Translate

Se afișează postările cu eticheta Colin Campbell. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Colin Campbell. Afișați toate postările

luni, 15 aprilie 2013

Laptele si riscurile asupra sanatatii

Lapte de origine animala
Ne-am obisnuit sa consideram ca lactatele sunt alimente de baza de care avem nevoie in consumul zilnic pentru a ne mentine sanatatea. Multi medici si nutritionisti sustin ca laptele se numara printre cele mai mari surse de calciu, este bogat in proteine si vitamine. Este adevarat ca lactatele sunt in ziua de azi alimente la indemana oricui, usor de procurat, ieftine si usor de combinat cu alte alimente.

De aceea, ne vine greu sa credem ca laptele ar putea prezenta un risc pentru sanatatea noastra sau ca surse alternative de substante nutritive ar fi mai bune decat laptele. Ne este atat de teama ca daca nu consumam lactate vom face cu siguranta osteoporoza in timp, iar copiii nostri nu vor avea oase dezvoltate armonios si nu vor creste sanatos, incat, obedienti si bine incredintati, ascultam si ne conformam recomandarilor dietetice standard.

Si totusi, studii si cercetari realizate in ultimii 40 – 50 de ani asupra laptelui si a altor produse de origine animala, vin sa rastoarne mentalitatile cu privire la acest aspect.

O astfel de cercetare este “StudiulChina” - coordonata de Doctor T. Colin Campbell - “cel mai amplu studiu cu privire la dieta, stil de viata si boala care s-a facut vreodata cu subiecti umani în istoria cercetarii biomedicale.”

Datele studiate in cadrul acestui proiect au fost corelate cu alte studii realizate si de alti cercetatori si clinicieni din mai multe tari ale lumii, iar concluziile au fost socante: exista o stransa corelatie intre dietele care contin produse de origine animala (carne, lapte, oua) si anumite boli des intalnite in vremurile noastre. “Diferite forme de cancer, boli cauzate de imunitate scazuta, obezitate, sanatatea oaselor, sanatatea rinichilor, tulburarile de vedere si cele mintale la vârsta înaintata (cum ar fi disfunctia cognitiva si boala Alzheimer) sunt în mod categoric influentate de dieta. (…) Oamenii care consuma cele mai multe alimente de origine animala sufera de cele mai multe boli cronice. Chiar si un aport relativ mic de alimente de origine animala a fost asociat cu efecte adverse. Oamenii care se hraneau în cea mai mare parte cu alimente de origine vegetala erau cei mai sanatosi si aveau tendinta de a nu face boli cronice.” (“StudiulChina”, T. Colin Campbell, Thomas Campbell II, 2004)

Una dintre bolile investigate in corelatie cu alimentatia este si diabetul de tip I – o boala autoimuna devastatoare care se raspandeste rapid in randul copiilor. In cadrul cercetarilor sale, adevarul revelat de catre echipa coordonata de Dr. T Colin Campbell este uimitor: “exista dovezi puternice ca aceasta boala are legatura cu alimentatia, si, mai exact, cu produsele lactate. Capacitatea proteinei laptelui de vaca de a declansa diabetul de tip 1 este bine documentata. Posibila declansare a acestei boli:

• Sugarul nu este alaptat la san o perioada suficienta de timp, fiind hranit în schimb cu proteina laptelui de vaca, probabil dintr-o formula de lapte praf pentru sugari.
• Laptele ajunge in intestinul subtire, unde este desfacut in aminoacizii sai constituenti
• Unii sugari nu pot digera complet laptele de vaca si lanturi mici de aminoacizi sau fragmente din proteina initiala raman in intestin.
• Aceste proteine incomplet digerate pot fi absorbite in sange.
• Sistemul imunitar recunoaste aceste fragmente ca invadatori straini si se pregateste sa le distruga.
• Din nefericire, unele din aceste fragmente seamana exact cu unele din celulele pancreasului care sunt responsabile pentru producerea insulinei.
• Sistemul imunitar isi pierde capacitatea de a face distinctie intre fragmentele de proteina a laptelui de vaca si celulele pancreatice si le distruge pe ambele, lipsindu-l astfel pe copil de capacitatea de a produce insulina.
• Sugarul devine un diabetic de tip 1 si ramane astfel toata viata.” (“Studiul China”, T. ColinCampbell, Thomas Campbell II, 2004)

Dr. Benjamin Spock, in best seller-ul “Ingrijirea sugarului si a copilului” (editie a VIIIa, Bucuresti, Bic All, 2005, revizuita si adaptata de Dr. Robert Needlman), sustine acelasi lucru in capitolul “Nutritie si sanatate”: “Exista dovezi clare care arata ca bautul laptelui de catre copiii care au o predispozitie genetica determina cresterea riscului de aparitie a diabetului cu debut juvenil. O parte a proteinelor din lapte de vaca seamana cu o proteina care se gaseste la nivelul pancreasului uman care are un rol in productia de insulina. In cazul unor copii, o reactie alergica la proteinele din lapte de vaca ar putea conduce la distrugerea capacitatii pancreasului de a produce insulina, iar rezultatul in aceasta situatie este aparitia diabetului.”

Un studiu interesant despre efectele laptelui de vaca asupra copiilor cu diabet de tip 1 a fost publicat in 1992 in “New England Journal of Medicine”; in cadrul studiului realizat in Finlanda – unde se consuma foarte mult lapte de vaca – cercetatorii au recoltat sange de la 142 copii cu diabet de tip 1 (varste 4 – 12 ani) si de la 79 copii nediabetici, apoi le-au masurat nivelurile anticorpilor care se formasera in sange impotriva proteinelor nedigerate complet din proteina laptelui de vaca denumita albumina serica bovina (BSA). Rezultatul: toti copiii diabetici au avut niveluri ale anticorpilor la lapte mai mari decat copiii nediabetici. Conform doctorului T. Colin Campbell, “aceasta implica doua lucruri: copiii cu mai multi anticorpi au consumat mai mult lapte de vaca, si, în al doilea rând, existenta a numerosi anticorpi poate produce diabet de tip 1.” Studiile care au urmat acestuia au revelat aceleasi concluzii si chiar au largit perspectiva:

  • laptele de vaca creste numarul de anticorpi BSA in cazul copiilor cu diabet tip 1;
  • copiii cu o anume predispozitie genetica, hraniti cu lapte de vaca in perioada de sugar, au risc de boala de 11,3 ori mai mare decat copiii fara aceasta predispozitie si alaptati cel putin 3 luni;
  • factorii genetici in sine nu pot fi doar ei responsabili decat de o parte foarte mica din aceste cazuri ale diabetului de tip 1, pentru ca genele nu actioneaza izolat, ci este nevoie de un factor declansator (in cazul gemenilor identici, cu aceleasi gene, daca unul dintre frati face diabet de tip 1, sansa ca si celalalt sa faca aceasta boala este de doar 13 – 33%, in functie de mediu si dieta);
  • cresterea consumului de lapte de vaca duce la raspandirea mai mare a diabetului de tip 1 (“In Finlanda, diabetul de tip 1 este de 36 de ori mai mare decat in Japonia. In Finlanda se consuma cantitati foarte mari de lapte de vaca, pe cand in Japonia se consuma cantitati foarte mici.”)
  • anticorpii la beta-cazeina, o alta proteina a lapteluli de vaca, au fost semnificativ mai numerosi la sugarii hraniti artificial comparativ cu cei hraniti cu lapte de mama, iar copiii cu diabet de tip 1 au avut niveluri mai ridicate si din acesti anticorpi;
  • chiar daca au sau nu predispozitie genetica pentru aceasta boala, la copiii intarcati prea devreme si hraniti cu lapte de vaca exista, in medie, un risc cu 50 – 60% mai mare de diabet de tip 1 (risc crescut de 1.5 – 1.6 ori).

Putem oare sa ignoram aceste concluzii elocvente, in conditiile in care consumul laptelui de vaca devine un pericol nu numai pentru copiii cu predispozitie genetica la diabetul autoimun?


Laptele si osteoporoza
Atunci cand se vorbeste despre sanatatea oaselor, fie ca este vorba despre copii in crestere si adolescenti, fie despre adulti, se aduce in discutie lipsa calciului din oase si se recomanda adesea consumul lactatelor. Si aceasta pentru ca, de-a lungul timpului, ni s-a inoculat ca laptele este cel mai potrivit aliment care ne furnizeaza necesarul de calciu. “Insa oamenii de stiinta dezbat inca avantajele si dezavantajele laptelui in ceea e priveste sanatatea oaselor – sustine Dr. Spock in cartea sa “Ingrijirea sugarului si a copilului” - in mai multe studii bine conduse, nu s-a observat nicio legatura intre cantitatea de lapte consumata de copii si cantitatea de calciu pe care acesti copii au depozitat-o in oase. Aceasta este cu adevarat o descoperire remarcabila.”

Mai mult decat atat, “acele tari care consuma cel mai mult lapte de vaca si cele mai multe produse lactate au si cele mai mari frecvente ale fracturilor si cea mai proasta sanatate a oaselor” a observat dr. Colin Campbell in urma unor studii recente (publicate in “Studiul China”, 2004). Tarile in cauza sunt SUA, Noua Zeelanda, Suedia, Israel, Anglia, Finlanda, Olanda, in timp ce China si Africa de Sud au un procent mic de osteoporoza, fiind si cei mai mici consumatori de lactate din lume. Aceasta conexiune puternica care exista intre aportul de proteine animale si rata fracturilor la femei a fost evidentiata de datele unui raport efectuat de catre cercetatorii de la Scoala de Medicina din cadrul Universitatii Yale in anul 1992 – raport bazat pe 34 de studii separate, realizate în 16 tari, pe femei in varsta de 50 ani care au suferit fracturi de oase. Concluzia la care s-a ajuns a fost ca 70% din rata fracturilor a fost atribuit consumului de proteine de origine animala. Acesti cercetatori au explicat ca proteinele de origine animala, spre deosebire de proteinele vegetale, maresc cantitatea de acid din corp. Acest exces de acid produce o acidifiere a sângelui si tesuturilor noastre. Organismului nu îi place acest mediu acid si începe sa lupte împotriva lui. Pentru a neutraliza acidul, organismul foloseste calciul, care actioneaza ca o baza foarte eficienta. Cantitatea de calciu de care este nevoie pentru aceasta reactie de neutralizare este extrasa din oase, iar aceasta pierdere de calciu slabeste oasele, expunându-le unui risc mai mare de fracturi.

Argumente despre aciditatea pe care o induc in corp lactatele si alte produse de origine animala s-au adus, de altfel, inca din anii 1920 si cam tot de atunci s-a observat, pentru prima data, si cantitatea crescuta de calciu din urina, cantitate rezultata in urma acestui proces.

Uimitor este si faptul ca o cantitate prea mare de calciu in organism introdus o perioada lunga de timp creste riscul de aparitie a osteoporozei – idee sustinuta de profesorul la Harvard Mark Hegsteg.

Acesta, in urma unor studii realizate pe 10 tari ai caror subiecti isi procurau cea mai mare cantitate de calciu din lactate si nu din suplimente de calciu sau surse alternative, a explicat ca hormonul denumit calcitriol – forma activata de vitamina D – este folosit de corpul nostru pentru reglarea cantitatii de calciu care se absoarbe din hrana si se distribuie in oase; datorita acestui hormon, organismul stie cum sa procedeze cand este nevoie de mai mult calciu, adica stie cand sa sporeasca absorbtia calciului si cand sa restrictioneze excretia lui. Daca insa se consuma prea mult calciu pe o perioada mai lunga de timp, apare un dezechilibru la nivelul reglarii calcitriolului, si organismul isi pierde abilitatea de a regla temporar sau permanent absorbtia si secretia de calciu. Astfel, femeile aflate la menopauza sau dupa aceasta perioada sunt expuse aparitiei osteoporozei.

De aceea, in mod special femeile aflate in acest stadiu al vietii ar trebui sa fie informate despre cum sa isi sporeasca in mod real si potrivit utilizarea calciului, mai ales atunci cand continua sa aiba o dieta bogata in proteine de origine animala.

De fapt, fie ca suntem copii sau adulti, tineri sau persoane in varsta, noi toti ar trebui sa stim sa ne hranim mult mai sanatos. In aceste fel, dieta noastra zilnica ne va aduce avantajele de care avem nevoie si pe termen lung si nu ne va slabi organismul, creandu-ne astfel terenul din care sa rodeasca boli mai tarziu.

Studiul China - T. Colin Campbell

T. Colin Campbell este doctor in stiinte, biochimist, specializat in nutritie si efectele alimentatiei asupra sanatatii pe termen lung.
El este Jacob Gould Schurman profesor emerit de biochimie nutritionala la Universitatea Cornell, autor a peste 300 de lucrari de cercetare, precum si co-autor al Studiului China (2004), una dintre cele mai bune carti despre nutritie din America (best seller).

Campbell a fost unul dintre principalii oamenii de stiinta din anii 1980 ale studiului China-Oxford-Cornell privind dieta si boala, infiintat in 1983 de catre Universitatea Cornell, Universitatea din Oxford, si Academia Chineza de Medicina Preventiva pentru a explora relatia dintre alimentatie si cancer, inima si boli metabolice.

“In ceea ce ma priveste am facut parte “din sistem” timp de aproape cincizeci de ani, la cele mai înalte niveluri, întocmind si conducând vaste proiecte de cercetare.

Dupa o indelungata cariera in cercetare si trasarea liniilor metodice in aceasta directie, inteleg in acest moment de ce sunt americanii atat de confuzi. Ca platitori de taxe care contribuie la achitarea facturii pentru cercetare si politica de sanatate in America, aveti dreptul sa stiti ca multe din cunostintele obisnuite despre alimentatie, sanatate si boala care vi s-au transmis, sunt false:
  • Substantele chimice sintetice din mediu si din hrana dumneavoastra, oricât de problematice ar fi, nu constituie principala cauza a cancerului
  • Genele pe care le-ati mostenit de la parinti nu sunt cei mai importanti factori care va determina sa cadeti prada vreuneia din primele zece boli cauzatoare de moarte
  • Speranta ca cercetarile in genetica ar putea sa conduca in cele din urma la vindecarea bolilor prin medicamente ignora solutiile mai eficiente care pot fi folosite in zilele noastre
  • Controlarea in exces a aportului de nutrienti, cum ar fi: glucide, grasimi, colesterol si grasimi omega-3, nu va conduce la o stare buna de sanatate pe termen lung
  • Suplimentele de vitamine si nutrienti nu va ofera protectie pe termen lung impotriva bolii
  • Medicamentele si chirurgia nu vindeca bolile care ucid majoritatea americanilor
  • Doctorul dumneavoastra probabil nu stie ce trebuie sa faceti pentru a fi cat mai sanatos cu putinta
Propunerea mea este aceea de a redefini ceea ce consideram a fi o alimentatie corespunzatoare. Rezultatele provocatoare ale celor patru decenii pe care le-am petrecut efectuand cercetari biomedicale, inclusiv descoperirile de pe urma unui program de laborator timp de douazeci si sapte de ani (finantat de cele mai renumite agentii financiare) dovedesc ca alimentandu-ne corespunzator ne putem salva viata.

Nu va voi cere sa dati crezare unor concluzii care se bazeaza pe observatiile mele personale, asa cum fac majoritatea autorilor populari. In aceasta carte exista peste 750 de referinte, iar majoritatea dintre ele constituie surse primare de informare, inclusiv sute de publicatii stiintifice provenind din alte cercetari efectuate care indica drumul spre reducerea cancerului, a bolilor de inima, reducerea accidentelor vasculare si a obezitatii, a diabetului si a bolilor generate de un sistem imunitar deficitar, reducerea osteoporozei si a cazurilor de Alzheimer, a pietrelor la rinichi si a cazurilor de orbire.
Unele dintre aceste descoperiri, publicate in cele mai respectabile reviste stiintifice, arata ca:
  • Schimbarea alimentatiei ii poate face pe diabetici sa renunte la medicatie
  • Boala de inima poate regresa doar schimbandu-se alimentatia
  • Cancerul de san este legat de nivelurile de hormoni feminini in sange, care sunt determinate de hrana pe care o consumam
  • Consumul de produse lactate poate creste riscul de cancer de prostata
  • Antioxidantii care se gasesc in fructe si legume au legatura cu performanta mintala ridicata la varsta inaintata
  • Pietrele la rinichi pot fi prevenite printr-o alimentatie sanatoasa
  • Diabetul de tip 1, una din bolile cele mai napraznice care pot lovi un copil are in mod categoric legatura cu practicile alimentare din perioada prunciei
Aceste descoperiri demonstreaza ca o dieta corespunzatoare este cea mai puternica arma pe care o
putem avea impotriva bolii si suferintei, intelegerea acestei dovezi stiintifice nu este importanta doar pentru imbunatatirea sanatatii, ci are si profunde implicatii asupra intregii societati. Noi trebuie sa stim de ce societatea noastra este dominata de dezinformare si de ce gresim atat de mult in felul in care investigam dieta si boala, felul cum promovam sanatatea si cum tratam boala.