Creierul lui Einstein

Dr. Richard J. Davidson este profesor la Catedra William James, profesor de psihologie si psihiatrie la Cateda Vilas; director al Laboratorului pentru Neurologia Afectelor, Universitatea Wisconsin-Madison.

"Potrivit rapoartelor, se pare ca este ceva neobisnuit in legatura cu creierul lui Einstein. Despre ce anume este vorba?" a intrebat Sfintia Sa Dalai Lama.

"Exista o arie in lobul parietal, numita girusul angular, care este mai mare in creierul lui Einstein, potrivit relatarilor. Aici se intalnesc toate simturile, asa cum spuneam si mai devreme."

"Este vorba doar de o legenda care s-a perpetuat sau se bazeaza pe fapte?"

"Nu a fost studiata suficient, dar este o chestiune interesanta. Einstein marturisea ca atunci cand incepea sa gandeasca, percepea adesea o multime de imagini vizuale, ceea ce se cheama sinestezie. Sinestezia este o asociere de registre senzoriale intr-un continut mintal. Se speculeaza ca aceasta arie a creierului, care era mai mare la Einstein, ii permitea sa gandeasca in felul in care gandea."

"Probabil ca nu se poate afla acest lucru", a raspuns Dalai Lama, "dar credeti ca Einstein s-a nascut cu acest lob parietal marit? Poate sa fie aceasta o explicatie a geniului sau sau credeti ca s-a dezvoltat datorita felului in care si-a folosit mintea de-a lungul vietii si ca acea arie s-a dezvoltat pur si simplu? Care a fost oul si care gaina?"

"Probabil ambele", a spus Richie.

"Un raspuns foarte prudent", a spus Dalai Lama razand. Apoi a continuat: "Incerc sa fac o legatura intre aceasta chestiune si o conversatie in care se sustine a ca fiecare proces de gandire trebuie sa apara in urma unei activitati a creierului. Ma situez pentru moment nu doar pe pozitia unui budist, ci a oricarei persoane care afirma existenta unor vieti anterioare si ulterioare acesteia ~ o teorie care sustine ca o mare varietate de stari ale constiintei care nu depind de activitatea creierului pot sa treaca de la o viata la alta." Conversatia la care se referea avusese loc in timpul celei de-a doua intalniri a Institutului pentru Minte si Viata. Intrebarea era: constiinta poate continua sa existe in anumite forme si dupa moarte, fara suportul creierului?

Richard Davidson (neurostiinta si psihologie) a raspuns citand un pionier american atat in psihologie, cat si in filozofie. "In primul capitol al lucrarii sale Principles of Psychology (Principiile psihologiei), scrisa in 1890, William James spunea ca creierul este singurul organ nemijlocit care sta la baza operatiilor mintale si ca restul principiilor psihologiei nu constituie decat o nota de subsol la aceasta teza."

Francisco Vare1a a obiectat ca intr-o lucrare ulterioara, The Varieties of Religious Experience (Tipologia experientelor religioase), William James si-a contrazis aceasta teza.

"Deci", a spus Richard Davidson , "James nu a fost coerent in aceasta privinta si cu siguranta nu avem la dispozitie dovezile necesare pentru a ajunge la o concluzie certa."

Thupten Jinpa a comentat malitios: "Din punctul de vedere al literaturii traditionale tibetane, as spune ca scrierile mai tarzii sunt considerate mai de incredere."

La care Richard Davidson a replicat; "In stiinta, este exact pe dos."

Specificul inteligentei umane

Intorcandu-se la expunerea sa, Richie a prezentat o plansa cu cortexul prefrontal, pe care erau schitate ariile centrale: cortexul frontallaterodorsal, orbitofrontal si ventromedian aceasta ultima zona avand o importanta speciala pentru emotii. Plansa lui Richie infatisa doua imagini ale creierului, una din lateral, iar cealalta de la baza. "Lobul frontal este impartit in mai multe arii diferite. Aria cunoscuta sub numele de cortexul ventromedian este foarte importanta pentru emotii.

Pacientii care au suferit leziuni ale acestei arii manifesta un comportament emotional neregulat, perturbat, cum ar fi izbucnirile emotionale.

Partii celei mai din fata a lobului frontal i-a fost atribuit, prin traditie, un rol important in anumite tipuri de procese cognitive, in special in planificare. In masura in care si anumite aspecte ale emotiei implica anticiparea viitorului – ca atunci cand anticipam cu nerabdare intalnirea cu o persoana draga, pe care n-am mai vazut-o de multa vreme -, aceasta parte a creierului va juca un rol activ in reprezentarea acestui

obiectiv in minte." La un nivel mai general, motivatia depinde, in parte, de activitatea din aceasta regiune a lobului frontal, care proiecteaza in minte sentimentele pe care le vom avea atunci cand ne vom atinge obiectivele.

"As vrea sa zabovesc putin mai mult asupra lobului frontal, pentru ca este foarte important pentru activitatea de controlare a emotiilor si, in special, pentru emotiile distructive. Ariile din creier implicate in declansarea initiala a unei emotii sunt diferite de ariile creierului implicate in controlul unei emotii."

Nucleul amigdalian joaca un rol central in circuitele care declanseaza o emotie, in vreme ce cortexul prefrontal raspunde in buna parte de procesul de reglare. "In situatii obisnuite, ariile creierului care declanseaza o emotie si cele care raspund de controlul acesteia sunt activate in mod simultan - asa ca atunci cand este declansata o emotie, sunt declansate si mecanismele implicate in controlarea ei. Acest aspect ne poate ajuta sa intelegem emotiile distructive, pentru ca putem examina acele arii din creier care sunt implicate in controlul emotiilor pentru a vedea daca functioneaza corespunzator. "

"Una dintre trasaturile unice ale speciei umane este nivelul sau de inteligenta", a spus Dalai Lama. "Puteti identifica una sau mai multe parti ale creierului care se coreleaza strict cu nivelul exceptional al inteligentei umane - partea care este in mod distinctiv umana?"

Raspunsul lui Richard Davidson a revenit la importanta lobilor frontali. "Mai devreme, am spus ca orice comportament complex implica interactiuni intre diferite arii ale creierului. Inteligenta este cu siguranta o trasatura foarte complexa si presupune in mod cert interactiuni intre diferite arii ale creierului. Acesta este un raspuns prudent. Dar permiteti-mi sa ofer un raspuns mai speculativ. E limpede ca lobii frontali joaca un rol important in ce priveste trasaturile unice ale inteligentei umane - nu doar in ceea ce, in Occident, consideram inteligenta cognitiva, ci si in ce priveste inteligenta emotionala. Lobii frontali sunt esentiali pentru ambele."

Faptul ca unele dintre ariile creierului sunt implicate, in acelasi timp, in emotiile pozitive si in facultatea gandirii i-a atras atentia lui Dalai Lama. El considera ca aceasta este o confirmare din partea neurologiei a ceea ce a crezut dintotdeauna: anume ca emotiile constructive, pozitive pot fi bazate pe ratiune si sporite de aceasta. Obiceiul sau ca intr-o dezbatere sa ridice obiectii care aparent infirma concluziile anterioare l-a condus la urmatoarea intrebare.

Cortexul prefrontal, loealizat chiar in spatele fruntii, adaposteste centrii de comanda ai creierului care raspund de abilitati cum ar fi gandirea anticipativa. Zona ventromediana a cortexului prefrontal este vitala pentru reglarea emotiilor.

"Ati spus mai devreme ca tipul de imagini mintale pe care le avea Einstein poate fi corelat cu o zona din spatele creierului", a spus Dalai Lama. "Imaginile mintale care apar atunci cand gandesti par sa aiba un corespondent in lobul parietal, corect? Daca numim acest lucru imaginatie, atunci puterea imaginatiei unei persoane ar parea foarte strans legata de nivelul sau de inteligenta. Si atunci ati spune ca lobul parietal, care nu face parte din lobul frontal, joaca de asemenea un rol crucial in inteligenta specific umana?" Punand aceasta intrebare, Dalai Lama se legana usor inainte si inapoi, absorbit de firul argumentarii .

Richard Davidson a raspuns: "Da. Cu siguranta. Insa la oameni, mai mult decat in cazul altor specii, exista conexiuni masive intre lobul frontal si cel parietal. Capacitatea imaginativa, in sensul gandirii creative a lui Einstein, implica cu siguranta conexiuni intre lobul frontal, care raspunde de formarea unor concepte mai abstracte si imaginile vizuale mintale."

Daniel Goleman adaugat: "Einstein marturisea ca ideile ii veneau mai intai vizual si abia dupa aceea le punea in cuvinte. Vedea ecuatiile si legile fizice mai intai sub forma de imagini."

Prezentare facuta de Richard J. Davidson in cadrul celei de-a opta Conferinte Minte si Viata la

Dharamsala, in 2000.

Emotii distructive: Cum le putem depasi? (Curtea Veche 2005)