Contemplarea actului de a manca

Ceea ce ne diferentiaza de animale este constienta de sine. Dar cumva in timp am pierdut aceasta capacitate, ne-am creat niste programe mentale care functioneaza pe pilot automat si am devenit niste roboti. Aceste programe mentale ne creeaza iluziarealitatii si chiar ne imbolnavesc – Valeriu Popa: Vindecarea prin gandire.

Actul de a manca este un proces primar situat in partea reptiliana, cea mai primitiva a creierului. De regula, mancam in mod automat, privind la televizor, pierduti in ganduri sau discutand cu altii, fara a acorda o atentie prea mare experientei actului de a manca. Avem nevoie de mai multe condimente pentru a simti gustul pe care il are mancarea, mancam mai mult decat avem nevoie, ingreunam preocesul digestiei fiind atenti la orice altceva decat la mancare si actul de a manca. O parte dintre problemele de sanatate sunt cauzate de actul inconstient de a manca.

Daniel Goleman

Daniel Goleman in “Inteligenta Emotionala” ne invita sa descoperim arta contemplatiei in procesul de a manca.

Daca va hotarati sa luati una dintre mese adancindu-va in contemplatie, veti observa poate ca veti simti mai bine gustul mancarii si ca veti fi mai constient de semnalele de satietate pe care vi le transmite trupul.

Atat de mult din ceea ce facem in viata este determinat de modurile inconstiente in care ne raportam si reactionam! Atata timp cat nu suntem constienti de felul in care aceste obiceiuri ne conduc viata, ele continua sa ne controleze. Primul pas pe care il putem face pentru a schimba aceste obiceiuri consta in a deveni constienti de ceea ce se intampla.

Trebuie sa ne intoarcem catre calitati precum efortul si claritatea pentru a ne trezi din aceste obiceiuri puternice care ne conditioneaza, sa le privim cu mai multa atentie, renuntand la modalitatile obisnuite de a percepe. Constientizarea contemplativa catre o activitate neutra: aceea de a manca.

Aveti nevoie de cateva inghitituri de mancare pentru aceasta meditatie. Cateva stafide ar fi o alegere buna. Tineti stafidele in palma. Inainte de a incepe sa mancati, incercati sa aflati daca aveti pareri preconcepute despre ce inseamna sa mancati o stafida. Apoi renuntati la aceste presupuneri. Concentrati-va atentia asupra stafidelor din palma, astfel incat toate simturile dvs. sa devina alerte si treze, observand prin contemplatie forma, marimea si consistenta fiecarei stafide, jocul de lumini si umbre de pe suprafata fiecarei stafide. Acum, cu o atentie deplina, ridicati cu grija una dintre stafide cu cealalta mana, in vreme ce mana care tine restul stafidelor se relaxeaza. Constientizati complet toate simturile dvs. in timp ce atingeti, strangeti si mangaiati o stafida cu degetele, contemplati senzatia atingerii. Apoi ridicati incet stafida spre buze, observand senzatiile pe care le resimtiti in timp ce schimbati pozitia mainii, apropiind-o de gura. Atingeti stafida de buze. Observati salivarea anticipata care se produce atunci cand intentionati sa mancati stafida. Acum, cu buzele, cu dintii si cu limba - urmarind cu atentie toate procesele implicate — introduceti stafida in gura si incepeti sa o mestecati. Constientizati explozia de arome, aciditatea si dulceata, parfumul ei, consistenta, in timp ce se desface in gura mestecand-o; miscarile gurii, ale limbii, in timp ce stafida se indreapta catre gat si mai departe. Apoi remarcati absenta ei din gura dumneavoastră. Observati daca simtiti dorinta de a lua repede o alta stafida, pentru a resimti din nou explozia de arome... si asa mai departe, pana la ultima stafida. Dupa ce ati terminat, reflectati asupra acestui mod de a manca stafidele, comparativ cu modul in care le mancati de obicei — si aflati daca experienta a fost diferita fata de cum v-ati asteptat sa fie.

Puterea contemplatiei

Ce este realitatea? Este ceea ce auzim, vedem, intr-un cuvant, percepem in starea de veghe. Intreaga noastra perceptie este trecuta prin filtrul mintii care ne decodifica informatia. Dar mintea nu se multumeste doar cu asta si in acelasi timp adauga si etichete (bun-rau, frumos-urat, cald-rece, intuneric-lumina etc.), deformam realitatea.

Cat de mult deformam noi realitatea?

In vorbirea curenta spunem “este frig”, insa in realitate noi nu masuram frigul, ci doar caldura. Asadar, am introdus un cuvant, un concept care descrie lipsa caldurii. La fel este cu intunericul. Spunem “este intuneric”, insa noi nu masuram intunericul, ci doar lumina, intunericul este lipsa luminii. Prin intermediul dualitatii incercam sa definim mai repede si mai usor o stare. Dar oare nu procedam la fel si in privinta dualitatii bine-rau? Raspunsul il primim de la Eckhart Tolle in articolul: “Binele superior,dincolo de bine si rau”.

Daniel Goleman in “Inteligenta Emotionala” ne invita sa descoperim puterea contemplatiei.

Exista doua niveluri diferite ale realitatii: experienta bruta, asa cum este ea si stratul suprapus al reactiei mentale fata de ea (ganduri, pareri, opinii, senzatii, emotii etc.). Daca separam experienta bruta de stratul mental suprapus acesteia, putem elibera un spaţiu mental (adica putem face o pauza in sirul gandurilor). In acest spatiu este loc pentru a examina daca nu cumva adapostim presupuneri care deformeaza realitatea, opinii neintemeiate sau perceptii inselatoare. Putem vedea in ce fel suntem definiti de gandurile si sentimentele noastre, pe masura ce vin si se duc - putem sa ne vedem chiar si lentilele (modul propriu de a defini lumea).

Contemplatia este doar un simplu martor la ceea ce se intampla in minte, fara sa se reactioneze in vreun fel; acest tip de constientizare ne permite sa experimentam lucrurile fara sa le judecam sau sa le interpretam, fara sa ne agatam de ele sau sa ne impotrivim. Aceasta calitate a constientizarii cercetatoare depaseste nivelul la care doar ne gandim la ceea ce se intampla, inaintand catre o ascultare intimă mai profunda, care observa gandurile si sentimentele in timp ce ele vin si se duc.

Daca privim doar prin lentilele presupunerilor noastre, ale opiniilor si convingerilor noastre, nu ne dam seama de felul in care aceste lentile deformează realitatea momentului. Mai mult, faptul ca ne multumim cu presupunerile noastre ne impiedica sa cercetam contemplativ ceea ce se intampla in realitate.

Aducand gandurile si sentimentele noastre in lumina unei atentii care observa, putem vedea lucrurile asa cum sunt de fapt si nu asa cum credem noi ca sunt. In decursul acestei cercetari contemplative nu facem decat sa ne observam reactiile, fara sa ne identificam cu ele.

Asadar, contemplatia ne permite sa traim experienta in mod direct, nu prin lentilele aburite ale presupunerilor si asteptarilor noastre, ci cu o constiinta exploratoare. Natura cercetatoare a contemplatiei este una dintre calitatile ei esentiale.

Un invatator i-a intrebat pe copiii din clasa intai ce culoare au merele. Majoritatea copiilor au raspuns „rosie”, iar cativa au spus „verde”. Dar un alt copil a ridicat mana si a spus: „alb”. Invatatorul a explicat cu rabdare ca merele sunt rosii sau verzi, iar uneori galbene, dar niciodata albe. Dar copilul a insistat. In cele din urma, el a spus: “priviti in interior”.

In absenta contemplatiei, perceptia ne mentine la suprafa si adesea pierdem alte niveluri ale realitatii.

In vechea limba Pali pe care o vorbea Buddha, termenul pentru cercetarea contemplativa este “vipassana”, care, in traducere literala, inseamna „a vedea lucrurile asa cum sunt de fapt”. Primul pas catre aceasta viziune clara il facem atunci cand ne oprim si devenim contemplativi, intrerupand fluxul gandurilor, al sentimentelor si al reactiilor noastre obisnuite.