Stresul si sistemul nervos autonom

Daniel Brown este profesor de psihologie la Harvard Medical School si director de Medicina Comportamentala la Cambridge City Hospital. El este licentiat al Universitatii din Massachusetts si a obtinut si titlul de doctor in religie la Universitatea din Chicago cu lucrarea studiu comparativ al cailor contemplative Tibetane, Theravadan si Yoga. El este co-autor al lucrarii Transformarea Constiintei: Perspective conventionale si contemplative asupra dezvoltarii si studiaza pe larg hipnoza si medicina de comportamentala.

Stresul si sistemul nervos autonom
Oamenii de stiinta care se ocupa de comportament s-au concentrat asupra relatiei dintre stresul care cauzeaza boala si intelegerea sistemului nervos autonom. Sistemul nervos autonom controleaza functii precum tensiunea musculara si ritmul batailor inimii. De asemenea, controleaza raspunsul vasomotor prin intermediul muschilor din jurul vaselor de sange, care se dilata si se contracta la anumite intervale pentru a redirectiona sangele prin corp. Cand digeram rnancarea de la micul dejun, vasele de sange din jurul stomacului se dilata, astfel incat in zona ajunge mai mult sange. Cand facem un efort de gandire, cum ar fi cititul, vasele de sange din creier se dilata. Cand suntem foarte relaxati, capilarele din piele se
dilata si distribuie sangele in aceasta zona.

Sistemul nervos autonom este un sistem defensiv de urgenta. Unul dintre aspectele reactiei de aparare este clasicul raspuns "lupta sau fugi". Cand organismul este amenintat, se declanseaza de obicei o punere in garda si creste tensiunea musculara, astfel incat suntem pregatiti fie sa fugim, fie sa lovim pentru a ne apara. Bataile inimii sunt mai dese si vasele de sange din piele se contracta. Sangele este redirectionat catre rnuschi si catre creier, punand organismul in alerta si pregatindu-l de actiune. Observam aceasta reactie clasica de tipul "lupta sau fugi" la animalele si la oamenii amenintati, dar punerea in garda autonoma este mult mai complexa la oameni. Exista, de asemenea, forme mai putin intense ale acestei reactii in activitatile zilnice obisnuite, De exemplu, acelasi tipar, care presupune un puls ridicat, contractarea vaselor de sange din piele si tensiune musculara crescuta, apare atunci cand ne concentrarn mental, pregatindu-ne de actiune. Orice fel de pregatire de actiune este insotita de aceasta activitate autonoma, cu modificari ale nivelului de tensiune musculara si arteriala. Atat reactia de tipul "lupta sau fugi" , cat si versiunea sa redusa, alerta si pregatirea de actiune in viata obisnuita, tin de sisternul nervos autonom. Reactiile sunt automate, dar stim astazi ca oamenii pot invata sa le controleze voluntar prin terapii comportamentale.

O alta aparare de urgenta controlata de sistemul nervos autonom este reactia de anticipare imobila, care poate fi observata si la animale. Uneori, atunci cand animalele sunt speriate de un pradator, ele devin rigide, ascultand si observand ce se intarnpla in jurul lor. In acest caz, apare o scadere a pulsului, invers decat in cazul "lupta sau fugi". Putem observa, de asemenea si o scadere a tensiunii musculare si o vasoconstrictie generala la nivelul muschilor si al pielii. O varianta mai putin intensa apare de fiecare data cand ne concentram foarte tare pentru a receptiona informatii provenite din rnediul inconjurator. In viata cotidiana, trecem prin perioade in care primim informatii din mediu in acest mod concentrat, dar si prin perioade in care anticipam un raspuns. Sistemul nervos autonom mobilizeaza din punct de vedere fiziologic corpul, atat pentru a-l pregati, cat si pentru a-l implica in evenimentele din jurul sau.

Orice situatie stresanta pentru noi provoaca o reactie in sisternul nervos autonom. Cand avem de-a face cu un eveniment stresant, activarea sistemului nervos autonom provoaca schimbari fata de nivelul de baza al functiilor primare ale pulsului, tensiunii arteriale si tensiunii musculare. Apoi, cand stimulul dispare, sistemul nervos autonom se dezactiveaza. Dupa o perioada de repaus, el revine la nivelul de baza. De fiecare data cand intalnim o situatie noua sau stresanta, exista un tipar de activare, dezactivare - sau repaus - si revenire la nivelurile de baza.

Pretul stresului

Cand suntem pusi in fata unor evenimente stresante, inregistram un nivel continuu de alerta. Aceasta situatie se poate mentine un timp indelungat, pana cand este atins punctul de epuizare si repausul devine fortat. Stresul cronic provoaca o dereglare sau un dezechilibru in functionarea sistemului nervos autonom, astfel incat, la un stimul foarte mic, apare un nivel foarte ridicat de activare. Celulele din sistemul nervos autonom devin hiperactive si raspund la provocari minore. Apar dereglari in tiparele tensiunii musculare si dezechilibre in cele ale tensiunii arteriale. Acestea pot contribui la aparitia unor boli, cum ar fi astmul, anumite tipuri de migrene si sindromul stomacului iritat, in care apar dureri sau diaree fara sa existe o infectie.

Aceste schimbari pot fi provocate de diferite tipuri de stres. Multe cercetari s-au orientat asupra a ceea ce numim stresul schimbarilor intervenite in viata. S-a descoperit ca oamenii care au suferit multe schimbari semnificative in viata intr-o perioada scurta - moartea unei rude, inceperea unei noi relatii, ruperea unei relatii, castigarea rapida a unei mari sume de bani, pierderea rapida a unei mari sume de bani, probleme cu legea, cumpararea unei case - sunt expusi unui risc foarte mare de a se imbolnavi in urmatorul an.

Oamenilor le place rutina, iar rutina este sanatoasa intr-o anumita masura, Prea multe schimbari rapide cresc riscul de boala. Cercetarile orientate spre stresul provocat de schimbarile din viata au fost primele care au vizat stresul in Occident, dar cei mai multi oameni nu traiesc astfel de schimbari dramatice in viata lor cotidiana. Totusi, cu totii experimentam un alt fel de stres: necazurile zilnice, cum ar fi pierderea unui lucru pe care apoi trebuie sa-l cautam, aglomerarea sarcinilor, numarul mare de convorbiri telefonice, asteptarea in trafic si tot felul de lucruri marunte, care se acumuleaza.

Un poet spunea candva ca nu schimbarile majore din viata, cum ar fi moartea unei persoane dragi, te pot innebuni, ci siretul de la pantof, care se rupe atunci cand te grabesti sa pleci undeva. De cate ori apare ceva suparator, acest lucru provoaca o activare a sistemului nervos autonorn. Daca nu exista un anumit tip de detasare, revenind apoi la starea de repaus, stresul se acumuleaza si mentine organismul intr-o stare de alerta continua. Dupa o vreme, acest fapt poate cauza probleme de sanatate.

Alti factori de stres tin de mediu: expunerea la frig, poluarea, zgomotul si poluarea electromagnetica. Chiar si miscarea sau calatoria cu avionul pot fi stresante. Stresul social poate fi provocat de traiul in oras, de supraaglomerare sau de izolare, de lupta cu ceilalti. Exista si o multime de factori stresanti care tin de stilul de viata: dieta saraca, nutritia defectuoasa, consumul de alcool, cafea, tigari si droguri. Presiunea termenelor limita poate fi si ea stresanta, ca si exercitiile fizice prea multe sau prea putine. Cei care efectueaza activitati de rutina regulate sunt de obicei mai putin stresati decat cei care se confrunta cu activitati variate sau cu orare imprevizibile, cum ar fi asistentele care lucreaza in ture diferite de la o zi la alta sau pompierii, care nu stiu niciodata cand sunt chemati pentru stingerea unui incendiu.

Oamenii au inceput sa-si dea seama ca nu stresul este problema. Stresul este un simplu eveniment, printre atatea altele. Unii se pot afla in situatii obiectiv stresante, dar reactiile lor biologice sunt minore. Altii produc aceste activari autonome in situatii care pentru cei mai multi nu reprezinta o sursa de stres. Cum explicarn toate acestea? Nu este vorba doar de evenimentul in sine, ci si de modul in care mintea interpreteaza acel eveniment si ii face fata.

Exista doua modalitati de a face fata: una sanatoasa si una mai putin sanatoasa. A face fata in mod sanatos presupune o abordare activa a rezolvarii problemei sau abordarea unor perspective diferite asupra acesteia, astfel incat sa nu mai para o problema. O alta metoda de a face fata in mod sanatos este stapanirea emotiilor care apar in situatii stresante, vorbind sau pastrand legatura cu ceilalti.

Actionam intr-un mod nesanatos atunci cand reprimam sau negam problema sau, pur si simplu, ne dorim ca ea sa dispara imaginandu-ne o stare mai placuta. In loc sa tratam problema, manifestam o preocupare constanta de a scapa de ea. Problema nu dispare si, chiar daca mintea ne zboara in alta parte, reactia corpului ramane.

Alte exemple de abordare a emotiilor intr-un mod nesanatos sunt reprosul si letargia. Reprosul este o forma de ura fata, de sine caracteristica occidentalilor. Letargia apare atunci cand oamenii isi pierd capacitatea de a fi constienti de sentimente, ca rezultat al unor traume psihice, de pilda abuzul.

Prezentare facuta de Daniel Brown in cadrul celei de-a treia Conferinta Minte si Viata la Dharamsala, in 1990.

Emotii vindecatoare: Dialoguri cu Dalai Lama despre ratiune, emotii si sanatate (Curtea Veche 2008)

Stresul, anxietatea si negarea - Emotiile negative si sanatatea

Daniel Goleman

Autor al bestseller-ului mondial Inteligenta Emotionala DANIEL GOLEMAN si-a creat o reputatie mondiala de jurnalist si cercetator in domeniul psihologiei clinice si stiintelor comportamentale, domenii in care si-a obtinut doctoratul la Universitatea Harvard. Redactor la The New York Times, a colaborat cu numeroase publicatii prestigioase, printre care People, Time, Journal of Social and Clinical Psychology, Publisher's Weekly, Journal of Transpersonal Psychology, Observer, American Journal of Psychotherapy, Journal of Consulting and Clinical Psychology si Journal of Applied Behavioral Science, fiind nominalizat de doua ori la Premiul Pulitzer. In prezent este copresedinte al Consortiului de Cercetare in Inteligenta Emotionala la Rutgers University si membru al American Association for the Advancement of Science.

Emotiile noastre pot fi foarte importante pentru starea de sanatate. Pe de o parte, datele stiintifice arata ca legatura dintre emotii si sanatate este foarte stransa in cazul sentimentelor negative: furie, anxietate, depresie. Daca sunt accentuate si prelungite, aceste stari pot creste vulnerabilitatea la boala, pot amplifica simptomele sau pot impiedica recuperarea. Pe de alta parte, starile pozitive, cum ar fi linistea si optimismul, par sa aiba efecte benefice asupra starii de sanatate, cu toate ca datele referitoare la acest proces nu sunt la fel de solide ca in cazul celor negative.

Daca vrem sa aflam de ce ne imbolnavim intr-un anumit moment, trebuie sa luam in considerare multi factori. Suntem expusi in mod constant actiunii unor microbi sau unor celule din corp care incep sa se transforme in tumori si, cu toate ca sistemul imunitar le supravegheaza in perrnanenta, exista multe lucruri care il pot slabi. Unul este ereditatea: putem mosteni o tendinta genetica de a contracta boli autoimune, cancer sau altele. Un alt factor este prostul obicei: fumatul poate provoca boli de plamani, iar alimentatia nepotrivita poate slabi sistemul imunitar. Mediul este si el un factor: poluarea aerului in timpurile moderne a cauzat o crestere sernnificativa a problemelor respiratorii, cum ar fi astmul.

O noua descoperire facuta in ultimii cinci sau zece ani afirma ca starile psihice pot influenta puterea sistemului imunitar si robustetea celui cardiovascular. Starile emotionale sunt singurele care au fost cercetate din punct de vedere stiintific. Cele daunatoare sunt furia sau ostilitatea, depresia - care nu include doar tristetea, ci si autocompatimirea, sentimentul de vinovatie si disperarea -, stresul, care consta in agitatie, nervozitate si anxietate, si reprimarea sau negarea anxietatii. Cele benefice sunt: calmul, optimisrnul, increderea, bucuria si bunavointa iubitoare.Sa trecem la anxietate sau stres, care poarta numele de agitatie sau neliniste in sistemul Abhidharma. In cadrul unui experiment, au fost puse in aceeasi cusca patru maimute masculi care nu se mai vazusera inainte. Maimutelor, prin natura lor, le place sa aiba un comandant si hotarasc cine e seful luptandu-se ; odata ce s-a decis acest lucru, toata lumea urmeaza ordinele si viata decurge pasnic, in fiecare saptamana, cercetatorii au scos din cusca doua maimute, aducand altele doua in locul lor, ceea ce insemna ca ele trebuiau sa se lupte din nou pentru a stabili ierarhia. Cercetatorii au facut acest lucru un an, timp in care au tinut intr-o alta cusca aceleasi cinci maimute. Dupa aceea, au descoperit ca maimutele care fusesera schimbate prezentau blocaje arteriale. Seful grupului suferea de cea mai grava boala de inima, pentru ca luptase cel mai mult. Interesant este ca seful celuilalt grup prezenta

cel mai mic nivel al blocajului - este mai sanatos sa fii sef atunci cand nimeni nu se lupta.

Un alt mod de a privi anxietatea a fost furnizat de studiul facut asupra oamenilor care traiau in apropierea reactorului nuclear de la Three Mile Island. Sangele celor care, traind langa reactor si, din aceasta cauza, fiind anxiosi si tematori, continea mai purine celule T si B decat cel al persoanelor apartinand aceleiasi comunitati, dar care locuiau mai departe de uzina nucleara. Asadar, teama si grijile par sa influenteze sistemul imunitar.

Dar studiile referitoare la sistemele imunitare sunt mai ambigue decat cele care au demonstrat efecte corelate. De exemplu, medicinistii de la Universitatea Ohio care studiau pentru licenta - aflandu-se astfel sub un stres major - au prezentat scaderi importante ale nivelului celulelor T si B, precum si un numar mai mare de raceli si gripe. Cele mai semnificative inforrnatii provin de la o unitate de cercetare a racelilor din Anglia, in asociere cu Universitatea Carnegie-Mellon, care expune sistematic voluntarii actiunii virusurilor racelii. Nu orice persoana expusa raceste - depinde de robustetea sistemului imunitar in momentul respectiv. Dar stresul si anxietatea par cruciale. Dintre cei care prezentau un stres minor in momentul expunerii la virus, 27 la suta au racit; dintre cei care prezentau un stres major, s-au imbolnavit 47 la suta. Imaginea de ansamblu pare sa sugereze ca starile de agitatie si de tulburare maresc riscul de boala, Howard Friedman, de la Universitatea California din Irvine, a analizat datele a peste 100 de studii, care puneau in legatura emotiile predominante ale oamenilor cu starea lor de sanatate. In comparatie cu omul mediu, cei care tind in mod obisnuit sa fie ostili si furiosi, foarte anxiosi, tristi, pesimisti sau tensionati erau expusi unui risc dublu in privinta contractarii unei boli grave, inclusiv astm, migrene cronice, ulcere stomacale, boli de inima si artrita.

Ultima emotie daunatoare, studiata foarte mult, este reprimarea sau negarea. Cred ca aceasta este legata, intr-un sens larg, de anumite aspecte ale ignorantei si amagirii in Abhidharma. Gary Schwartz si colegii sai de la Harvard au cercetat acum cativa ani muschii faciali care exprima emotiile, in special muschiul din centrul fruntii, care devine tensionat atunci cand suntem ingrijorati. Oamenii cu multe dureri de cap au adesea un nivel ridicat al tensiunii acestui muschi. Uneori, muschiul este tensionat fara a da la iveala vreo cuta. Din aceasta cauza, cercetatorii au folosit un electrod pentru a determina tensiunea. Anumite persoane, cu un nivel ridicat al tensiunii acestui muschi, au spus ca se simt bine si ca nu sunt ingrijorate. Acestea au fost observate in continuare si s-a descoperit ca negau ceea ce se petrecea de fapt in corpul lor. Cercetatorii au facut in asa fel incat sa-i agite pe acesti oameni din punct de vedere fizic, masurandu-le tensiunea musculara si pulsul, care exprima agitatia fizica, iar apoi i-au intrebat daca se simt relaxati sau tensionati. Multi oameni spun ca sunt tensionati atunci cand corpul lor este intr-adevar tensionat, dar acestia au sustinut ca nu erau tensionati, desi corpul lor prezenta aceasta stare. Despre astfel de oameni se spune ca neaga. Cei care "reprima" pot fi mai sensibili la astm, hipertensiune si raceli, in cazul femeilor suferind de cancer de san care isi reprima starea de tensiune, tumoarea poate recidiva. Repet, asadar, reprimarea pare sa fie daunatoare sanatatii. 

Prezentare facuta de Daniel Goleman in cadrul celei de treia Conferinte Minte si Viata la Dharamsala, in 1990.

Emotii vindecatoare: Dialoguri cu Dalai Lama despre ratiune, emotii si sanatate (Curtea Veche 2008)