Hidratarea in timpul activitatilor sportive intense

Hidratarea pentru performanta fizica optima a persoanelor care practica regulat activitati sportive

Colegiul American de Medicina Sportiva considera ca un consum adecvat de lichide ajuta la mentinerea hidratarii si, prin urmare, asigura sanatatea, siguranta si performanta fizica optima a persoanelor care participa la activitati fizice regulate.

Aceasta declaratie se bazeaza pe o analiza cuprinzatoare si pe interpretarea literaturii stiintifice privind influenta hidratarii asupra performantei sportive si riscul de leziuni termice asociate cu deshidratarea si hipertermia.

Colegiul American de Medicina Sportiva face urmatoarele recomandari generale privind cantitatea si compozitia de lichid care ar trebui sa fie ingerate in curs de pregatire pentru, in timpul si dupa exercitarea concursurilor sportive:

1. Se recomanda ca sportivii sa aiba o dieta echilibrata nutritional si sa bea lichide adecvate cu 24 de ore inainte de evenimentul sportiv, mai ales in perioada care include masa dinaintea exercitiului, pentru a beneficia de o hidratare adecvata in timpul competitiei.
2. Se recomanda ca sportivii sa bea circa 500 ml de lichid cu aproximativ 2 ore inainte de competitie pentru a beneficia de o hidratare corespunzatoare si pentru ca organismul sa aiba timp de eliminare a excesului de apa.
3. In timpul exercitiilor fizice, sportivii ar trebui sa inceapa sa consume lichide timpuriu si la intervale regulate pentru a inlocui toata apa pierduta prin transpiratie cu o viteză suficienta sau sa consume cantitatea maxima de lichid care poate fi tolerata, astfel incat performatele sportive sa nu fie diminuate.
4. Se recomanda ca lichidele sa fie usor mai reci decat temperatura ambianta (intre 15 grade si 22 de grade C), astfel incat sa se imbunatateasca aroma de palatabilitate si sa se accelereze inlocuirea fluidelor pierdute. Lichidele trebuie sa fie usor accesibile si servite in recipiente care permit volume adecvate pentru a fi ingerate cu usurinta si cu intreruperi minime in timpul actului sportiv.
5. Adaugarea de cantitati potrivite de carbohidrati si/sau electroliti (Sarea si efectele benefice pentru sanatate) la o solutie de fluid este recomandata pentru evenimente sportive cu o durata mai mare de 1 ora, astfel incat sa nu fie afectata semnificativ livrarea apei necesare organismului, dar si sa se mareasca performanta. In timpul exercitiului care dureaza mai putin de 1 ora, exista putine dovezi ale diferentelor fiziologice si fizice sau de performanta privind consumul de bauturi cu carbohidrati/electroliti si apa plata.
6. In timpul antrenamentelor intense care dureaza mai mult de 1 ora, se recomanda consumul unei cantitati de 30-60 g/h carbohidrati pentru a mentine oxidarea si a intarzia oboseala. Consumul de carbohidrati trebuie facut impreuna cu o cantitate de 600-1200 ml/h de lichid sau o solutie cu continut de 4% -8% carbohidrati. Carbohidratii pot fi zaharuri (glucoza sau zaharoza) sau amidon (de exemplu, maltodextrina).
7. S-a observat ca includerea de sodiu (0,5-0,7 g/1 de apa) in solutie de rehidratare consumata in timpul efortului fizic ce dureaza mai mult de 1 ora ajuta la retentia de lichide si la prevenirea hiponatremiei pentru persoanele care beau cantitati excesive de lichide. Daca la masa anterioara sodiul a fost disponibil intr-o cantitate suficienta, atunci nu mai este nevoie de sodiu in solutia de rehidratare orala.

Med Sci Sports Exercise

Secretul longevitatii, eliminarea toxinelor - Alexis Carrel

Alexis Carrel (28 iunie 1873 - 5 noiembrie 1944), chirurg si biolog francez, a fost laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicina in 1912. Acesta este cunoscut pentru studiile sale in domeniul chirurgiei si, in special, al chirurgiei vasculare, studii care au fost incepute in Franta si continuate dupa 1904 in Statele Unite. Dr. Carrel a fost unul dintre pionierii operatiilor de transplant, a carui metoda a schimbat interventia chirurgicala de la un joc de noroc cu risc ridicat intr-un instrument cu potential de anvergura pentru a salva vieti.

Dr. Alexis Carrel a fost interesat si de fenomenul de imbatranire. El a sustinut, in mod eronat, ca toate celulele continua sa creasca pe termen nelimitat, iar acest lucru a devenit un punct de vedere dominant in secolul al 20-lea.

Dr. Alexis Carrel a inceput un experiment inedit pe 17 ianuarie 1912. El a prelevat tesut embrionic dintr-o inima de gaina intr-un recipient inchis printr-un sistem propriu, intr-o solutie salina (care contine minerale in aceleasi proportii ca si cele din sangele de pui). Dr. Carrel l-a tinut in viata mai mult de 20 de ani, hidratandu-l si irigandu-l regulat cu nutrienti nepoluati chimic, reusind astfel sa prelungeasca de aproape zece ori durata medie de viata a celulelor. De fapt, celulele au crescut si au prosperat atata timp cat toxinele lor au fost indepartate. Celule au continuat sa traiasca pana cand cineva a uitat sa indeparteze excrementele lor. Experimentul Dr. Carrel a atras atentia opiniei publice si, mai ales, a lumii stiintifice. Insa, chiar daca si alti cercetatori au incercat sa-l repete, experimentul acestuia nu a mai fost replicat cu succes.

Dr. Alexis Carrel a afirmat ca secretul longevitatii noastre sta in capacitatea celulei de a elimina deseurile metabolice, iar cheia eliminarii toxinelor din organism este apa. La festivitatea de decernare a premiului Nobel el a afirmat ca „celula este nemuritoare. Lichidele care o inconjoara - o degenereaza si o imbolnavesc. Nu varsta omoara celula, ci deshidratarea cronica”. Cand a intrerupt experimentul cu tesutul din inima de gaina, acesta era inca viu.

Respiratia celulara - Otto Warburg

Otto Warburg in 1931 a fost distins cu Premiul Nobel in medicina pentru aceasta descoperire importanta. Dr. Warburg a fost director al Institutului Kaiser Wilhelm (acum Max Planck Institute) pentru biologia celulelor de la Berlin. El a investigat metabolismul tumorilor si respirația celulelor, in special a celulelor canceroase. Dr. Warburg a demonstrat faptul ca celulele canceroase devin anaerobe (fara oxigen) in mediul acid.

Mai jos sunt cateva citate directe ale Dr. Warburg in timpul cursurilor medicale:

"Tesuturile canceroase sunt acide, in timp ce tesuturile sanatoase sunt alcaline. Apa (H2O) se scindeaza in ion hidroniu (H +) si ion hidroxil (OH-); daca exista un exces de hidroniu (H +), mediul este acid, in cazul in care exista un exces de ioni hidroxil (OH-), atunci este un mediu alcalin."

“Toate celulele sanatoase au obligatoriu nevoie de oxigen, in schimb celulele canceroase pot trai fara oxigen - o regula fara exceptie. Daca o celula este privata de oxigenul necesar respiratiei in proportie de 35% timp de 48 ore, aceasta poate deveni canceroasa.”

Dr. Warburg a demonstrat clar faptul ca principala cauza a cancerului este deficitul de oxigen, ceea ce creeaza o stare de acid in corpul uman. Dr. Warburg a descoperit, de asemenea, ca celulele canceroase sunt anaerobe (nu folosesc oxigen) si nu pot supravietui in prezenta unor niveluri ridicate de oxigen, asa cum se gaseste in starea alcalina (starea naturala a corpului).

In lucrarea sa The Metabolism of Tumours, Dr. Warburg a aratat ca toate formele de cancer sunt caracterizate prin doua conditii de baza: acidoza si hipoxia (lipsa de oxigen).

Celulele canceroase apar si incep sa se dezvolte atunci cand aciditatea este mare, la un nivel al pH de 5,8. Daca se mareste pH-ul, aceasta inseamna o concentratie mai mare a oxigenului, ceea ce conduce la moartea celulelor canceroase. Concluzia cercetarilor Dr. Warburg este ca avem nevoie de o dieta alcalina, cu aport de oxigen in corpul nostru. Apa alcalina ionizata are un pH ridicat si este foarte bogata in molecule de oxigen.

Descoperirile doctorului Warburg au fost verificate de nenumarate ori, atat prin transformarea unor celule normale in celule canceroase, cat si prin demonstrarea faptului ca aceasta maladie nu se dezvolta in zone foarte bine oxigenate. Mai multi medici si oameni de stiinta au observat ca odata ce au fost aduse pagube prea mari celulei, nici o cantitate de oxigen nu o va readuce la o functionare normala (aeroba): aceasta ramane pentru totdeauna o celula canceroasa.

De aceea, prevenirea este cea mai buna solutie pentru cancer. Oamenii de stiinta considera ca exista posibilitatea ca o celula precanceroasa sa nu devina permanent canceroasa daca lipsa de oxigen este stopata cat mai devreme.