Dr. Richard J. Davidson este profesor
la Catedra William James, profesor de psihologie si psihiatrie la
Cateda Vilas; director al Laboratorului pentru Neurologia Afectelor,
Universitatea Wisconsin-Madison.
Din perspectiva neurologiei, miza
tuturor acestor cercetari nu este deloc aceea de a demonstra ca Oser
sau vreo alta persoana extraordinara poate avea calitati intrinseci
remarcabile, ci de a largi campul experimental al posibilitatilor
umane. Unele dintre premisele-cheie au inceput deja sa se extinda, in
parte datorita unei revolutii la nivelul ipotezelor neurostiintelor,
referitoare la maleabilitatea creierului insusi.
Cu un deceniu in urma, dogma in
neurologie sustinea ca creierul contine inca de la nastere numarul
total si definitiv de neuroni si ca nu este afectat de experientele
de pe parcursul vietii. Se credea ca singurele schimbari ivite pe
parcursul vietii erau unele modificari minore ale contactelor
sinaptice conexiunile dintre neuroni - si moartea celulelor odata cu
imbatranirea organismului. Insa noul cuvant de ordine in stiinta
creierului este "neuroplasticitatea", ideea ca creierul se
schimba continuu ca rezultat al experientelor noastre – fie prin
conexiuni noi intre neuroni, fie prin generarea unor neuroni complet
noi. Perfectionarea muzicala - un muzician care exerseaza la un
instrument in fiecare zi, timp de ani de zile - ofera un model bun de
neuroplasticitate. Studiile folosind RMN-ul au scos la iveala faptul
ca la un violonist, de pilda, zonele creierului care controleaza
miscarile degetelor de la mana care apasa corzile sporesc in
dimensiuni. Cei care incep exersarea la o varsta mai frageda si
repeta mai intensiv inregistreaza schimbari mai mari la nivelul
creierului.
In aceeasi sfera se incadreaza si
intrebarea: de cat exercitiu este nevoie pentru a se produce o astfel
de schimbare in creier, mai ales in cazul unei practici atat de
subtile cum este meditatia? O practica indelungata are un efect
incontestabil asupra creierului, mintii si corpului. Studiile
efectuate cu personalitati de marca dintr-o plaja larga de domenii -
de la maestri de sah si violonisti la atleti olimpici - au scos la
iveala schimbari profunde la nivelul fibrelor musculare si al
abilitatilor cognitive corespunzatoare care ii plaseaza pe acestia la
limita superioara a unei abilitati, mai presus decat ceilalti. Cu cat
numarul total de ore de antrenament pe care le-au efectuat campionii
este mai mare, cu atat schimbarile sant mai profunde. De pilda, in
randul violonistilor de nivel mondial, toti au exersat de-a lungul
vietii un total echivalent cu aproximativ 10.000 de ore pana, a fi
acceptati la o academie de muzica. Cei de pe nivelul imediat urmator
au exersat in medie 7.500 de ore. Probabil ca un rezultat similar al
practicii indelungate apare si in cazul meditatiei, care poate fi
considerata, din punctul de vedere al stiintelor cognitiei, un efort
sistematic de reeducare a atentiei si a altor abilitati mintale si
emotionale inrudite.
Asa cum s-a dovedit, Oser depasea cu
mult nivelul de 10.000 de ore de practica a meditatiei. O mare parte
dintre aceste ore de practica s-au acumulat in timpul petrecut in
izolare si meditatie intensiva, pe langa cei patru ani pe care i-a
petrecut la o sihastrie, la inceputul pregatirii sale de calugar,
precum si lungile perioade intermitente de izolare din anii care au
urmat.
Insa umilinta este una dintre virtutile
care semnaleaza progresul spiritual. Desi Oser, de pilda, a exersat
vizualizarea in izolare timp de opt ore pe zi, vreme de noua luni, el
a observat ca inca mai trebuie sa construiasca imaginea in minte
bucata cu bucata. Aceasta performanta nu poate fi comparata, spune
el, cu acelea ale generatiei mai in varsta de maestri tibetani care
traiesc inca si care si-au petrecut zece ani din viata sau mai mult
in singuratate pentru a-si antrena mintea. Despre vizualizare, de
pilda, Oser spune ca exista unii practicanti foarte experimentati
care pot vizualiza o intreaga imagine complexa, cu toate detaliile,
dintr-odata. Un yoghin tibetan pe care il cunostea el putea sa faca
acest lucru cu un intreg panteon de 722 de imagini
diferite. "Fara falsa modestie", a spus Oser, "eu ma
consider un practicant mediu." Se considera o persoana
obisnuita, care a ajuns la rezultatele inregistrate in laborator
printr-o pregatire sustinuta si o aspiratie profunda catre
transfonnarea mintii. "Procesul ca atare", asa cum a spus
el, "are multe calitati extraordinre, dar nu neaparat si
subiectul acestuia" - adica el insusi. "Ideea importanta
aici este ca acest proces este accesibil oricui il practica cu
suficienta hotarare. "
Lasand modestia la o parte, Oser pare
sa se situeze la o extrema a unui intreg spectru de schimbari ale
creierului, declansate prin meditatie. Oser poate fi considerat un
virtuoz al meditatiei, insa pana si novicii incep sa manifeste unele
schimbari asemanatoare. Acest lucru a reiesit limpede din alte
informatii culese de Davidson cu privire la schimbari similare ale
creierului la oameni care abia incepusera sa practice un anume tip de
meditatie, "contemplatia" - informatii pe care ni le-a
impartasit in cadrul intalnirii anterioare de la Dharamsala.
Aceste studii i-au furnizat lui
Davidson date convingatoare ce sustin ca meditatia poate schimba atat
creierul, cat si corpul. Rezultatele lui Oser au aratat cat de
departe puteau sa mearga aceste schimbari, in ritm cu inmultirea
anilor de practica sustinuta, dar si incepatorii au manifestat
semnele unor transformari biologice in aceeasi directie. Deci,
urmatoarea chestiune pe care trebuia sa o abordeze Davidson viza
faptul daca pot fi folosite tipuri specifice de meditatie pentru a
schimba circuitele din creier asociate cu diferitele aspecte ale
emotiei. E posibil ca Davidson sa fie unul dintre putinii neurologi
care indraznesc sa ridice aceasta intrebare, pentru ca laboratorul
sau foloseste o tehnica noua de obtinere a imaginii, numita scanare
DTI, pentru a gasi raspunsul la aceasta. Metoda indica conexiunile
dintre diferitele regiuni din sistemul nervos. Pana acum, aceasta
tehnologie a fost folosita in principal pentru studierea pacientilor
cu boli neurologice. Laboratorul lui Davidson face parte dintr-un
grup select de laboratoare care folosesc aceasta tehnica pentru
cercetari fundamentale in neurologie si este singurul care o
foloseste pentru cercetari asupra felului in care metodele de
transformare a emotiilor pot determina schimbari in conexiunile
creierului. Poate ca aspectul cel mai spectaculos este acela ca
scanarea prin tensorul de difuzie poate plasa remodelarea subtila a
creierului in centrul problemei neuroplasticitatii. Prin aceasta
metoda, oamenii de stiinta pot identifica acum - in premiera absoluta - schimbarile care apar in
creierul uman pe masura ce experientele repetate remodeleaza
conexiuni specifice sau adauga noi neuroni. Aceasta reprezinta o noua
frontiera temerara pentru neurostiinta: abia in 1998 neurologii au
descoperit ca in creierul adult se genereaza permanent noi neuroni.
Pentru Davidson, care admite bucuros ca
in aceasta privinta intra pe un teritoriu virgin, o aplicatie
imediata va fi cautarea unor noi conexiuni in circuitele din creier
care joaca un rol crucial in reglarea emotiilor suparatoare. Davidson
spera sa afle daca exista intr-adevar noi conexiuni asociate cu
abilitatea sporita a unei persoane de a-si administra mai eficient
anxietatea, teama sau mania.
De ce ar avea oare toate acestea vreo
insemnatate din perspectiva stiintei? Davidson a rezumat raspunsul
referindu-se la o carte pe care Dalai Lama a scris-o impreuna cu
psihiatrul Howard Cutler, The Art of Happiness (Arta fericirii), in
care Dalai Lama spunea ca fericirea nu este o caracteristica fixa, un
punct de reper biologic care nu se schimba niciodata. Dimpotriva,
creierul este elastic, iar partea noastra de fericire se poate mari
prin antrenament mintal. "Poate fi educat, pentru ca insasi
structura creierului nostru este modificabila", i-a spus
Davidson lui Dalai Lama. "Iar rezultatele neurologiei modeme ne
inspira acum sa continuam cu observarea altor subiecti antrenati,
astfel incat sa putem examina aceste schimbari mai in amanunt. Acum
avem metodele necesare pentru a arata cum se schimba creierul in urma
acestor tipuri de practici si cum pot duce acestea la imbunatatirea
sanatatii noastre mintale si fizice."
Sa analizam implicatiile care decurg
din cercetarile asupra meditatiei ca atare. Unele studii, de pilda,
au folosit practicanti relativ incepatori (prin comparatie cu nivelul
de experienta al lui Oser), acestora cerandu-li-se sa mediteze
perioade foarte lungi, pe parcursul carora era de asteptat ca starile
creierului lor sa treaca printr-o multime de experiente. Darorita
acestei imprecizii, datele obtinute din scanarea creierului sunt
foarte dificil de interpretat cu certitudine. Mai mult, unii
cercetatori au emis speculatii discutabile, care depasesc cu mult
fundamentul oferit de datele experimentale - de pilda, se comenteaza
despre implicatiile metafizice ale descoperirilor.
Obiectivele lui Davidson in studierea
meditatiei sunt mai modeste si se inscriu in paradigme stiintifice
larg acceptate. In loc sa speculeze asupra implicatiilor teologice
ale descoperirilor sale, el cauta sa foloseasca practicanti ai
meditatiei experimentati pentru a intelege mai bine ceea ce el
numeste “trasaturi modificate” ale constiintei - transformari de
durata ale creierului si personalitatii, care alimenteaza bunastarea
individului.
Reflectand asupra datelor prezentate la
intalnirea de la Madison, Oser s-a exprimat astfel: "Aceste
rezultate ale antrenamentului ne indica posibilitatea ca un individ
sa duca mai departe acest proces de transformare si, asa cum au
sustinut in mod repetat unii dintre marii maestri ai contemplatiei,
sa isi elibereze in cele din urma mintea de emotiile perturbatoare.
Din acel moment insasi notiunea de iluminare incepe sa capete sens."
Aceasta posibilitate - de a elibera complet mintea din stransoarea
emotiilor distructive - depaseste orice presupozitii ale psihologiei
modeme. Budismul insa, ca si majoritatea religiilor (prin arhetipul
sfintului), sustine posibilitatea unei astfel de eliberari interioare
ca pe un ideal, o implinire a potentialului uman.
Cand l-am intrebat pe Dalai Lama ce
parere are despre datele obtinute cu Oser - cum ar fi capacitatea de
a inhiba reflexul de tresarire - el mi-a raspuns: "Este foarte
bine ca el a putut sa dea la iveala unele indicii ale abilitatii
yoghine." Aici el folosea termenul de "yoghin" nu in
sensul occidental, de cateva ore pe saptamana petrecute intr-o sala
de antrenament, efectuand cateva posturi, ci in sensul sau clasic -
referindu-se la o persoana care isi dedica intreaga viata cultivarii
valorilor spirituale.
Si Dalai Lama a adaugat: "Dar
exista o zicala: «Adevaratele caracteristici ale celui invatat sunt
umilinta si disciplina mintala; adevarata caracteristica a celui ce
practica meditatia este aceea ca si-a disciplinat mintea,
eliberandu-se de emotiile negative.» Noi ne orientam catre aceste
perspective – si nu cautam sa dam lovitura sau sa facem minuni."
Cu alte cuvinte, adevarata masura a dezvoltarii spirituale este data
de modul in care o persoana isi administreaza emotiile suparatoare,
cum ar fi mania si gelozia -, si nu de atingerea unor stari elevate
in timpul meditatiei sau de manifestarea unor rezultate deosebite in
autocontrolul corpului, cum ar fi inhibarea reflexului de tresarire.
Unul dintre beneficiile acestei agende
de cercetare ar fi acela de a-i inspira pe oameni sa-si administreze
mai bine emotiile distructive, incercand unele dintre aceste metode
de educare a mintii. Cand l-am intrebat pe Dalai Lama care era cel
mai mare beneficiu pe care spera ca-l va aduce aceasta directie de
cercetare, el mi-a raspuns: "Prin antrenarea mintii, oamenii pot
deveni mai calmi - mai ales cei care sufera de o instabilitate
accentuata. Aceasta este concluzia acestor studii asupra
antrenamentului mintal budist. Si acesta este principalul meu scop:
eu nu ma gandesc cum sa promovez budismul, ci cum poate contribui
traditia budista la bunastarea societatii. Sigur, ca budisti, noi ne
rugam tot timpul pentru bunastarea tuturor fiintelor vii. Dar noi
suntem doar oameni; cel mai bun lucru pe care il poti face este sa
iti antrenezi propria minte."
Intalnirea de la Madison, unde s-au
petrecut toate acestea, a fost inspirata de conversatiile care
avusesera loc la Dharamsala cu un an in urma. Acolo, multi dintre
aceiasi oameni de stiinta au petrecut impreuna cu Dalai Lama cinci
zile intense, explorand marea enigma umana: natura emotiilor
distructive si ce poate face umanitatea pentru a le combate.
Relatarea acelui dialog si a intrebarilor pe care le-a ridicat pentru
noi toti va constitui partea principala a istorisirii noastre. Insa
inainte de a ajunge la Dharamsala, iata o alta poveste care merita
impartasita: saga nespusa a interesului de o viata al lui Dalai Lama
pentru stiinta.
Prezentare facuta de Richard J.
Davidson in cadrul celei de-a opta Conferinte Minte si Viata la
Dharamsala, in 2000.
Emotii distructive: Cum le putem
depasi? (Curtea Veche 2005)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu