezumate la trei calitati specifice, cunoscute sub denumirea de cele Trei Umori. Cele Trei Umori sunt Bila, Flegma si Vantul, care au calitatile esentiale ale caldurii, frigului, respectiv neutrului.

Tibetan	Umoarea	Element	Calitate	Functiile principale in corp
Lung	Vant	Spatiu Aer	Miscare	Activitati ale mintii; gandire si ratiune Functii ale Sistemului Nervos - interfata dintre corp si minteRespiratieExcretie
Tripa	Bila	Foc	Caldura	Reglarea caldurii corporale Digestia si asimilarea factorilor nutritiveFunctii cataboliceConstientizarea senzatiei de foame si seteCuraj, motivatieViziune
Badkan	Flegma	Pamant Apa	Soliditate AdeziuneFluiditate	Baza structurala a corpului Fluide din corpFunctii anaboliceSomnRabdare, Toleranta

Diagnosticarea in Medicina Tibetana Traditionala

Acest sistem medical antic, natural si moderat cuprinde trei metode de diagnosticare:

• Examinarea (tib. lTa ba) - care inseamna a privi, a observa
• Palparea (tib. Reg pa) - care inseamna a atinge
• Studiu de caz (tib. Dri ba) - care inseamna interogare

Examinarea (tib. lTa ba)

Examinarea detaliata presupune evaluarea formei si a conturului corpului pacientului, precum si infatisarea pacientului; observarea critica a organelor senzoriale, in special a caracteristicilor limbii; inspectia detaliata a urinei, care este considerata cel mai important factor in procesul de diagnosticare.

Analiza urinei conform medicinei tibetane traditionale

In Medicina Traditionala Tibetana, exista noua aspecte importante de luat in considerare atunci cand se analizeaza urina.

Primele patru elemente trebuie sa fie luate in considerare atunci cand urina este inca in stare calda si anume culoarea urinei in momentul eliberarii ei, aburii, mirosul si natura bulelor sale.

Trebuie observate doua aspecte in timpul fazei de racire - acestea se refera la formarea sedimentelor si la orice materie uleioasa aflata pe suprafata urinei.

Pe masura ce urina se raceste, aceasta isi modifica culoarea. Trebuie observate atat intervalul de timp care are loc in timpul schimbarii culorii intre faza calda a urinei si cea de racire, precum si modificarea culorii urinei si culoarea finala a urinei odata ce s-a racit in intregime.

Fiecare dintre aceste caracteristici ale urinei, precum si modul in care urina se modifica de-a lungul timpului ofera informatii cu privire la modalitatea in care cele trei umori afecteaza corpul si metabolismul sau.

Palparea (tib. Reg pa)

In Medicina Traditionla Tibetana, arta palparii (atingerea) cuprinde doua domenii:

• Diagnosticarea pulsului
  Examinarea pulsului reprezinta o metoda foarte importanta si complexa de diagnosticare. Este practicata la scara larga in majoritatea tipurilor de medicina traditionala orientala, dar trebuie sa se faca cunoscut faptul ca arta tibetana a examinarii pulsului este diferita fata de cea din alte tipuri de medicina. Exista doua aspecte majore ale diagnosticarii pulsului: examinarea pulsului cu scopul de a stabili tipologia profunda a individului si examinarea pulsului cu scopul de stabilire a patologiei.
• Puncte delicate
  Reg Pa se refera si la verificarea anumitor puncte, cu scopul de a identifica zonele dureroase, care indica localizarea bolii. Palparea fiecarui punct dureros stabileste o legatura cu organele invecinate; este vorba in special despre punctele situate de-a lungul coloanei vertebrale si cele de-a lungul capului.

Studiul de caz sau Interviul (tib. Dri Ba)

Acesta constituie procesul de adunare a informatiilor: cum sa se adreseze intrebari pacientului si cum sa fie ascultat acesta pentru a putea identifica semnele si simptomele; detinerea de informatii cu privire la dieta si comportament, pentru a intelege cauzele posibile ale tulburarii sau bolii.

Exista trei puncte principale care trebuie sa fie clarificate in timpul interviului; simptomele curente ale pacientului; parerea pacientilor cu privire la cauza simptomelor; modul in care pacientul reactioneaza atunci cand ii sunt prezentate anumite tipuri de mancare si anumite circumstante.

Metode de tratament in Medicina Tibetana Traditionala

Exista patru metode principale de tratament in medicina tibetana traditionala si anume: Dieta, Stil de viata, Terapii pe baza de medicamente si Terapii Externe.

• Dieta:
  Conform medicinei tibetane, indivizii trebuie sa fie constienti de tipologia lor, pentru a putea beneficia de o dieta care sa ajute la mentinerea echilibrului.

Dieta poate fi adaptata diferitelor tipuri de dezechilibre, fie ca tulburarea are o natura calda sau rece, iar patologia poate fi adaptata celor trei umori.

Exista anumite variante importante care contribuie la o buna-stare si o vitalitate sporite: o dieta naturala si echilibrata din punct de vedere nutritionist, scazuta in grasimi si moderata in consumul de carnuri, lipsita de gusturi extreme, precum gustul sporit de dulce sau mancarurile excesiv de sarate. Alcoolul este prescris cu moderatie.

In viata moderna, se sugereaza evitarea mancarurilor fast-food bogate in grasimi, a mancarurilor si bauturilor murate sau conservate, in special in primii ani de viata, cu scopul de a preveni instalarea bolii.

• Stilul de viata
  Medicina tibetana considera ca un stil de viata sanatos presupune o constientizare permanenta a vietii voastre - trezirea, somnul, actul de a manca, de a sta jos, mersul, munca.

Mediul inconjurator trebuie sa fie adecvat tipologiei fiecarei persoane - cea mai importanta fiind existenta intr-un echilibru armonios cu natura. Este esential sa respiram aer proaspat, sa beneficiem de o lumina adecvata si sa evitam temperaturile extreme.

Este important ca individul sa aloce timp activitatilor precum meditatia, exercitiile de respiratie si yoga, pentru a reduce stresul fizic si mental - care contribuie la cauzele ascunse ale bolilor.

• Medicamentele
  In farmacopeea tibetana, ierburile naturiste, plantele si florile salbatice sunt utilizate pentru efectul lor terapeutic. De asemenea, se utilizeaza si o varietate de substante minerale si un numar redus de substante derivate din materie animala. Multe dintre aceste substante pot fi gasite in Asia, insa anumite ierburi si minerale cu un efect mai puternic se gasesc doar in inaltul platou tibetan. Datorita naturii virgine a acestui mediu, ingredientele Materiei Medica tibetane sunt extrem de pure.

Medicamentele tibetane sunt realizate in conformitate cu doua principii de baza - conform Gustului si conform Puterii. Doctorii examineaza diferitele gusturi ale substantelor si efectueaza o combinatie intre medicamente - acest proces este cunoscut sub denumirea de amestec medicinal conform Gustului. Fiecare substanta din Materia Medica are o putere naturala care este independenta de gust si serveste la ghidarea amestecului medicamentelor in functie de Putere. Potrivit textelor antice si seriilor de retete medicale tibetane, doctorii tibetani produc si in prezent ambele tipuri de medicamente.

O caracteristica a medicamentelor tibetane este aceea ca ele contin numeroase componente - acestea sunt cunoscute sub denumirea de formule multi-componentiale. Un remediu simplu poate sa contina 10 substante, in timp ce o formula mai complexa poate sa contina pana la 70 de ingrediente. Remediile pot fi gasite sub forma de pastile, pulbere, decoctii, concentrare, creme, sau lotiuni.

Exista aproximativ 500 de formule medicinale folosite la scara larga in prezent. Aceste formule sau remedii au ca scop restabilirea echilibrului celor trei umori. Studiile stiintifice recente sunt acum capabile sa demonstreze eficacitatea acestor formule tibetane.

• Terapii externe
  Medicina tibetana traditionala descrie sanatatea fizica ca fiind un echilibru intre cele trei umori. Terapiile externe specifice pot fi utilizate pentru a restabili echilibrul în fiecare din cele trei umori.

Medicina Tibetana Traditionala cuprinde o gama bogata de terapii externe, fiecare dintre acestea putand fi folosita individual, sau in combinatie cu alte tipuri de tratament.

• Masaj - Kunye (tib. bsKu mNye)
  Ku Nye reprezinta masajul medical traditional tibetan, care poate fi folosit atat pentru prevenirea, cat si pentru tratarea bolilor.

Sunt utilizate anumite puncte si meridiane de acupresiune, precum si anumite uleiuri terapeutice pe baza de plante.

• Acupunctura - Thurche (tib. Thur dPyad)
  Cunostintele referitoare la acupunctura tibetana au fost lasate in umbra numerosi ani; cu toate acestea, cercetarile realizate de Dr. Nida Chenagtsang au readus la lumina aceasta arta a vindecarii. Academia Iternationala de Medicina Traditionala Tibetana este onorata sa prezinte invataturile referitoare la acupunctura tibetana traditionala. Acupunctura tibetana difera de cea chinezeasca, in special in modul de utilizare al diferitelor puncte si meridiane.
• Moxibustia - Metsa (tib. Me bTsa)
  Moxibustia reprezinta o terapie de incalzire care utilizeaza planta leontopodium, care este trecuta prin procesul de uscare, apoi faramitata si adusa in forma unui con ars ulterior - aplicata pe anumite puncte cu scopul de a genera caldura.

Aceasta este una dintre cele mai importante terapii externe folosite pentru tulburarile reci - de exemplu, tulburari digestive, circulatia sanguina deficitara, dureri acute.

Se folosesc anumite puncte pentru diferite boli. Exista 20 de tipuri diferite de moxibustie, fiecare apeland la diferite materiale si facand ca arta moxibustiei medicale tibetane sa fie unica prin diversitatea sa.

• Ambutisarea - Mebum (tib. Me Bum)
  In mod traditional, medicina tibetana utilizeaza cani din cupru aplicate pe zonele dureroase, cu scopul de a alina durerea si de a ameliora blocajele energetice.

Mai mult, medicina tibetana traditionala apeleaza la terapii externe unice si mai putin cunoscute, precum:

• Terapia imbaierii pe baza de plante - Lum (tib. Lums)
• Eliberarea de sange - Tarka (tib. gTarga)
• Comprese - Dug (tib. Dugs)
• Terapia betelor - Yuk Cho (tib. dByug bChos)
• Moxibustia "mongola" - Hor Me

Sursa: http://www.iamtt.ro

Ayurveda - Medicina alternativa

Ce este Ayurveda?

Considerata de multi cercetatori ca fiind cea mai veche stiinta de vindecare, Ayurveda este o abordare holistica a sanatatii, care este proiectata pentru a ajuta oamenii sa traiasca vieti lungi, sanatoase si bine echilibrate. Termenul Ayurveda vine din cuvintele sanscrite Ayus, ce inseamna viata sau durata de viata si veda, ce inseamna cunoastere.Aceasta a fost practicata in India, timp de cel putin 5.000 de ani si a devenit recent populara in culturile occidentale. Principiul de baza al Ayurveda este de a preveni si trata afectiuni prin mentinerea echilibrului intre organism, minte si constiinta printr-un consum corespunzator de lichide, dieta, stilul de viata si prin folosirea remediilor pe baza de plante.

Există doua tipuri principale de Ayurveda: traditionala si Maharishi. Ambele tipuri de practicieni Ayurvedic considera ca afectiunile sunt cauzate de dezechilibrul intre cele trei tipuri de energei dosha si folosesc remediile bazate pe plante. Maharishi Ayurveda este o versiune bazata pe traduceri din textele clasice de Maharishi Mahesh Yogi. Maharishi Ayurveda subliniaza rolul constiintei supreme in mentinerea sanatatii si promoveaza meditatia transcedentala (TM), ca o modalitate de a experimenta constiinta pura a universului. Acesta subliniaza, de asemenea, exprimarea emotiilor pozitive si necesitatea de a trai viata in ritmul natural al corpului.

Cum functioneaza?

Asa cum toata lumea are o amprenta unica, in conformitate cu convingerile ayurvedice, fiecare persoana are un model distinct de energie - o combinatie specifica de caracteristici fizice, mentale si emotionale.

Se crede de asemenea ca exista trei tipuri de baza de energie numite dosha, prezente in fiecare persoana:

- Vata este energia care controleaza functiile corpului asociate cu miscarea, circulatia sangelui, respiratia, clipirea si bataile inimii. Atunci cand energia Vata este echilibrata exista creativitate si vitalitate. Daca este dezechilibrata Vata produce frica si anxietate.

- Pitta este energia care controleaza sistemele metabolice din organism, digestia, absorbtia, nutritia si temperatura. In echilibru, Pitta duce la multumire si inteligenta. Dezechilibrata Pitta poate provoca ulcere si starneste furia.

- Kapha este energia care controleaza cresterea in organism. Acesta furnizeaza apa pentru toate partile corpului, hidrateaza pielea si mentine sistemul imunitar. In echilibru Kapha este exprimata ca iubire si iertare. Dezechilibrata Kapha conduce la nesiguranta si invidie.

Toata lumea are vata, pitta si kapha, dar de obicei una sau doua sunt dominante intr-o anumita persoana. Echilibrul energeticpoate fi perturbat de stres, dieta nesanatoasa, vremea si relatiile tensionate de familie. Perturbarile induc boala in organism. Practicanti Ayurveda prescriu tratamente pentru a reechilibra energiile dosha.

Privind din perspectiva medicinii occidentale, eliberarea de stres pare a fi una dintre modalitatile medicinii Ayurvedice de a lupa cu boala. De exemplu, studiile au descoperit ca meditatia transcendentala, o componenta a Maharishi Ayurveda, scade anxietatea. Alte studii au constatat ca Ayurveda scade tensiunea arteriala si colesterolul, incetineste procesul de imbatranire, precum si acelereaza recuperarea dupa boala. Multe plante folosite in medicina ayurvedica au efecte antioxidante, ceea ce inseamna ca ar putea ajuta la protejarea impotriva bolilor pe termen lung, cum ar, fi boli de inima, artrita si cancerul. Multi practicanti Ayurveda recomanda, de asemenea, o dieta vegetariana, care este considerata a fi mai buna pentru sanatate decat dietele care contin carne rosie.

Ce ar trebui sa astept de la un tratament ayurvedic?

Tratamentul ayurvedic se concentreaza pe reechilibrarea energiilor dosha. La prima dvs. vizita, practicantul va face un istoric medical detaliat, verificadu-va pulsul, abdomenul, examinand limba, ochii, unghiile, pielea si chiar ascultarea tonului vocii. Practicantul va solicita, de asemenea, intrebari despre starea de sanatate generala, acordand o atentie deosebita stilului tau de viata, dietei, obiceiurilor si mediului in care traieste pacientul. Practicantul va recomanda modalitati de a restabili echilibrul natural al energiilor dosha, care aproape intotdeauna include schimbari in stilul de viata, in special in dieta. Practicantii folosesc mai mult de 20 de tipuri de tratament, dar cel mai frecvent prescrierile includ:

Pranayama - exercitii de respiratie. Practicarea pranayama ajuta la restabilirea calmului.

Abhyanga - frecarea pielii cu ulei pe baza de plante pentru a creste circulatia sangelui si pentru o eliberare mai usoara a toxinelor din organism prin piele.

Rasayana - foloseste mantre (cuvinte sau expresii repetate) in timpul meditatiei combinate cu anumite plante aromatice pentru a intinerire.

Yoga - combinarea pranayama, miscare si meditatie. S-a demonstrat ca Yoga este benefica pentru imbunatatirea circulatiei si digestiei si pentru a reduce tensiunea arteriala, nivelul de colesterolului, anxietatii si a durerii cronice.

Pancha karma - curatarea organismului pentru a se purifica si pentru a reduce colesterolul. Practicantii folosesc metode care cauzeaza transpiratie, miscarile intestinului si chiar voma pentru detoxifierea organismului.

Medicamente pe baza de plante – prescrierea remediilor din plante pentru a restabili echilibrul energiilor dosha.

Scopul medicinii Ayurveda este de a preveni bolile. Studiile au sugerat ca Ayurveda poate fi eficace in reducerea riscului de boli de inima. De exemplu, intr-un studiu a fost evidentiat faptul ca Ayurveda a contribuit la reducerea placii bacteriene si a prevenit ingrosarea peretilor arterelor cunoscut sub numele de ateroscleroza. Studiul a avut ca subiecti pesoane adulte sanatoase precum si persoane adulte cu risc crescut de boli de inima. Ateroscleroza este o boala lenta, complexa in care colesterolul, grasimile si alte substante sunt depozitate pe partea interioara a unei artere. Acesta depunere este cunoscuta sub numele de placa si poate duce la infarct miocardic si accident vascular cerebral.

Combinand yoga cu un remediu pe baza de plante ayurvedice se poate diminua durerea si invaliditatea la persoanele cu artrita.

Un numar de remedii pe baza de plante ayurvedice au fost cercetate. De exemplu, Guggul (Commiphora mukul), un medicament traditional Ayurveda utilizat pentru a trata nivel ridicat de colesterol, este utilizat pe scara larga in India. Gugul blocheaza productia de colesterol in ficat si scade nivelului de colesterol.

Semintele Schinduf (Trigonella foenum graecum) pot reduce colesterolul rau (LDL) si a trigliceridele (grasimi in sange) si ridica nivelului de colesterol bun (HDL). Efectele Schinduf par sa vina de la capacitatea sa de a reduce absorbtia colesterolului in intestin si de continutul ridicat de fibre din seminte. Continutul ridicat de fibre din semintele de schinduf pot ajuta, de asemenea, la reglarea zaharului din sange in cazul diabetului zaharat.

Studii aflate in desfasurare au in vedere plante ayurvedice folosite ca tratamente pentru boala Alzheimer, anxietate, astm, cancer, dementa, dismenoree (menstruatie dureroasa), herpes, hipertensiune arteriala, boala Parkinson si sindromul premenstrual. Ierburile ayurvedice combinate cu medicamente conventionale pot fi, de asemenea, utile pentru acnee, constipatie cronica, sindromul de oboseala cronica, sindrom de colon iritabil, obezitate si fibroame uterine.

Exista riscuri?

Cele mai multe terapii ayurvedice, cum ar fi Pranayama si Rasayana nu au efecte negative secundare.

Ierburile ayurvedice pot interacționa cu medicamentele si la fel ca toate plantele nu sunt potrivite pentru toate persoanele este indicata consultatia unui medic.

De asemenea este indicat sa consultati medicul inainte de a incerca Ayurveda, mai ales daca luati medicamente sau urmati o dieta alimentara speciala (pentru a controla diabetul zaharat, de exemplu).

Sursa: www.umm.edu

Homeopatie - Medicina alternativa

Cand medicina clasica nu mai ofera solutii homeopatia poate ajuta la rezolvarea problemelor. In timp ce medicina clasica isi indreapta atentia catre efectul bolilor folosind tratamente bazate pe medicamente care, vrem sau nu, au efecte negative, dar care tot efecte sunt desi producatorii vor sa le micsoreze importanta.

Homeopatia trateaza cauza care a determinat boala tinand cont atat de aspectele fizice cat si cele emotionale si mentale. Remediile homeopate actioneaza bland restabilind forta vitala, forta care sustine viata tuturor vietuitoarelor de pe pamant.

Va invit sa descoperiti o scurta prezentare a Homeopatiei

In 1790, dodorul german Samuel Hahnemann (1755-1843), dezamagit de metodele medicale din vremea sa,
pubescens”, o planta de origine sud-americana recent intrcdusa in medicine ca remediu impotriva "frigurilor intermitente" si a malariei. Hahnemann era sceptic in privinta folosirii acestei plante si s-a hotarat sa-i testeze eficienta, fiind perfect sanatos. A descoperit ca Cinchona pubescens provoca simptome identice cu cele ale malariei si ale febrei intermitente: frisoane, migrena si slabiciune la nivelul membrelor. Asemenea tuturor medicilor din vremea sa, Hahnemann studiase principiul similaritatii, formulat in secolul V i.Hr. de medicul grec Hipocrate (c. 460-377/359 i.Hr.), testul efectuat demonstrandu-i principiul antic al similarului care vindeca similarul.

si-a inchis cabinetul dupa 11 ani de practice si a inceput sa cerceteze si sa traduca o gama variate de lucrari. Printre ele se afla si tratatul unui medic scotian, William Cullen, despre “Cinchona

Hahnemann si-a petrecut urmatorii treizeci de ani din viata aplicand, perfectionand si analizand aceasta teorie, convins fiind ca prin studierea efectelor fizice si psihice pe care o substanta le exercita asupra unei persoane sanatoase va descoperi capacitatile sale curative.

Descoperirea dilutiilor

Dupa treisprezece ani de cercetari asupra unor substante toxice si netoxice, Hahnemann a facut un pas inainte in dezvoltarea homeopatiei. Stiind ca, in urma diluarii, substantele isi diminueaza efectul toxic, a inceput sa faca experimente cu plante otravitoare cunoscute, diluandu-le pana cand isi pierdeau caracterul nociv, testandu-le apoi pe subiecti de toate varstele si din toate mediile. A descoperit ca substantele diluate in mai multe reprize si apoi amestecate bine intre ele aveau o capacitate mai mare de vindecare decat cele mai putin diluate si, prin urmare, mai putin agitate. Aceste teste au stat la baza lucrarii sale Homepathic Materia Medica, o lista cuprinzatoare de simptome si remedii. EI a numit noua medicina “horneopatie" (in greaca antica homoios - asemanator si pathos – suferinta).

De asemenea a scris si prima editie a lucrarii The Organon of Medicine, care descria teoria sa si filosofia homeopatiei.

Hahnemann a murit in 1843, dar munca sa a fost continuata de alti specialisti, unul dintre cei mai importanti fiind doctorul american James Tyler Kent, autor al lucrarii Repertory to the Homeopathic Materia Medica, in care descrie mii de afectiuni, vindecarea si agravarea lor, ghid care a fost dezvoltat de-a lungul timpului de specialisti in homeopatie.

Principiul similaritatii

Expresia latineasca similia similibus curantur (similarul trateaza similarul) a fost adoptata de Hahnemann si descrie cea mai importanta descoperire a sa. Aceasta teorie, concretizata in principiul similaritatii, sustine faptul ca orice substanta care provoaca anumite simptome daca este administrate unei persoane sanatoase poate ajuta la vindecarea suferinzilor care prezinta simptome asemanatoare.

Originea principiului

Hahnemann a descoperit acest principiu in timp ce studia lucrarile marelui medic grec Hipocrate. Nascut in jurul anului 460 i.Hr., pe insula Kos din Grecia, Hipocrate este considerat parintele medicinei, practicile sale medicale bazandu-se pe observarea si pe studierea corpului omenesc. El era de parere ca trupul trebuie tratat ca un intreg recomandand o dieta si un stil de viata sanatoase. In urma studiilor si a practicarii medicinei, Hipocrate a observat ca unii indivizi fac fata mai usor bolilor decat altii. Expresia sa a ramas celebra: “Ceea ce provoaca o boala o poate si vindeca."

Discipolii lui Hipocrate

Conceptul a fost dezvoltat de doctorul Paracelsus (1493-1541), care spunea: ,,Si astfel se imbina anatomia plantelor cu cea a bolilor. Aceasta asemanare va da posibilitatea sa intelegeti modul in care veti obtine vindecarea."

Doua sute de ani mai tarziu, medicul german Georg Ernst Stahl (1660-1734) a folosit acelasi principiu in tratarea bolilor. EI scria: "Sunt convins ca bolile cedeaza in fata substantelor care au produs suferinte similare. Asa am reusit sa tratez predispozitia la arsuri stomacale prin administrarea unor doze foarte mici de acid sulfuric, dupa folosirea prealabila si fara rezultat a unei game largi de prafuri absorbante." Acest principiu este utilizat si astazi in medicina conventionala: de exemplu, copiilor hiperactivi li se administreaza Ritalin, desi acesta este el insusi un stimulent. Radiatiile pot duce la aparitia cancerului, insa tot ele sunt folosite la tratarea lui.

Din pacate insa, inca nu este cunoscut mecanismul pe baza caruia functioneaza acest principiu. In timp, stiinta ar putea elucida misterul; pana atunci, milioane de oameni din intreaqa lume atesta eficienta homeopatiei.

Forta vitala

In timp ce folosea homeopatia in tratarea pacientilor sai, doctorul Hahnemann a observat ca bolnavii isi recapatau vitalitatea si forta interioara, la niveluri pe care nu le avusesera anterior. Persoane care nu se mai simtisera bine de ani de zile se simteau acum, dupa tratament, mai bine ca niciodata. Atunci, Hahnemann si-a dat seama ca putea vindeca nu numai boala ca atare, ci si o latura esentiala a fiecaruia dintre noi, si anume "dinamismul vital" al oricarui individ.

In lucrarea sa, The Organon, a sugerat ca aceasta prezenta vie controleaza aspectele fizice, emotionale si mentale caracteristice bolii sau starii de bine si ca se afla in stransa legatura cu spiritul. Aceasta prezenta a fost numita “forta vitala", ea fiind forta care face diferenta intre materia vie si cea rnoarta.

Un echilibru perfect

Hahnemann a observat ca torta vitala, un fel de mecanism al echilibrului, putea fi slabita prin folosirea unor doze mari de medicamente si ca poate fi influentata de ganduri negative si emotii, sanatatea. starea de bine si viata fiind astfel afectate. Medicul era convins ca prin administrarea unei anumite substante diluate, aflata in perfecta armonie cu forta vitala, va restabili echilibrul acesteia.

Asadar, forta vitala este prezenta vie sau mecanismul de echilibru al unei persoane si poate fi recunoscuta prin simptomele pe care le rnanifesta. Ele pot fi de natura fizica, devenind patologice daca nu sunt tratate, sau emotionala, care ar putea dezechilibra starea de sanatate si de bine a individului.

Pentru a studia efectele unei substante el a lucrat cu persoane sanatoase care, in acel moment, prezentau simptomele fizice, emotionale si mentale caracteristice substantei in cauza. Si-a notat toate observatiile, impartasindu-le colegilor sai horneopati. Multe asemenea substante au fost testate pe el insusi, sau pe familia lui si ca nu de putine ori, rezultatele au fost promitatoare.

Mentinerea armoniei

Hahnemann credea ca forta vitala ar trebui sa fie mereu in armonie cu mediul si sa ramana stabila si echilibrata in timpul crizelor si al provocarilor. In cazul socurilor, traumelor sau ranilor suferite, la un moment dat, de o persoana, forta vitala face tot ceea ce este necesar pentru a compensa acea stare care ar putea epuiza energia individului; de exemplu, cand o persoana are un soc energia centrala se canalizeaza spre protejarea inimii si a organelor vitale. Fluxul sanguin, energia si chiar starea de constienta vor fi incetinite astfel incat viata sa poata fi mentinuta si metabolismul stabilizat. Dupa
atenuarea socului, corpul se autoregleaza prin accelerarea circulatiei sanguine la nivelul tesuturilor si prin revigorarea starii de constienta. De fiecare data cand o persoana sufera un soc, nervii sunt amortiti, iar activitatea lor micsorata. In cazul unui soc foarte puternic, acesta ar putea distruge sistemul nervos, energia nemaiajungand la anumite organe vitale, simturile devenind aproape nefunctionale.

Reactiile de raspuns

Hahnemann a descoperit multe substante care pot induce stari de soc organismului, omagul fiind una dintre ele. Planta neprelucrata este toxica, dar in dilutie - numita in homeopatie potentator" - are capacitatea de a diminua simptomele socului Dupa cateva secunde de la administrarea remediului,
circulatia sanguina se restabileste, iar semnele de dezechilibru se reduc.

Intelegerea modului in care forta vitala se apara prin ea insasi de soc, traume, rani autocornpensand efectele nocive ale acestora si asemanarea simptomelor cu cele provocate de substante specifice - remedii - constituie baza medicinei homeopatice. Ea poate elimina stresul provocat de socul si simptomele compensatorii, vindecand totodata si bolile cronice. In acest din urrna caz tratamentul fiind pe termen lung.

Doza infinitezimala

Studiind efectele substantelor diluate, Hahnemann a inteles ca doza minima stimuleaza cel mai bine forta vitala a pacientului. Cand descoperea remediul potrivit simptomelor, il prescria bolnavului in cantitati mici; astfel, forta vitala este stimulata sa se autoechilibreze, in asa fel incat sa elimine efectele simptomelor. Pentru directionarea fortei vitale catre vindecare era necesara o cantitate foarte mica de medicament. Daca doza de remediu data era prea mare, torta vitala nu mai era stimulata sa lupte pentru restabilirea echilibrului, devenind strict dependenta de administrarea rnedicatiei respective, iar organismul in loc sa se revigoreze devenea si mai slabit.

Un principiu important al homeopatiei este administrarea unei doze mici (infinitesimale), care sa stimuleze forta vitala sa reactioneze, in caz contrar aceasta riscand sa fie zdrobita de medicamente.

Diferentierea simptomelor

Tinand cont ca homeopatia este o medicina holista, prescrierea unui tratament presupune si evaluarea simptomelor fizice, emotionale si psihologice. Hahnemann a descoperit ca nu exista o schema terapeutica unica pentru o anume maladie, intrucat aceeasi atectiune se manifesta diferit de la un pacient la altul, necesitand medicatii individualizate. Pentru a recomanda bolnavului cel mai eficient remediu, homeopatul trebuie sa analizeze cu atentie fiecare aspect al comportamentelor sale mentale si
al reactiilor emotionale.

Analiza unei game variate de simptome

In homeopatie, simptomele au o acceptiune mai larga decat in medicina traditionala. Astfel, orice modificare aparuta si observata de-a lungul bolii constituie un simptom. In cadrul lor sunt incluse durerea, schimbarile de natura fizica, reactiile neobisnuite la caldura sau frig, starea mentala si emotionala a pacientului. Concentrandu-se asupra istoricului medical al bolnavului, homeopatul il va determina prin intrebari simple, deschise, sa ofere o descriere amanuntita a starii sale de sanatate. In vederea obtinerii unei imagini clare a simptomatologiei afectiunii.

Simptomele generale si particulare

Specialistii fac diferenta intre simptomele "generale" si cele particulare". Un simptom particular este deseori asociat unei anumite parti a corpului, de exemplu, picioarele reci. Simptomele generale sunt cele resimtite la nivelul intregului organism, cum ar fi oboseala si starea de nervozitate. Din aceeasi categorie fac parte starile mentale si reactiile emotionale. Un simptom general dezvaluie modalitatea in care corpul incearca sa vindece boala, asa incat homeopatii considera ca sunt cele mai utile in alegerea remediului potrivit.

Stabilirea diagnosticului

In cabinetul unui homeopat veti fi intrebati cand s-a manifestat pentru prima data boala, cat de repede au evoluat simptornele, care este caracterul lor (de exemplu, daca o durere este acuta sau surda), localizarea acestora si orice factori care agraveaza sau atenueaza fiecare simptom. Cu cat influenta respectivilor factori este mai puternica, cu atat acestia au o importanta mai mare in alegerea tratamentului adecvat. De asemenea, specialistul va va pune intrebari cu privire la simptomele generale, cum ar fi nivelurile de energie, sensibilitatea la temperatura, modificarile in ceea ce priveste pofta de rnancare setea si conditiile care va afecteaza somnul. Cand va prescrieti singuri un tratament homeopatic, nu uitati sa urmariti aceste principii descriptive si sa va analizati cu cea mai mare acuratete simptomele.

In cazul copiilor sau al persoanelor foarte bolnave, obtinerea unei istorii detaliate a simptomelor se poate dovedi extrem de dificila. In aceste cazuri, puterea dvs. de observatie este deosebit de importanta.

Agravarea homeopatica
Dupa administrarea unui remediu, unele persoane se confrunta cu ceea ce se numeste agravare homeopatica. Aceasta se poate manifesta in plan fizic, pacientul experimentand simptome care indica faptul ca organismul elimina toxine, cum ar fi dureri de cap, gripa, raceala, secretii si diaree, sau in plan emotional, caz in care bolnavul devine deprimat. Agravarea este produsa de impactul temporar al medicamentului asupra sistemului, impact mai puternic decal boala naturala si care nu este altceva decat un semn ca remediul se potriveste simptomelor pacientului, al carui corp raspunde astfel pozitiv la tratament. In mod normal, agravarile sunt de scurta durata si pot fi mai intense daca substanta prescrisa este mai puternica. Aprecierea felului in care ele se manitesta este obligatia specialistului, deoarece este important ca pacientul sa fie ferit de reactii prea puternice; altfel spus, procesul de vindecare trebuie sa fie bland si sa se desfasoare fara resimtirea unui disconfort prea mare. Nu se recomanda autoprescrierea substantelor puternic potentatoare.

Legile de vindecare ale lui Hering

Specialistii homeopati au descoperit ca, in tratarea bolilor cronice, medicamentul corect tinde sa amelioreze mai intai simptomele mentale si emotionale cele fizice agravandu-se. Procesul de vindecare a fost observat pentru prima data de Constantine Hering (1800-1880), un homeopat german care a emigrat in Statele Unite in anii 1830. El a enuntat ceea ce astazi sunt numite Legile de vindecare ale lui Hering. Cele trei principii de baza sunt:

• Vindecarea incepe din interiorul corpului (induzand atat organele vitale, cat si starile emotionale si mentale), deplasandu-se inspre exterior prin intermediul pielii. In cele din urma, simptomele dispar.
• Pe parcursul vindecarii, simptomele apar si dispar In ordine inversa manifestarii lor initiale.
• Vindecarea se produce incepand cu partile superioare ale corpului, urmate de cele inferioare.

Homeopatia si medicina conventionala (clasica)

Remediile homeopate sunt considerate de multi medici ca fiind sigure, intrucat nu contin substante active din punct de vedere farmaceutic. In Franta, aproximativ 32 % din doctori le folosesc, iar in Marea Britanie, 42% din ei isi indrurna pacientii spre specialisti horneopati. Astfel, homeopatia poate fi folosita impreuna cu medicina conventionala, insa trebuie precizat ca autoadministrarea de tratamente este indicata doar in cazul bolilor usoare si al acordarii primului ajutor; pentru afectiunile mai grave trebuie consultat un medic homeopat.

Tratarea cauzelor principale ale bolii

Homeopatia are succes total in tratarea bolilor cronice. Medicina conventionala actioneaza asupra simptomelor, insa rareori vizeaza si cauzele afectiunilor cronice, cum ar fi eczemele si astmul. Fiind o terapie holista, homeopatia urmareste restabilirea starii naturale de sanatate la nivelul intregului organism si descoperirea unor posibile probleme ascunse, de natura emotionala sau psihica, care pot genera un dezechilibru.

Tratamente simultane

Multi se tem ca remediile homeopate nu pot actiona simultan cu cele conventionale. De fapt, putine sunt cazurile in care administrarea unui remediu homeopatic paralel cu anumite medicamente este contraindicata. Nu intrerupeti niciodata un tratament alopat fara sfatul prealabil al doctorului. In unele cazuri, puteti reduce dozajul medicamentelor in timpul terapiei homeopate, insa numai sub supraveghere medicala.

Bolile infectioase si antibioticele

Desi, astazi multi folosesc homeopatia pentru tratarea afectiunilor cronice, la inceputuri, remediile acesteia au fost administrate cu succes in cazul bolilor infectioase, precum holera si febra tifoida. Chiar daca este indicat ca de asemenea maladii grave sa se ocupe medicii spedalisti, trebuie remarcat ca homeopatia poate fi folosita cu succes in tratarea multor tipuri de infectii,

Horneopatii sustin ca infectia este produsa de microbi, pe fondul unui sistem imunitar slabit. Remediile homeopate intaresc resursele interne ale organismului, care va putea, astfel, face fata infectiei, reusind sa lupte eficient impotriva agentilor patogeni si devenind mai rezistent la posibilele maladii viitoare.

Antibioticele sunt extrem de eficiente in distrugerea agentului bacterian infectios. Cu toate acestea, s-a descoperit ca administrarea lor frecventa poate spori rezistenta microbilor, astfel incat, in timp, unele dintre ele devin ineficiente. Desi ne pot salva viata in cazul unor maladii grave, puteti decide daca
sunt necesare in cazul unor infectii minore.

Predispozitia genetica

In timp ce trata bolile cronice, Samuel Hahnerriann a descoperit ca existau persoane predispuse la stari de slabiciune, care nu se puteau vindeca indiferent de conditiile lor de viata sau de medicamentele administrate. Unii indivizi erau susceptibili la dureri in piept, raceli, bronsita si pneumonie. Altii erau sensibili la boli catarale sau probleme cutanate, precum negii si alunitele.

Dupa 12 ani de studiu aprofundat, Hahnemann a ajuns la concluzia ca, adesea, bolile infectioase anterioare erau motivul pentru care oamenii nu se puteau insanatosi, mai ales daca acestea fusesera
tratate cu medicamente puternice care inabusisera maladia in corp. EI a descoperit ca aceste persoane prezentau structuri specifice ale tendintei la boala, pe care le-a denumit “miasme".

Tiparele pe care Hahnemann le-a identificat erau direct legate de manifestarea anterioara la pacient a scabiei, sifilisului sau gonoreei, deosebind astfel trei miasme. In plus, a reusit sa recunoasca aceleasi tipare de boala sau miasme la copii care nu suferisera de acea afectiune infectioasa, dar ai caror parinti facusera boala.

Bolile ereditare

Hahnemann a reusit sa schiteze tiparele geneticece ale bolii pe linie familiala, intorcandu-se la momentul cand un membru al familiei suferise de acea maladie pentru prima data si afland cum a fost ea tratata.

Cele trei miasme – psorica, sicotica si sifilitica - alcatuiau tipare pe care Hahnemann a reusit sa le identifice corect si sa le trateze. In anii urrnatori specialistii homeopati au pus in evidenta si alte miasme.

Maladia si legatura genetica

Ulterior, homeopatii au descoperit ca afectiunile cronice apareau ca urmare a predispozitiei genetice si puteau fi tratate pe principiul "cui pe cui se scoate". Hahnemann si discipolii sai au obtinut rezultate remarcabile cu tratamentul lor, reusind sa vindece multe boli investigate dupa principiile de baza ale homeopatiei.

Homeopatia este unica intre celelalte tipuri de medicina datorita intelegerii principiilor de predispozitie genetica. Una dintre cele mai mari realizari ale acestei practici este capacitatea de a trata multe dintre
bolile mostenite din generatie in generatie. Homeopatia ofera individului posibilitatea de-a se elibera prin tratament de structurile fizice si emotionale ale bolii si de-a se bucura de un mod de viata sanatos si natural.

Totul despre Homeopatie – Ambika Wauters (Bucuresti, Nemira 2008)

Noua Medicina Germana - Medicina alternativa

Pe 18 August 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea aceea internist sef la clinica oncologica a Universitatii din Munchen, Germania, a primit vestea socanta ca fiul sau, Dirk, a fost impuscat. Dirk a murit in Decembrie 1978 si, cateva luni mai tarziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau. Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca el, toti au trecut prin experiente extrem de stresante, inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte.

Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte bolii sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant. Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor medical.

Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod particular, de un conflict soc perfect identificabil.
Rezultatul cercetarilor sale se constituie intr-o diagrama stiintifica ce ilustreaza legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a "Diagramei stiintifice a GNM" este in lucru).

Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine

Dr. Hamer a denumit descoperirile sale "Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine", datorita faptului ca aceste legi biologice valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii. (Ca raspuns la numarul crescand al interpretarilor gresite ale descoperirilor sale si pentru a pastra integritatea si autenticitatea muncii sale stiintifice, Dr. Hamer si-a protejat in mod legal materialele de cercetare, sub numele de German New Medicine® (GNM – Noua Medicina Germana. Termenul "New Medicine" nu poate fi folosit nicaieri la nivel international) .

In 1981, Dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara.

In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale. La scurt timp dupa ce Dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza reinnoirea contractului sau la Clinica Universitara.

In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala pe motive ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard. Cu toate acestea, era hotarat sa-si continue munca si, in 1987, a reusit sa-si extinda descoperirile practic catre orice boala cunoscuta de medicina. Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre autoritatile germane si de catre cele fraceze. Din 1997, Dr. Hamer locuieste in exil in Spania, unde isi continua cercetarile si continua sa se lupte pentru recunoasterea oficiala a "New Medicine". Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen isi mentine tactica de amanare, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revolutionare ale Dr. Hamer.

Originea bolilor este in creier

Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc emotional care surprinde individul total nepregatit" (Prima Lege Biologica). In onoarea fiului sau , Dr. Hamer a denumit acest incident stresant: Dirk Hamer Syndrome, sau DHS. Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si biologic, care trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale.

Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in urma pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii de partener sau de grup, a unei amenintari nesteptate, a unei perioade de nemancare sau a unei amenintari de moarte.

Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului", cand isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate. Pentru o femeie, un soc conflictual „in camin" poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un soc conflictual de tipul „abandonului" poate fi declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare de urgenta. Copii sufera deseori un soc conflictual „de separare", cand mama se decide sa se intoarca la munca sau cand se despart parintii.

Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica, predeterminata din creier, cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii). Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul impactului catre organul corespondent care, la randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau amenintari. In timp ce „vechiul creier" (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza legate de supravietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii, „noul creier" (creierul mare) este codat cu teme mult mai avansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de identitate si cele legate de autoapreciere, increderea si respectul de sine.

Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral corespondent (A treia Lege Biologica).

GNM "Ontogenetic System of Tumors" (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustreza ca organele controlate de „vechiul creier" care deriva din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., genereaza intotdeauna proliferare celulara, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului. Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS).

Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de moarte", deoarece, in termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formind o tumoare pulmonara.

Contrar parerilor conventionale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit, si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale organismului. Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte", inaintea declansarii cancerului.

In majoritatea cazurilor teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.

Cancerul de san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul "mama-copil" sau "probleme cu partnerul". Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora. Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia.

Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare. Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui parinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).

Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in „vechiul creier". Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict soc specific, care activeaza un „program biologic precis" (A Cincea Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.

In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului-soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectoderm sau mesoderm-ul noului creier. In momentul producerii conflictului- soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara.

Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele-soc corespondente. Asa cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.

Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului. Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu exista practic nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.

Cele doua faze ale oricarei boli

Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar desfasurarea oricarei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege Biologica). In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat acesta exista) intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta de asemenea cu situatii neasteptate.

Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia), mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului. Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece". Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.

Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o indoiala, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea.

In German New Medicine distinctia dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare. Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o anumita limita complet arbitrara.

Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si emotionale. De cele mai multe ori este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul Mai ai doar sase luni de trait!, impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant pentru pacientii de cancer pe care tratamentele conventionale de cancer nu fac decat sa il accelereze.

Daca pacientul nu a facut nici un tratament conventional de cancer (in special chimioterapie sau radioterapie), GNM are o rata de succes de 95 pana la 98 %. Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati.

Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6000 din 6500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In cazul tratementelor conventionale, cifra aceasta este inversa.

Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului Dr. Ulrich Abel (Germania), succesul majoritatii chimioterapiilor este jalnic… nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer organic… Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie, care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta un pustiu stiintific scientific wasteland (Lancet 1991).

Corpul se vindeca singur

Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat in modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat in mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt esentiale pe perioada de vindecare. A doua faza este denumita faza calda si, in aceasta perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitatile si pielea.

Odata cu rezolvarea conflictului se produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulara (vechiul creier – controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou – controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific. O zona care s-a necrozat sau a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii. Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Exemple de boli care apar doar in procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringita, brosita, artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului si infectii (vezi mai jos).

Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia standard dintre tumoare benigna si maligna, medicina conventionala interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care se vindeca drept tumoare maligna. In GNM distingem la fel doua tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt impartite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care provin si de unde sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a conflictului- soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de vindecare. In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste, de indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si laringial si cancerul cervical, toate sunt de natura curativa si fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului soc, aceste tumori dispar pana la urma, pana la sfarsitul procesului de vindecare.

Al doilea tip de cancer mamar, carcinom in situ (DCIS), intra de asemenea in aceasta categorie. In timp ce un cancer de san este un indicator ca femeia este in faza activa a conflictului de tip grija, un cancer in situ este un semn pozitiv ca problema asociata conflictului de separare a fost rezolvata. O femeie nu face un cancer de san fara motiv! Asa cum nici faptul ca el se dezvolta exact in sanul stang nu este o coincidenta.

Importanta lateralitatii noastre biologice

Dr. Hamer a descoperit ca lateralitatea determina daca o boala precum este cancerul, se dezvolta in partea stanga sau dreapta a organismului. Aceasta este regula: o persoana dreptace raspunde unui conflict cu mama sa sau cu copilul cu partea stanga a organismului, si cu partea dreapta la un conflict cu tatal sau partenerul, fratii, rudele, prietenii, colegii, etc. Pentru stangaci este invers.

Exista intotdeauna o relatie inversa intre creier si organism, pentru ca fiecare emisfera a creierului (mai putin partea amigdaliana) este in relatie directa cu partea opusa a corpului. Cel mai simplu mod de a descoperi lateralitatea noastra biologica este sa batem din palme. Palma care este deasupra indica daca suntem stangaci sau dreptaci. Astfel, un cancer in sanul drept, un chist ovarian in ovarul stang, o problema de piele pe partea dreapta sau stanga (sau amandoua), o paralizie motorie pe partea dreapta (dupa un atac cerebral), ne dau un prim indiciu despre cine a fost implicat atunci cand conflictul originar a avut loc. In ceea ce priveste conflictele mai avansate (si regiunile cerebrale), statutul hormonal trebuie de asemenea luat in calcul, pentru o evaluare precisa.

Rolul benefic al microbilor

Un alt aspect al cercetarilor Dr. Hamer este acela al rolului microbilor pe durata procesului de dezvoltare a bolii. Pe scurt, a aflat ca microbii precum ciupercile, bacteriile si virusii sunt activi doar pe durata procesului de vindecare si maniera in care ei opereaza este in deplina concordanta cu logica evolutiva (A Patra Lege Biologica).

Bacteria de tuberculoza, spre exemplu, populeaza doar tesuturile controlate de creierul vechi. Functia lor pe timpul procesului de vindecare este de a descompune tumorile care nu-si mai au rostul: tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la rinichi, tumorile la prostata, tumorile la uter, tumorile de san, melanoamele si mesothelioma.

Bacteriile tuberculozei sunt esentiale pentru descompunerea constructiilor celulare ce au proliferat cu un anumit scop biologic, in timpul fazei active a conflictului. Daca bacteriile necesare nu sunt disponibile din cauza vaccinarii sau a uzului excesiv de antibiotice sau in urma chimioterapiei, tumorile nu se pot dezintegra cum trebuie. Ca urmare, raman pe loc si sunt incapsulate in mod inofensiv. Detectate la un control de rutina totusi, ele pot fi diagnosticate ca si cancer si noi conflicte potentiale pot aparea in urma aflarii vestii, cu noi simptome. Intelegand legile biologice ale desfasurarii bolilor, aceasta perspectiva poate fi eliminata. In timp ce bacteriile descompun tumorile cu celule care nu mai sunt necesare, virusii sunt implicati in procesul de vindecare al tesuturilor coordonate exclusiv de cortexul cerebral (ex: bronhiile, mebrana nasala, mucoasa stomacala, mucoasa canalelor biliare si epiderma).

Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa si gripa stomacala indica faptul ca procese virulente naturale de vindecare sunt in curs. In ceea ce priveste rolul virusilor, Dr. Hamer prefera sa vorbeasca de virusi ipotetici, din cauza ca, in ultimul timp, existenta virusilor este pusa in discutie. Acest lucru este in concordanta cu descoperirile initiale ale Dr. Hamer, care evidentiau faptul ca procesele de reconstructie si regenerare ale tesuturilor necrozate sau ulcerate au totusi loc chiar si in absenta virusilor specifici tesuturilor respective.

Dilema in care se gaseste medicina conventionala este aceea ca esueaza in a recunoaste tiparul de evolutie in doua faze al fiecarei boli, prima faza, aceea a conflictului activ, fiind in mod obisnuit scapata din vedere. Din moment ce microbii sunt activi doar in faza de vindecare, iar activitatea acestora este in mod normal acompaniata de inflamatii, febra, puroi, supurari si dureri, microbii sunt considerati raufacatori si cauza a bolilor infectioase. Dar microbii nu provoaca boli. Pana la urma, este organismul nostru cel care angajeaza microbii pentru a optimiza procesul de vindecare. Microbii pot fi bineinteles transmisi, dar ei raman inofensivi, pana in momentul in care persoana este in faza de vindecare a aceluiasi tip de conflict.

Metastazele

Bazandu-se pe GNM "Sistemul Ontogenetic al tumorilor", teoria vast raspandita a metastazelor care sugereaza ca celulele canceroase migreaza prin vasele de sange si limfa, cauzand tumori si in alte locuri, este, in cuvintele Dr. Hamer, pura fictiune academica. Celulele in general si celulele canceroase in mod special nu isi pot schimba, sub nici o forma, structura lor histologica sau sa treaca de bariera bacteriana.

De exemplu, o celula canceroasa a unei tumori pulmonare, care este de origine endoderma, controlata de zona amigdaliana a creierului si care prolifereaza de-a lungul fazei active a conflictului, nu se poate transforma intr-o celula osoasa, care este de origine mesoderma si este controlata de cortexul cerebral, celula care se deterioreaza in timpul fazei active a coflictului, in procesul de decalcifiere. In scenariul cancerul pulmonar metastazeaza la oase, celulele cancerului pulmonar creaza de fapt un gol (descompunere celulara! – reversul cancerului) in anumite oase din organism.

Trebuie de asemenea sa ne intrebam de ce celulele canceroase rareori se raspandesc la tesuturile vecine, de exemplu: de la uter la cervix. Daca celulele canceroase calatoresc prin sange, de ce nu este atunci scanat sangele donat, pentru a cauta celule canceroase? De ce nu sunt atunci gasite o multitudine de tumori in peretii vaselor de sange ai pacientilor bolnavi de cancer?

Pe 19 August 2004, ziarul canadian Globe and Mail a publicat un articol intitulat, Cercetatorii urmaresc testele de sange pentru cancerele de san, continand declaratiile revelatoare: Vanatoarea celulelor canceroase in fluxul sangvin a durat 10 ani si pana de curand, nici o tehnologie existenta nu e reusit sa izoleze in mod cert o singura celula tumorala, dintre milioanele de celule rosii si albe continute in orice mostra de sange uman. In afara faptului ca vanatoarea este departe de a fi incheiata (asa cum indica articolul), nu sugereaza asta cumva ca ipoteza metastazelor a dezinformat publicul si a speriat de moarte milioane de pacienti de cancer, de-a lungul ultimelor patru decenii?

Dr. Hamer nu neaga, bineinteles, posibilitatea aparitiei celui de-al doilea cancer, dar aceste tumori succesive nu sunt cauzate de migrarea celulelor canceroase care se transforma, in mod miraculos, intr-un tip diferit de celula, ci mai degraba sunt urmarea noului conflict-soc. Noul DHS poate fi declansat de o alta experienta traumatizanta aditionala, sau prin socul provocat de diagnostic.

Asa cum am mentionat mai devreme, un diagnostic neasteptat de cancer, sau a-i comunica cuiva ca are metastaze, poate declansa o spaima de tipul frica de moarte (provocand cancer pulmonar) sau orice alt tip de diagnostic relationat cu socul emotional, cauzand noi cancere in diferite alte parti ale organsimului. In multe cazuri, acesti pacienti nu supravietuiesc pana in faza de vindecare, din cauza starii de stres foarte grave care ii slabeste pana la punctul in care mai au foarte putine sanse de supravietuire extrem de toxicului tratament chimioterapeutic.

Al doilea tip de cancer foarte intalnit dupa cancerul pulmonar este cancerul osos. Dr. Hamer a descoperit ca oasele noastre sunt biologic legate de increderea, respectul si stima de sine. Altfel spus, spunandu-i-se cuiva ca are o boala care ii ameninta viata, in mod special una care se presupune ca se raspandeste ca focul prin organism, este echivalent cu: acum sunt total inutil si, pe langa faptul ca ne simtim inutili, oasele incep sa se decalcifieze (in cazul cancerelor de san, deseori in zona sternului si a coastelor). Tot asa cum se rupe un os, scopul programului biologic (al bolii) apare la sfarsitul fazei de vindecare. Cand faza de reparare este completa, osul va fi mult mai puternic in zona respectiva, asigurand in acest fel ca suntem mai bine echipati, in eventualitatea aparitiei unui nou conflict al stimei de sine.

Natura tumorilor cerebrale

Odata ce conflictul a fost rezolvat, leziunile cerebrale impreuna cu psihicul si organul aferent intra in faza de vindecare. Odata cu repararea oricarei rani se dezvolta o edema (fluid in exces) pentru a oferi protectie tesutului cerebral ce este refacut. Pe tomografie, schimbarile sunt foarte usor de observat: vizibilele inelele concentrice dispar in edema si apar acum neclare si inchise la culoare. In momentul de varf al fazei de vindecare, atunci cand edemul cerebral atinge dimensiunea maxima, creierul declanseaza un scurt si puternic impuls care expulzeaza edema. In terminologia GNM, aceasta reglare este denumita Criza epileptica (CE). In timpul crizei, intregul organism este aruncat, pentru scurt timp, intr-o stare de simpaticotonie (hiperstimularea sistemului nervos simpatic), retraind simptomele tipice fazei de conflict activ, cum ar fi transpiratie rece, extremitati reci, puls accelerat si greata. Intesitatea si durata acestei crize pre-programate este determinata de intensitatea si durata conflictului precedent. Atacurile cardiace, accidentele cerebrale, crizele de astm si cele epileptice sunt doar cateva exemple ale acestui crucial punct de revenire. Tipul de criza depinde intotdeauna de natura conflictului si de zona cerebrala corespunzatoare implicata. Dupa ce edema cerebrala a fost impinsa afara, tesutul conectiv ce ofera suport structural neuronilor se reface in zona respectiva, pentru a restabili functiile celulelor nervoase care au fost afectate de socul datorat conflictului (DHS). Aceasta acumulare naturala este ceea ce medicina conventionala denumeste tumoare cerebrala, acesta veste avand consecinte cumplite asupra pacientului. Dr. Hamer a stabilit, in 1981, ca tumoarea cerebrala nu este o boala in sine, ci un simptom al fazei de vindecare, care se desfasoara paralel si la nivelul organului afectat (controlat de la nivelul creierului din zona sa specifica care se afla simultan in faza de reparare). Astfel ca Metastazele cerebrale de fapt nu exista nici ele.

Terapia GNM (pe scurt)

Primul pas in terapia GNM este sa oferi o intelegere a naturii biologice a simptomului, de ex: un anumit tip de cancer, in relatie cu cauzele sale pihice. O tomografie si un istoric medical complex sunt de asemenea vitale pentru a determina daca pacientul este inca in faza activa a conflictului, sau deja se vindeca. Daca este inca in faza activa, atentia trebuie indreptata asupra identificarii motivului socului initial DHS si dezvoltarea unei strategii pentru rezolvarea conflictului.

Este cruciala pregatirea pacientului si informarea lui despre simptome si despre procesul vindecarii si eventualele complicatii ce pot apare. Simptomele sunt foarte previzibile! Descoperirile Dr-lui. Hamer ne furnizeaza, pentru prima oara in istoria medicinei, un sistem sigur care ne permite nu numai sa intelegem, dar si sa prezicem dezvoltarea si simptomele oricarei boli. Aceasta este adevarata medicina preventiva, un aspect al GNM care cu greu poate fi dezbatut suficient. Adevarata preventie necesita intelegerea cauzelor reale ale bolii si aceasta este exact ceea ce cercetarile Dr-lui Hamer furnizeaza in detaliu.

(A cincea lege biologica). Chintesenta: semnificatia biologica a fiecaruia din programele biologice speciale ale naturii (bolile cu cele 2 faze: imbolnavire – conflict activ si autovindecare – post conflict). Spaniolii au numit noua medicină germana® medicina sacra . Conform acestei legi boala nu este o eroare fara rost a naturii sau biologiei, ci un program special creat de natura, de-a lungul a milioane de ani de evolutie, pentru a permite organismelor sa depaseasca functionarea standard (de zi cu zi) si sa poata face fata unor situatii de urgenta exceptionale sau neobisnuite. Un exemplu: cancerul osos este faza de vindecare a necrozei osoase care insoteste conflictul de auto-subevaluare. In faza de imbolnavire( pe timpul conflictului de auto sub evaluare) are loc un proces biologic de osteoliza (diminuarea celulelor osoase). Cand conflictul de auto-subevaluare este rezolvat in mintea pacientului, organismul trece in faza de autovindecare (post conflict): apare o anemie care previne distrugerea oaselor slabite pe timpul conflictului, incepe recalcifirea (diagnosticata eronat ca fiind cancer osos), continua anemia, apar durerile osoase si se instaleaza o stare leucemica (toate acestea avand ca scop imobilizarea corpului pana la vindecare completa). Toate acestea dispar pe cale naturala cand structura osoasa este complet refacuta, iar rezistenta osului va fi mai mare decat inainte de a fi inceput faza de imbolnavire. Prin acest dublu mecanism imbolnavire – autovindecare, natura a imbunatatit sansa de supravetuire a celui care si-a rezolvat conflictul de auto sub evaluare. Daca persoana nu isi rezolva conflictul de auto-subevaluare, va fi eliminata din grup.

Intelegand cele "Cinci Legi Biologice" ale cauzei si ale procesului de vindecare al bolii, ne putem elibera de teama si panica ce deseori apar odata cu instalarea unor simptome. Aceasta cunoastere este mai mult decat putere. Ea poate salva vieti.

Despre Autor:
Caroline Markolin, Ph.D.,
www.germannewmedicine.ca