Efectele deshidratarii

Corpul omenesc s-a dezvoltat intr-un mediu apos in primele luni de viata si a mostenit aceeasi dependenta de proprietatile datatoare de viata ale apei.

In conditiile unui stres cauzat de lipsa de apa in organism intra in functiune un sistem complex care rationalizeaza si distribuie pe mai multe niveluri apa in functie de nevoile imediate ale corpului. Avand in vedere ca fiecare functie a organismului este monitorizata si dependenta de aportul de apa, “managementul apei” constituie singura cale de a avea asigurarea ca o cantitate adecvata de apa impreuna cu nutrientii transportati ajung mai intai la organele vitale.

Unul dintre procesele inevitabile ale fazei de rationalizare a apei din organism o constituie adevarata cruzime cu care anumite functii sunt monitorizate in asa fel incat o anumita structura sa nu primeasca mai mult decat portia sa predeterminata de apa. Acest lucru este valabil pentru toate organele corpului. In cadrul acestor sisteme de rationalizare a apei functia creierului detine prioritatea absoluta asupra tuturor celorlalte sisteme – creierul reprezinta 1/50 din greutatea totala a corpului, insa primeste 18-20% din sangele circulant. Cand “responsabilii cu rationalizarea” care au in grija reglementarea si distributia rezervei de apa din organism devin din ce in ce mai activi, acestia isi prezinta si propriile lor semnale de alarma pentru a arata ca zona respectiva este lipsita de apa.

In societatile avansate care considera ca ceaiul negru, cafeaua, alcoolul si bauturile carbogazoase reprezinta inlocuitori pentru nevoile de apa pura, naturala, ale unui organism “stresat” zi de zi, aceasta este o greseala elementara si catrastofala. Este adevarat ca aceste bauturi contina apa, insa ele contin si agenti de deshidratare, care fac sa dispara apa in care sunt dizolvati, plus si alta apa din rezervele organismului.

Deshidratarea apare atunci cand pierderea de apa in organism este mai mare decat aportul de apa adus in organism. Cei mai multi oameni pot tolera o scadere 3-4% a apei din corp fara dificultate. O scadere de 5-8% poate provoca oboseala si ameteala. Mai mult de 10% poate provoca deteriorarea fizica si mentala (depresia poate aparea pe fondul deshidratarii), insotita de sete severa. O scadere mai mult de 15-25% din apa din organism este invariabil fatala.

Pierderea apei din organism poate sa fie perceputa sau nu de simturi. Percepem pierderea apei din organism cand urinam, vomitam, transpiram, eliminam fecale. Dar putem pierde apa din corp si sa nu fim constienti de asta prin piele si prin tranctul respirator.

Printre efectele deshidratarii se numara:

• Oboseala si somnolenta, mai ales la copii
• Fluxul de urina redus
• Constipatia
• Durerile de cap
• Senzatia de gura si ochi uscati
• Ameteala, dificultatile de concentrare
• Hipotensiune
• Crampe musculare
• Piele uscata si crapata
• Infectii urinare
• Afectiuni renale

Principiul care sta la baza planului de alcatuire si functionare a tuturor articulatiilor este acela ca apa actioneaza ca un agent de lubrifiere si totodata sustine forta generata de greutatea corpului sau tensiunea produsa de actiunea muschilor in articulatie.

Suprafetele cartilajelor oaselor dintr-o articulatie contin multa apa. Proprietatea de lubrifiere a acestei “ape retinute” este folosita in cartilaj, permitand celor doua suprafete opuse sa alunece liber una peste cealalta in timpul miscarii articulatie. Deshidratarea poate duce la pierderea apei din articulatii duce la distrugerea acestora.

Al 5-lea disc intervertebral sustine 75% din greutate partii superioare este sustinuta de apa depozitata in discul intervertebral si 25% de materialul fibros.

In stomac exista un strat de apa care actioneaza ca o solutie tampon pentru protejarea stomacului. Mucusul acopera stratul glandular al mucoasei, care constituie stratul cel mai interior al peretelui stomacului. Mucusul consta din 98% apa si 2% substante anorganice care atrag apa. Celulele de dedesubt secreta bicarbonat de sodiu care este atras in stratul de apa. Cand acidul din stomac incearca sa treaca prin acest strat protector, bicarbonatul il neutralizeaza.

O bariera alcatuita din mucus bine hidratat va retine bicarbonatul si va neutraliza acidul cand incearca sa treaca prin mucoasa. O stare de deshidratare a organismului va face ca bariera sa fie ineficienta, situatie in care se permite patrunderea acidului si lezarea mucoasei. Hidratarea va face ca bariera impotriva patrunderii acidului spre mucoasa sa fie mai buna decat orice medicament.

Puterea miraculoasa a apei – Dr. Fereydoon Batmanghelidj