Stanislav Grof - stari neobisnuite de constiinta

Stanislav Grof (n. 1931, Praga, Cehoslovacia) este unul dintre fondatorii psihologiei transpersonale si un pionier in domeniul cercetarii starilor de constiinta modificate, folosite cu scopul de a vindeca, a evolua si a cunoaste. Grof si-a luat doctoratul la Praga, in 1957 si a absolvit Academia Cehoslovaca de Stiinte in 1965, devenind la vremea aceea un psihanalist freudian. In 1967, a fost invitat ca asistent la Johns Hopkins University School of Medicine din Baltimore, dupa care a ajuns cercetator-sef la Maryland Psychiatric Research Center, unde a lucrat, printre altii, cu Walter Pahnke si Bill Richards. In1973, dr. Grof a fost invitat la Esalen Institute din Big Sur, California, unde a ramas pana in 1987, dezvoltandu-si ideile. Fiind presedinte fondator al Asociatiei Transpersonale Internationale (infiintate in 1977), a devenit apoi membru al Departamentului de Filozofie, Cosmologie si Constiinta de la California Institute of Integral Studies.Grof este cunoscut in special pentru studiile sale timpurii legate de utilizarea LSD si efectele acestuia asupra psihicului uman— psihoterapia psihedelica. El a construit un cadru teoretic pentru psihologia pre si perinatala, precum si pentru psihologia transpersonala. Dupa interzicerea folosirii LSD, la sfarsitul anilor1960, Grof a descoperit ca multe dintre aceste stari de spirit puteau fi explorate si in absenta drogurilor, cu ajutorul anumitor tehnici de respiratie, intr-un mediu propice. El continua si astazi aceste cercetari, sub denumirea de „respiratie holotropica".

Printre cele mai cunoscute lucrari publicate de Stanislav Grof de-a lungul timpului, se numara: Realms Of The Human Unconscious: Observations From LSD Research (1975), LSD Psychotherapy (1980),

The Holotropic Mind: The Three Levels Of Human Consciousness And How They Shape Our Lives

(1992) (impreuna cu Hal Zina Bennet).

Multi savanti si profesionisti din domeniul sanatatii mintale au constientizat, cu spiritul deschis, prapastia abisala dintre psihologia si psihiatria contemporana si marile traditii spirituale antice sau orientale, cum sunt diferitele forme de yoga, Saivismul din Kasmir, Vajrayana tibetana, taoismul, budismul, suhsmul, Cabala sau alchimia. Bogatia reprezentata de asterea profunda a psihicului si a constiintei umane cumulata in aceste sisteme vechi de secole nu a fost adecvat recunoscuta, explorata si integrata in Stiinta occidentala.

Desi multe observatii extraordinare, definitorii pentru o cultura, au fost descrise in mod repetat in studii bine documentate, au fost respinse sau interpretate drept credinte primitive, superstitii, psihopatologie individuala si de grup. Putem mentiona aici experientele si practicile samanice starile de transa, mersul prin foc, ritualurile aborigene, practicile de vindecare spirituala sau dezvoltarea diverselor capacitati paranormale la indivizi sau intregi grupuri sociale. Aceasta situatie este mult mai complicata decat pare la prima vedere. Contactul informal si confidential cu antropologi m-a convins ca multi dintre ei au hotarat sa nu raporteze anumite aspecte ale experientelor de pe teren, de teama ca vor fi ridiculizati sau ostracizati de colegii materialisti (newtonieni-cartezieni), periclitandu-si astfel imaginea profesionala.

Inadecvarea si esecurile conceptuale ale vechii paradigme nu se limiteaza la datele din culturile exotice. Provocari la fel de serioase au reiesit si din cercetarea occidentala, clinica si de laborator. Experimentele utilizand hipnoza, izolarea si supraincarcarea senzoriala, controlul voluntar al starilor interioare, biofeedback-ul si acupunctura, au aruncat o lumina noua asupra multor practici antice si orientale, dar au creat mai multe probleme conceptuale decat raspunsuri satisfacatoare. Cercetarea psihedelica a clarificat intr-un fel multe date istorice si antropologice enigmatice referitoare la samanism, mistere ca forma de cult, ritualuri de trecere, ceremonii de vindecare, fenomene paranormale implicand folosirea plantelor sacre. Totusi, in acelasi timp, a validat o buna parte din cunoasterea antica, aborigena si orientala despre constiinta si a slabit cateva premise filozofice de baza ale stiintei mecaniciste.

In cele ce urmeaza, voi descrie pe scurt cele mai importante observatii din psihoterapia LSD, pe care le consider provocari serioase adresate teoriei psihiatrice contemporane, convingerilor medicale curente si modelului mecanicist al Universului bazat pe conceptiile lui Isaac Newton si ale lui Rene Descartes. Unele dintre aceste observatii sunt legate de anumite caracteristici formale ale starilor psihedelice, de continutul lor si cateva conexiuni extraordinare care se pare ca exista intre ele si tesatura realitatii exterioare. Subliniez aici din nou ca discutia care urmeaza nu se aplica numai starilor psihedelice, ci si unei diversitati de stari neobisnuite de constiinta care apar spontan sau sunt induse prin mijloace nelegate de droguri. Astfel, toate subiectele in cauza au o validitate generala pentru intelegerea mintii umane in stare de sanatate sau de boala.

Dupa ce am condus cateva mii de experiente cu LSD si alte substante care modifica starea mintala si dupa ce am experimentat eu insumi multe stari psihedelice, expertiza in materie de fenomene induse de droguri imi lipseste in privinta altor tipuri de experiente inrudite. Din anul 1954, cand am devenit interesat si m-am familiarizat cu drogurile psihedelice, am condus personal peste 3 000 de experimente cu LSD si am avut acces la peste 2 000 de inregistrari ale sedintelor conduse de colegii mei din Cehoslovacia si din Statele Unite. Subiectii acestor experimente erau voluntari „sanatosi”, diferite grupuri de pacienti psihiatrici si persoane suferind de cancer in stadiu terminal. Populatia de nonpacienti consta din psihiatri si psihologi, cercetatori din diferite alte discipline, artisti, filozofi, teologi si asistente medicale din psihiatrie.

Pacientii cu tulburari emotionale apartineau mai multor categorii de diagnostic. Printre ei se aflau persoane cu diferite forme de depresie, psihotici, alcoolici, dependenţi de narcotice, persoane cu tulburari psihosomatice si schizofrenici.

Am sa incep cu o scurta descriere a caracteristicii formale ale starilor de constiinta iesite din comun. In sedintele psihedelice si in alte tipuri de experiente neobisnuite, pot fi experimentate secvente dramatice diferite, cu o intensitate senzoriala, un sentiment al realului si o acuitate dincolo de perceptia comuna a lumii materiale.

Desi le optice ale acestor secvente sunt cele sesizate de cei oameni, experiente cat se poate de realiste pot avea in alte domenii senzoriale. Uneori, sunete puternice, voci de om sau de animal, intregi secvente muzicale, stare fizica intensa si alte senzatii somatice, ca si mirosuri si gusturi binedefinite pot sa domine experienta, fie sa joace un rol important. Procesul de gandire poate fi influentat in modul cel mai profund, iar intelectul poate crea interpretari ale realitatii foarte diferite de interpretarea caracteristica persoanei aflata in starea obisnuita de constiinta. Descrierea elementelor experimentale esentiale din starile neobisnuite deconstiinta nu ar fi completa fara a mentiona o intreaga gama de emotii puternice drept componente standard.

Multe experiente psihedelice par sa aiba o calitate generala similara celor din viata de zi cu zi, cu secvente care se desfasoara in spatiul tridimensional, intr-un timp liniar si continuu.Totusi, in mod caracteristic, apar imediat dimensiuni suplimentare si alternative experimentale. Starea psihedelica are o calitate multidimensionala si multistructurata, iar secventele newtonian-carteziene, daca se produc, par a fi in mod arbitrar alungate de un continuum complex de posibilitati infinite inacelasi timp, ele au toate caracteristicile pe care le asociem cu perceptia lumii materiale din „realitatea obiectiva".