Rezultatul iluminarii

Binele superior, dincolo de bine si rau - Eckhart Tolle

Exista vreo diferenta intre fericire si pacea interioara?

Da. Fericirea depinde de conditii percepute ca pozitive; pacea interioara, nu.

Putem atrage numai circumstante pozitive in viata? Daca atitudinea si gandirea noastra sunt mereu pozitive, am crea numai evenimente si situatii pozitive, nu-i asa?

Stiti intr-adevar ce este pozitiv si ce este negativ? Aveti o viziune de ansamblu? Au existat multe persoane pentru care limitarile, esecul, pierderea, boala sau durerea de orice fel s-au dovedit cei mai mari profesori. Astfel au invatat sa renunte la imaginile false despre sine si la scopurile si dorintele superficiale, dictate de sinele fals. Au dobandit profunzime, smerenie si compasiune. Au devenit mai reale.

Ori de cate ori vi se intampla un lucru negativ, exista o lectie profunda ascunsa in acel eveniment, desi in momentul respectiv poate ca nu o sesizati. Chiar si o boala scurta sau un accident va pot arata ce este real si ce nu este real in viata dvs., ce conteaza si ce nu conteaza in ultima instanta.

Dintr-o perspectiva superioara, conditiile sunt intotdeauna pozitive. Ca sa fiu mai precis: ele nu sunt nici pozitive, nici negative. Sunt ceea ce sunt. Si cand traiti acceptand complet starea de fapt — singurul mod sanatos de a trai — nu mai exista „bine” si „rau” in viata dvs. Exista numai un bine superior — in care este inclus si „raul”. Totusi, din perspectiva mintii exista bine-rau, placere-neplacere, iubire-ura. De aceea, se spune in Cartea Genezei ca Adam si Eva nu au mai avut voie sa ramana in „rai” după ce au „mancat din pomul cunoasterii binelui si raului”.

Pentru mine totul suna a negare si pacalire de sine. Cand mi se intampla un lucru groaznic, mie sau unei persoane apropiate — un accident, o boala, o durere de un anumit fel sau moartea — pot sa ma prefac ca nu este chiar atat de rau, dar realitatea ca este un lucru rau ramane, asa ca nu inteleg de ce trebuie sa o neg?

Nu va prefaceti si nu pretindeti nimic. Permiteti lucrurilor sa fie asa cum sunt, atata tot. Atitudinea de a le „permite lucrurilor sa fie asa cum sunt” va va ajuta sa depasiti mintea cu tiparele ei de rezistenta ce creeaza polaritati pozitiv-negativ. Este un aspect esential al iertarii. Iertarea prezentului este si mai importanta decat iertarea trecutului. Daca iertati fiecare moment — ii permiteti sa existe ca atare —, atunci nu vor exista acumulari de resentimente care sa necesite mai tarziu iertarea dvs.

Nu uitati ca aici nu vorbim de fericire. De exemplu, cand o persoana iubita tocmai a murit sau va simtiti moartea aproape, nu puteti fi fericit. Este imposibil. Dar puteti fi impacat. Poate ca veti plange si va veti simti trist, dar daca ati abandonat rezistentele, in spatele tristetii veti simti o liniste, un calm profund si o prezenta sacra. Aceasta este emanatia Fiintei, este pacea interioara, binele care nu are opus.

Si daca este o situatie in care pot schimba ceva? Cum ii pot permite sa existe, incercand in acelasi timp sa o schimb?

Faceti ceea ce trebuie sa faceti. Intre timp, acceptati situatia existenta. Deoarece mintea si rezistenta sunt sinonime, acceptarea va elibereaza imediat de dominatia mintii si astfel va reconecteaza cu Fiinta. Ca urmare, motivatiile obisnuite ale sinelui fals pentru a intra in actiune — frica, lacomia, nevoia de control, de a apara sau alimenta falsul sentiment de identitate — vor inceta sa functioneze. O inteligenta mult mai puternica decat mintea are acum controlul si astfel, in actiunile dvs., va patrunde o alta calitate a constiintei.

„Acceptati ceea ce vine spre voi tesut in tiparul destinului, caci ce ar putea fi mai potrivit pentru nevoile voastre?”. Aceste cuvinte au fost scrise acum 2000 de ani de Marcus Aurelius, unul dintre oamenii extrem de rari care au avut in acelasi timp si puterea lumeasca si intelepciunea.

Se pare ca cei mai multi dintre oameni au nevoie de un anumit grad de suferinta inainte de a-si abandona rezistentele si de a invata sa accepte — inainte de a ierta. Imediat ce fac acest lucru, se intampla unul dintre cele mai mari miracole: trezirea constiintei Fiintei prin ceea ce pare a fi raul, transformarea suferintei in pace interioara. Efectul ultim al tuturor relelor si suferintelor din lume este ca ele ii vor forta pe oameni sa realizeze cine sunt dincolo de nume si de forma. Astfel, ceea ce percepem ca fiind rau din perspectiva noastra limitata este, de fapt, o parte din binele superior care nu are opus. Totusi, acest lucru nu devine adevarat pentru dvs. decat prin iertare. Pana cand nu se intampla acest lucru, raul nu a fost recuperat si din acest motiv ramane rau.

Prin iertare, care in esenta inseamna recunoasterea lipsei de realitate a trecutului si acceptarea momentului prezent asa cum apare, miracolul transformarii se produce nu numai inauntru, ci si in afara. Un spatiu linistit de prezenta intensa apare atat in dvs., cat si in jurul dvs. Oricine si orice intra in acest camp al constiintei va fi afectat de ea, uneori vizibil si imediat, alteori la niveluri mai profunde, schimbarile vizibile aparand ulterior. Dizolvati dezacordurile, vindecati durerile, spulberati inconstienta — fara sa faceti nimic — pur si simplu existand si pastrand frecventa prezentei intense.

(Puterea prezentului – Curtea Veche, 2004)

Portile paradisului

Sigmund Freud

 Joyce McDougall (1920 – 2011, psihanaliza) a adus contributii semnificative la intelegerea perversiunilor, simptomelor psihosomatice, sexualitatii feminine, creativitatii si dependentei. Joyce McDougall s-a nascut in Noua Zeelanda unde a obtinut un doctorat in educatie; ulterior, s-a mutat la Londra si a studiat psihanaliza pentru mai multi ani la Hampstead Clinic for Child Psychotherapy, unde entuziasmul Annei Freud au inspirat-o in munca sa. Apoi s-a mutat in Franta unde a continuat studiul in psihanaliza persoanelor adulte.Cercetarile clinice, originalitatea teoretica, mintea deschisa si lipsa dogmatismului au facut-o unica de-a lungul carierei sale de 60 de ani si i-au permis sa creeze o legatura valoroasa intre scoliler psihanalitice anglo-saxona si franceza. McDougall a scris patru carti in domeniul psihanalizei: Plea for a Measure of Abnormality (1978), In Theatre of the Mind: Illusion and Truth On the Psychoanalytical Stage (1982), Theatre of the Body: A Psychoanalytic Approach to Psychosomatic Illness (1989) si The Many Faces of Eros (1996).

Sigmund Freud se intreba mereu: “De ce? De ce oamenii se imbolnavesc? Cum se insanatosesc oamenii? De ce avem razboaie? De ce este civilizatia in pragul prapastiei?”

Joyce considera ca psihanaliza este rodul civilizatiei occidentale si a avut un impact major asupra lumii, mai ales asupra profesionistilor din sanatate mintala. Dupa Freud, toti profesionistii din sanatate au inceput sa recunoasca legatura dintre corp si minte. Freud a fost mereu preocupat de legaturile psihice si somatice. El era foarte constient de faptul ca starea corpului afecteaza imaginile din minte, psihic si ca tot ce se intampla in mintea sau psihicul nostru ne afecteaza de asemenea corpul. El considera corpul si psihicul aflate intr-o stransa legatura, dar guvernate de legi diferite. Legile psihicului functioneaza acolo unde legile sistemului biologic nu functioneaza, insa ele interactioneaza si se influenteaza constant.

In lumea occidentala impactul freudian a depasit cu mult granitele sanatatii. El a lasat o amprenta majora in educatia profesionistilor si a avut un efect considerabil in domeniul creativitatii. Artistii si filozofii, in special, au fost foarte inspirati de descoperirile si filozofia freudiana. Singurul domeniu in care Freud nu a excelat a fost muzica. El a declarat ca farmecul muzicii i-a scapat in totalitate si regreta ca aceasta este o lume inchisa pe el. Freud avea un interes deosebit pentru cuvinte si semiotica. Era foarte important pentru el sa gaseasca cuvinte pentru fenomene umane care nu au fost numite pana atunci. Putem spune ca Freud venera cuvintele. Este cert ca umanitatea este facuta din cuvinte si inrobita de cuvinte. In Ebraica si Biblia Crestina se spune: “La inceput a fost cuvantul.” Eu as avea o sugestie mai buna, spune Joyce, “La inceput a fost sunetul.” Chiar si in lumea intrauterina, fatul aude sunetul si ritmul.

Freud cauta un cuvant care sa denumeasca forta vitala care se afla in fiecare fiinta umana – forta care da sens vietii si cauta sa ajunga si sa atinga alte persoana; forta care se exprima prin iubire, sexualitate, spiritualitate si toate formele de creativitate. El considera aceasta forta ca un flux de energie si a numit-o libido. Ca rezultat al observatiilor clinice si reflectiilor asupra lumii din jurul lui Freud crede ca in om exista o alta forta la fel de puternica care cauta moartea – autodistrugerea si/sau distrugerea altora. Intre forta vitala si forta mortido (morti) exista eternul conflict in psihicul uman. El considera ca impulsurile mortii isi au originea din libido. Cu alte cuvinte aceasta sursa puternica a vietii poate fi folosita pentru bine sau pentru rau – de partea vietii sau de partea distrugerii sau a mortii.

Freud vedea pshicul uman ca o structura formata din trei straturi. A denumit primul nivel constienta. Urmatorul este cunoasterea de care noi nu suntem constienti mereu dar care poate fi amintit mereu – acest nivel este denumit pre-constienta. Al treilea, cel mai mare si mai misterios, este nivelul de inconstienta despre care nu stim si nu poate fi intalnit in starea de veghe si care exercita o mare influenta asupra comportamentului pe tot parcursul vietii.

Mintea inconstienta este permanent activa in lumea noastra psihica interioara si ne impinge sa gasim solutii instinctual (care sunt adesea in conflict cu cererile lumii exterioare). Freud spune ca mintea inconstienta este a intregii umanitati – tot ceea ce de secole am mostenit de la umanitate. El numeste acest patrimoniu mostenirea filo-genetica, spre deosebire de mostenirea noastra ontogenetica, care este alcatuita din tot ceea ce o persoana a experimentat din momentul nasterii. Cercetarea psihanalitica moderna merge chiar mai departe de atat si demonstreaza importanta evenimentelor si memoria intrauterina. Astfel amintirile din copilarie, chiar si din pantecele mamei, impreuna cu fortele libido si mortido sunt toate continute in mintea inconstienta.

Prezentare facuta de Joyce McDougall in cadrul celei de-a patra Conferinte Minte si Viata in 1992.

Sleeping, Dreaming and Dying (Boston, Wisdom Publications, 1997)

Universaliile - Toti radem la fel

Paul Ekman este unul dintre expertii mondiali de seama in stiinta emotiilor, care conduce Laboratorul pentru Studierea Interactiunilor Umane de la Universitatea California din San Diego. Paul Ekman a invatat singur sa-si controleze fiecare dintre cei peste 80 de muschi ai fetei, pentru a putea analiza cu precizie si evalua stiintific conexiunile dintre miscarile fiecarui muschi si emotiile specifice. Drept rezultat, a capatat o abilitate extraordinara de a sesiza emotii foarte rapide, care dau la iveala, prin expresiile faciale, adevaratele sentimente ale individului.

Paul Ekman stia ca expresiile faciale ofera o fereastra directa catre emotiile unei persoane - dar nu exista inca o metoda stiintifica de descifrare a emotiilor dupa miscarile muschilor principali ai fetei. Asa ca Paul Ekman si-a propus sa puna la punct o astfel de metoda. Pentru aceasta, el si colegul sau de cercetare, Wallace Friesen, au petrecut aproximativ un an studiind anatomia faciala si invatand in acelasi timp sa-si miste in mod constient fiecare muschi al fetei, unul cate unul, astfel incat au putut sa observe ce rol juca fiecare in configuratia expresiei unei emotii date. Anatomia faciala permite aproximativ 7.000 de combinatii distincte ale acestor muschi. Aceasta cercetare a fost mai mult decat dificila - a fost de-a dreptul dureroasa. Paul a imprumutat o metoda a lui Guillaume Duchenne du Bologne, un neurolog din secolul al XIX-lea, care a stimulat electric muschii faciali pentru a descrie modul in care isi schimba configuratia - numai ca persoana asupra careia Duchenne facea experimentele nu simtea durerea pe fata si astfel nu era deranjata de socurile electrice usoare. Paul nu era la fel de norocos. Atunci cand avea indoieli cu privire la modul exact in care se misca un muschi, introducea un ac prin piele in muschiul respectiv si il stimula electric. Nu era deloc distractiv, isi aminteste Paul.

Insa rezultatul, obtinut sase ani mai tarziu, a fost o revolutie in studierea stiintifica a emotiilor. Cercetarile lui Paul au scos la iveala faptul ca fiecare emotie poate fi cartografiata prin miscarile muschilor faciali - cu o asemenea acuratete, incat formula pentru o anumita emotie poate fi tradusa intr-o notatie precisa. Pentru prima oara, oamenii de stiinta puteau masura cu exactitate emotiile unei persoane, pur si simplu prin observarea moment cu moment a schimbarilor muschilor faciali.

Astazi, Sistemul de Interpretare a Miscarilor Faciale este folosit de peste 400 de cercetatori din intreaga lume. Doua echipe de cercetatori incearca sa automatizeze sistemul, astfel incat intr-o buna zi - probabil in urmatorii cinci ani - cercetatorii sa poata obtine date despre cele mai mici transformari emotionale prin care trece o persoana, asa cum o EEG ofera informatii sistematice despre fluxul undelor cerebrale.

Cand mi-am inceput cercetarile in acest domeniu, opinia generala in Occident era aceea ca emotiile sunt foarte diferite de la o cultura la alta, ca si limbile sau valorile. Se presupunea ca ele sunt invatate si ca variaza si reflecta specificul fiecarei culturi in parte. Aceasta perspectiva era in contradictie cu conceptia expusa in cartea lui Charles Darwin din 1872, Exprimarea emotiilor la oameni si animale. Darwin sustinea ca emotiile noastre au evoluat, ca noi avem in comun cu animalele unele emotii si ca ele constituie o forta unificatoare pentru intreaga omenire.

In prima mea cercetare, am aratat mai multe chipuri si altele asemanatoare unor subiecti din 21 de culturi diferite de pe glob. Privitorilor li s-a cerut sa spuna ce emotie infatisa fiecare. In pofida diferentelor culturale si de limbaj, fiecarei fete i s-a atribuit aceeasi emotie in toate culturile. Toata lumea a spus ca primul chip infatisa o expresie de fericire, desi foloseau un cuvant diferit pentru aceasta. Despre urmatoarea imagine toata lumea a spus ca prezinta dezgust sau dispret. Acest tip de cercetare avea totusi un neajuns. Pentru ca toti oamenii pe care ii studiasem avusesera acces la aceleasi programe de televiziune si filme, ati putea spune ca ei au invatat acele expresii de la Charlie Chaplin, John Wayne sau Richard Gere - o aluzie la faptul ca Gere statea chiar in spatele lui Paul, asistand la discutie - si ca nu ar fi produsul evolutiei. Pentru a inlatura aceast neajuns, a trebuit sa studiez oameni care nu avusesera nici un contact cu lumea exterioara. Exista la acea vreme un om de stiinta care studia un grup de bastinasi din Noua Guinee, care traiau ca in Epoca de Piatra si care sufereau de o anumita boala, iar el inregistrase peste 30.000 de metri de pelicula cinematografica cu acesti oameni care foloseau inca unelte de piatra si nu avusesera nici un contact cu lumea exterioara.

Am petrecut sase luni studiind acele filme. Atunci am facut descoperirea, pentru ca nu am vazut nimic din ce nu vazusem anterior. Nu era nimic unic, nimic nou si mi-am dat seama, dupa succesiunea de secvente din cadrul filmelor, ca interpretarile mele referitoare la emotiile lor erau corecte. Nu a trebuit sa invat limbajul expresiilor lor - expresiile lor faciale. Limbajul expresiilor lor era acelasi ca al meu.

In 1967, am mers in Noua Guinee pentru a-i studia pe acesti oameni, a adaugat Paul, in timp ce prezenta imagini cu expresii spontane, fotografiate de echipa sa. Iata aici un baiat care arata bucurie. Aceasta femeie infatiseaza surpriza, prin sprancenele ridicate. In urmatoarea fotografie, femeia din fundal se uita la mine manioasa pentru ca am incalcat o cutuma culturala, acordandu-i atentie. Barbatul din cealalta imagine prezinta o expresie de dezgust; aici, el ma priveste mancand din conservele pe care le-am adus cu mine; si eu, fireste, am avut o expresie similara cand am gustat din hrana lui. Ei bine, acestea sunt exemple simpatice, dar nu sunt dovezi propriu-zise; trebuia sa fac experimente sistematice. In cel mai interesant experiment, le-am spus o poveste si le-am cerut sa-mi arate cum ar arata fata lor in fiecare poveste.

Nu stiau ce este aceea o camera de filmat, asa ca nu au fost stanjeniti de faptul ca i-am filmat in decursul urmatoarelor scenarii: «Arata-mi cum ar arata fata ta daca ai fi pe cale sa te iei la bataie»; sau «daca cineva ti-a facut ceva ce nu iti place, dar nu ai sa te iei totusi la bataie»; sau «daca ai afla la un moment dat ca copilul tau a murit». In sfarsit, «daca vin in satul tau prieteni pe care nu i-ai mai vazut de multa vreme».

Nu ar trebui sa fie surprinzator faptul ca atunci cand le-am aratat aceste imagini studentilor americani, care nu-i cunosteau pe acesti oameni, ei n-au avut nici o dificultate in a le intelege emotiile. Pentru mine, acest lucru a fost decisiv pentru demonstrarea universalitatii expresiilor faciale. Darwin avea dreptate: aceasta trasatura face parte din zestrea comuna a umanitatii.

Exista universalii nu doar in ce priveste expresiile emotiilor, ci si in ce priveste unele dintre evenimentele care provoaca emotiile. Nu avem dovezi substantiale in acest sens, dar datele pe care le avem sugereaza ca lucrurile stau la fel pentru toti oamenii la un nivel abstract, chiar daca detaliile pot sa difere. In cazul tristetii sau al angoasei, cauza comuna este o pierdere importanta. Ce sau cine este aceasta pierdere poate sa difere de la un individ la altul si de la o cultura la alta.

Asa cum exista universalii la nivelul factorilor care provoaca o emotie, exista de asemenea universalii si la nivelul unora dintre schimbarile care se produc in corpul nostru atunci cand resimtim o emotie. Cu ajutorul unui coleg, Robert Levenson, de la Universitatea California din Berkeley, am observat schimbarile de la nivelul organelor corpului in cazul fiecarei emotii in parte. Sa luam doar exemplele maniei si fricii. In cazul ambelor emotii, se produce o accelerare a ritmului cardiac si apare transpiratia. Insa in cazul maniei, mainil devin fierbinti, in vreme ce in cazul fricii mainile devin reci. Aceasta diferenta la nivelul temperaturii pielii este universala. Spun ca este universala deoarece am facut acest experiment si cu membrii unei culturi din muntii din vestul Sumatrei, populatia Minangkabao si am obtinut exact aceleasi date cu privire la fiziologie.

18 tipuri de zambete

Un alt aspect este diferenta dintre expresiile voluntare si cele involuntare. Aceasta descoperire nu-mi apartine mie, ci unui neurolog francez de la sfarsitul secolului al XIX-lea, dr. Guillaume Duchenne. Paul a prezentat o imagine a dr. Duchenne, cu un pacient care avea un zambet simulat si o alta unde avea un zambet autentic.

In imaginea din stanga, pacientul nu resimtea nici o durere la nivelul fetei. Dr. Duchenne ii aplica electrozi pentru a-i stimula muschii fetei. El a descoperit, de pilda, ce muschi ridica buzele. insa atunci cand s-a uitat la imagine, a spus: «El zambeste, dar nu pare fericit.» Asa ca i-a spus subiectului o gluma si a facut a doua fotografie. Diferentele intre cele doua zambete apar la nivelul muschilor din jurul ochilor, care ridica pometii.

Duchenne spunea ca muschii din jurul ochilor nu pot fi controlati in mod constient. Miscarea se produce doar in cazul unei emotii autentice. Ca sa reproduc cuvintele lui Duchenne: «Absenta acestei miscari dezvaluie o falsa prietenie.»

Guillaume Benjamin Amaud Duchenne (1806-1875), neurolog francez, a cercetat si descoperit in premiera mai multe tulburari nervoase si musculare, introducand in tratarea acestora electrodiagnoza si electroterapia. A studiat musculatura fetei si implicarea neuromusculara in exprimarea emotiilor.

 

Prezentare facuta de Paul Ekman in cadrul celei de-a opta Conferinte Minte si Viata la Dharamsala, in 2000.

Emotii distructive: Cum le putem depasi? (Curtea Veche 2005)

Cu ce inlocuim laptele de origine animala?

In urma cu cativa ani, aceasta imi parea o intrebare retorica. Consumam lactate (in special din lapte de vaca) zilnic si acest lucru venea de la sine, desi intotdeauna organismul meu nu se simtea prea bine: ma cuprindea invariabil o stare de moleseala dupa ce beam o cana de lapte (chiar daca o combinam pe atunci cu alte ingrediente mai energizante si o beam dimineata), laptele batut imi provoca balonare, branza constipatie. Din pacate abia mai tarziu, cand am renuntat la lapte si ulterior la carne, am aflat cu adevarat de unde proveneau acele stari de disconfort, iar organismul meu si-a regasit echilibrul interior. Mi-am dat seama si de faptul ca nu mi-am ascultat corpul, preferand sa dau curs unui obicei culinar ce s-a dovedit chiar stiintific a fi nesanatos. Caci organismul nostru functioneaza ca un intreg, metabolismul nostru singur sustine o serie de reactii biochimice interconectate intre ele si doar mintea si egoul nostru ii creeaza pofte sau il sensibilizeaza prin emotii negative.

Ar fi bine sa fim ceva mai atenti la ceea ce mancam. Ne simtim bine dupa ce consumam acele feluri de mancare? Probabil vom fi tentati sa spunem ca atata timp cat ne-a oferit senzatia de satietate chiar si fiind intr-o cantitate mica care nu ne-ar putea ingrasa (gandim noi), atunci totul este in regula. Dar ceea ce ati mancat v-a oferit nutrientii in cantitatile de care aveati nevoie intr-adevar? Pe termen lung, au aparut cumva probleme de sanatate si, mai descurajator, ale caror cauze nu pot fi explicate exact de catre medici? Stiti care sunt cantitatile de vitamine, minerale, proteine, carbohidrati de care aveti nevoie intr-adevar pentru a va mentine sanatosi?

Si daca vorbim despre lactate, acestea sunt in special recomandate de catre medici pentru aportul de calciu pe care se presupune ca il aduc.

Avem nevoie de acest mineral, calciul, pentru a avea oase sanatoase, iar acesta se afla in organismul nostru 99% in oase si doar 1% in sange. De fapt, necesarul zilnic pentru un adult este de 0.8 – 1.2 g/zi (1.5 g/zi pentru gravide si persoanele care fac efort fizic foarte sustinut), iar pentru copii, conform standardelor National Academy of Sciences (SUA), pentru varstele 1 – 3 ani 0.5 g/zi, 4 – 8 ani 0.8 g/zi, 9 – 15 ani 1.3 g/zi.

Dar sunt intr-adevar lactatele (fie ca sunt provenite din lapte de vaca, de capra, oaie, iapa sau bivolita) in stare sa ne ofere tot ce avem nevoie si cat avem nevoie pentru a fi sanatosi pe termen lung?

Ca sa se absoarba in mod eficient calciul in organismul nostru, cercetarile au aratat ca trebuie ca raportul calciu/fosfor sa fie mai mare de 1.7. Dar branza – care contine cea mai mare cantitate de lapte concentrata (pentru prepararea unui kilogramg de branza sunt folositi 7 – 9 l lapte) are un raport de 1.2. Spre deosebire de acest produs de origine animala, raportul calciu/fosfor in toate produsele de origine vegetala este de 2 – 20. Uimitor, nu-i asa?

Acizii grasi omega 3 (aflati in minunatul ulei de in alimentar) care au beneficii atat de mari si de importante pentru organismul uman (antiinflamator, antireumatogen, anti-colesterol, vaso-dilatator, anti-coagulant) nu se regasesc in lapte sau in alte produse lactate. Daca in uleiul de in raportul acizilor grasi omega 6/omega 3 este chiar de 1:1 (pentru ca organismul nostru sa functioneze normal acest raport ar trebui sa fie sub 3), in lactate acest raport este de 50:1. In aceste conditii, laptele devine un aliment pro-inflamator (agraveaza astmul, infectiile cronice ale urechii, eczemele, produce si accentueaza mucozitatile la nivel nazal, digestiv, respirator), efect potentat cu atat mai mult si de o alta componenta a acestuia – histamina – proteina alergizanta raspunzatoare de toate problemele respiratorii alergice. Astfel, cercetarile au aratat ca excluderea produselor lactate din alimentatia zilnica ajuta nu numai la ameliorarea acestor boli, chiar si a celor autoimune (cum ar fi diabetul de tip 1 care devine din ce in ce mai frecvent la copii si fara de solutii din partea medicinei actuale), dar chiar la eliminarea simptomelor acestora. Putem chiar preveni cu usurinta cel putin aceste probleme de sanatate, dar chiar si altele, prin evitarea consumului de lactate.

Pentru sugarii si copiii sub 1 an in mod special, laptele de vaca nu este recomandat, deoarece are un slab continut enzimatic si poate produce, din punct de vedere digestiv, pierderi de sange. Intoleranta la lactoza de care sufera unii sugari provoaca dureri abdominale, meteorism, chiar diaree si, in acest caz, se recomanda formulele din sursa vegetala, care nu contin lactoza, mai precis din lapte de soia special concepute si imbogatite cu vitaminele si mineralele necesare varstei. Cu atat mai mult pentru copiii nostri, trebuie sa tinem cont de faptul ca in pediatrie laptele din sursa animala este considerat chiar “un aliment rahitigen”, din cauza cantitatii mici de vitamina D si a raportului inadecvat calciu/fosfor, sugarul putand dezvolta chiar anemie feripriva si convulsii hipo-calcemice cauzate de excesul relativ de fosfor din laptele de vaca.

Printre substantele nocive care se regasesc in lapte se numara si colesterolul oxidat (existent, de altfel, in toate produsele de origine animala), acidul miristic, cazeina – cea mai acidifianta proteina de origine animala pe care cercetarile recente au identificat-o ca fiind, alaturi de celelalte proteine animale, substanta cu cel mai relevant efect cancerigen dintre cele pe care le consumam. La aceasta se adauga si faptul ca laptele contine factori de crestere care pot deveni pentru organismul uman, stimulatori de tumori lantente. Nu-i asa ca va ganditi la acelasi lucru? Atunci de ce sa mai consumam zilnic lactate, daca dezavantajele acestor produse sunt de departe mai mari decat avantajele oferite?

Cu ce putem inlocui lactatele pentru a fi mai sanatosi?

Chiar daca stim despre lapte toate aceste lucruri studiate si demonstrate stiintific in cercetari chiar de peste 20 de ani atat pe animale, cat si pe oameni, suntem mai castigati daca le punem si in practica. Nu va fie teama, natura ne-a oferit minunate surse alternative la toate produsele de origine animala! Si, cu timpul, veti descoperi sau poate redescoperi o savoare autentica a gusturilor pe care o veti deosebi cu usurinta de cea a aromelor artificiale.

Fara doar si poate organismul nostru are mare nevoie de calciu. Un deficit de calciu ne pune sanatatea in pericol (rahitism la copii, stari de astenie, oboseala, agitatie, reducerea capacitatii de concentrare psihica, reducerea tolerantei la efort, osteoporoza la adulti, crize de spasmofilie, insomnie, scaderea performantei intelectuale si a rezistentei la stres, aritmii cardiace, creste frecventa reactiilor alergice, la gravide poate predispune nou-nascutul la cataracta).

Iar Dumnezeu a creat legumele si fructele astfel incat noi sa avem la indemana tot ceea ce ne trebuie pentru a ne mentine sanatosi. Le-a inzestrat nu numai cu frumusete, ci si cu vitamine, minerale, antioxidanti si proteine care se dovedesc, cu siguranta, a fi in cantitati superioare si de calitate ridicata fata de tot ceea ce regasim in produsele de origine animala.

Asa ca, printre sursele generoase si sanatoase de calciu regasim:

• prunele uscate neafumate (840 mg/100 g produs);

• semintele de susan (783 mg/100 g produs) care trebuie consumate crude; pentru a se absorbi mai mult calciu, se recomanda a fi pisate si consumate in maxim o ora pentru a nu oxida; savoarea curmalelor deshidratate tavalite in pudra de susan pisat ne poate incanta oricand, beneficiind astfel atat de calciu, cat si de magneziu existent in cantitati foarte mari in curmale;

• pulberea de roscove (352 mg/100 g produs) care este un inlocuitor exceptional pentu cacao, atat ca aspect, cat si ca gust; din pacate, cacaua nu este un aliat al sanatatii omului, ci chiar un inamic al calciului din cauza teobrominei (existenta si in cafea, ceai verde, ceai negru, ceai rusesc), o substanta care elimina calciul din organism;

• soia (260 mg/100 g produs) – o planta extraordinara apreciata in Asia de peste 4000 de ani pentru proprietatile sale nutritive si curative;

• migdale (252 mg/100 g produs)

• ciuperci (250 mg/100 g produs)

• morcov (242 mg/100 g produs)

• alune (209 mg/100 g produs)

• creson sau lemn dulce (200 mg/100 g produs)

• seminte de in (198 mg/100 g produs)

• lapte de vaca (125 mg/100 g produs)

Soia merita sa fie inclusa in dieta oricarei persoane care doreste sa-si mentina sanatatea pe termen lung, nu numai datorita aportului de calciu, ea continand si un raport echilibrat calciu/magneziu (260 mg/240 mg per 100g produs) atat de important si in cadrul oricarui exercitiu fizic, dar si faptului ca soia ne ofera aproape toate vitaminele si mineralele de care are nevoie organismul nostru cu exceptia vitaminei C (continuta insa in soia germinata).

Sa acordam insa toata atentia atunci cand alegem sursa de cumparare atat a boabelor de soia, cat si a tuturor preparatelor din soia, pentru ca trebuie sa achizitionam numai soia nemodificata genetic, cea modificata genetic putand cauza cancer. De asemenea, atunci cand preparam boabe de soia si orice pe baza acestora, trebuie sa le fierbem pentru a indeparta chiar si printr-un singur clocot anumite substante de natura proteica – soia sapogenol A, B, C si D care pot dauna tiroidei, globulelor rosii si celor pancreatice, in mod special copiilor.

Soia contine hormon fito-estrogen care, spre deosebire de hormonul natural produs uneori dezechilibrat de catre organismul nostru, are efecte deosebit de benefice pentru noi. Astfel, alaturi de exercitiul fizic regulat si cat mai eficient, hormonul fito-estrogen (regasit in catintati foarte mari si in spirulina, frunzele de papadie, salata - lactuca sativa, frunzele de patrunjel, semintele de marar verde, grape-fruit rosu, granulele de polen) este cel mai mare fixator de calciu pe care lactatele nu il contin. Asadar, degeaba consumam branza din lapte de vaca, de exemplu, care are cea mai mare cantitate de calciu dintre toate alimentele (983 mg/100 g produs), daca acel calciu nu este “incurajat” a ramane in organism, ba chiar este eliminat in cantitati mari din organismul nostru (si acest lucru a fost descoperit in urina persoanelor care consuma preponderent lactate si alte produse de origine animala) din cauza cantitatii mari de sare existente tot in branza. Hormonul fito-estrogen, chiar si in cantitate mare, ajuta in combaterea si prevenirea cancerelor de san, uter, ovar si prostata, fara efecte secundare. S-a observat clinic ca daca se consuma 100 – 150 g/zi de soia de doua ori pe saptamana se poate reduce riscul de cancer cu 40%, aceeasi cantitate de trei ori pe saptamana reducand cu 70%, iar consumul zilnic al acestei cantitati poate reduce chiar total acest risc. Prin substantele sale, genisteina si daidzaina, soia reuseste sa distruga vasele care iriga o potentiala tumora, devenind un instrument foarte important in lupta impotriva cancerului.

Proteina din soia ajuta si ea la absorbtia calciului in organism (precum si a altor minerale importante pentru corpul nostru - magneziu, cupru, zinc, mangan), pentru ca este foarte digerabila si fara efect diuretic, spre deosebire de proteina de origine animala care favorizeaza pierderea multor minerale prin urina, inclusiv a calciului.

De fapt, orice produs de origine animala (carne, oua, dar mai ales lactate), precum si muraturile, otetul, alcoolul, fructele necoapte, alimentele alterate sau fermentate, dulciurile concentrate (inclusiv fructe confiate), bauturile carbogazoase, cereale decorticate (faina alba si preparatele pe baza acesteia), prajeala si frigerea mai ales in uleiuri omega 6, toate acestea induc in corpul nostru aciditate, aceasta fiind un mediu deosebit de prielnic pierderii calciului si cauzarii foarte multor boli specifice vremurilor noastre. Organismul omului a fost creat bazic (pH-ul sangelui fiind de 7.35) si asa este recomandat de cercetarile recente sa il mentinem ca sa prevenim sau sa vindecam boli. Toate proteinele vegetale sunt bazice, sprijinind astfel buna functionare a intregului nostru metabolism, inclusiv absorbtia calciului in corp, iar proteina din soia este bazica si net superioara celei din carne (de exemplu, valoarea cea mai ridicata a unei proteine dintr-un produs de origine animala - carnea de curcan – este de maxim 27%, in timp ce valoarea pentru proteina din soia, in functie de soi, este de 38 – 40%).

Daca dieta noastra contine preponderent alimente care induc aciditate, organismul va folosi calciul pentru a “stinge” aceasta reactie si, in cazul in care nu va mai gasi in corp suficiente resurse de calciu, va incepe sa foloseasca calciul din oase, astfel predispunandu-ne in timp la osteoporoza. Nu intamplator rezultatele a doua studii importante publicate in anul 2000 de catre cercetatorii de la Departamentul de Medicina al Universitatii California (San Francisco) au relevat stransa legatura intre dieta bogata in proteine de origine vegetala si prevenirea osteoporozei. Astfel, primul studiu a avut la baza rezultatele a 87 de studii din 33 de tari si a concluzionat ca o valoare mare a raportului dintre consumul de proteine vegetale si cel de origine animala a fost asociata cu disparitia fracturilor de oase. Cel de-al doilea studiu - realizat timp de 7 ani pe mai mult de 1000 de femei in varsta de 65 de ani carora li s-a investigat dieta in functie de proportia dintre proteinele de origine animala si cele de origine vegetala – a observat faptul ca femeile cu raportul cel mai mare dintre proteinele animale si cele vegetale au avut de 3,7 ori mai multe fracturi osoase decât femeile cu raportul acesta mai mic, precum si faptul ca femeile cu raportul mare au pierdut de patru ori mai multa masa osoasa decât femeile cu raportul mai mic.

Si nu ar trebui sa fim deloc surprinsi de faptul ca in tarile cu cel mai ridicat consum de soia pe cap de locuitor din lume – China si Japonia – frecventa osteoporozei este scazuta (1 din 88 de femei fac osteoporoza, in timp ce in Europa si America de Nord 1 din 7 femei fac osteoporoza dupa menopauza).

Putem inlocui cu usurinta lactatele de origine animala cu laptele, iaurtul si branza pe baza de soia. Sunt produse care mentin toate proprietatile benefice mentionate mai sus ale acestei plante extraordinare, oferindu-ne, in acelasi timp si diversitate in gusturi si posibilitatea de a pregati pe baza lor si alte feluri de mancare vegetala.

Ideal este sa preparam aceste produse in casa, achizitionand boabe de soia (obligatoriu pachetele sa contina pe etichete specificatia “nemodificata genetic”) pe care le putem pune la inmuiat minim 24h si maxim 48h pentru a putea beneficia din plin de avantajele acestui produs. Nu va mai fie teama ca veti fi privati de fier sau de alte vitamine consumand produse vegetale! Daca stiti ce proprietati au si apelati la diversitate atunci cand le mancati, veti fi cu siguranta mai castigati. Prin inmuiere s-a observat ca putem creste cantitatea de fier de la 7 mg/100 g produs la 45 mg/100 g produs dupa cele 48 h, dupa care nu mai este recomandat sa fie lasata la inmuiat, deoarece cantitatea de fier scade rapid. Si din punct de vedere al cantitatii de fier – atat de important in combaterea si prevenirea anemiei feriprive - produsele vegetale si in special soia, alaturi de suratele sale leguminoase (fasole, linte, naut, bob, mazare), dar si de frunzele de patrunjel (19 mg/100 g produs) distrug mitul conform caruia carnea este cel mai bogat aliment in fier (dar cantitatea de fier din carne este de 1.5 – 4 mg /100 g produs). Tot prin inmuiere creste si cantitatea de hormon fito-estrogen de la dublul cantitatii initiale dupa 2h la de 6 ori cantitatea initiala dupa 6 h (dupa care nu se mai inregistreaza nicio crestere sau scadere).

Cel mai usor mod de a prepara boabele de soia pentru a face lapte este utilizarea unui aparat special conceput in acest scop care zdrobeste la cald boabele (atat inmuiate, cat si neinmuiate) timp de 15 – 20 minute. Daca acest aparat incalzeste apa ce va fi folosita la lapte la temperatura de fierbere in timpul prepararii boabelor, atunci nu mai este nevoie ca laptele sa fie fiert, in caz contrar, acesta trebuie fiert. Din lapte se poate prepara ulterior iaurt (prin adaugarea de culturi lactice selectionate si lasarea acestora sa actioneze la o temperatura de 40 grade timp de 8 – 10h) – este mai usor de pastrat aceasta temperatura constanta daca folosim un aparat de pregatit iaurtul.

Branza tofu este o varianta foarte buna de inlocuire a branzei de origine animala, aceasta se poate achizitiona din comert sau poate fi preparata in casa din laptele de soia fierbinte in care se adauga putina sare coagulanta si se scurge cat mai bine cu o presa speciala. Gustul sau special, dar si beneficiile acestui preparat pentru sanatatea noastra sunt foarte importante. Unul din avantajele branzei tofu este si faptul ca pentru pregatirea acesteia, se foloseste o cantitate mai mare de lapte de soia si, consumand-o, ne putem bucura de beneficiile soia intr-o concentratie mai mare. Sa nu uitam ca soia contine si lecitina care ne ajuta la nivel neuronal, marind performantele intelectuale, previne si combate caderea parului, ajuta la pastrarea culorii normale a tegumentelor si mucoaselor, este detoxifiant hepatic, are efect usor laxativ si sedativ. 100 g de tofu contin 747 mg Triptofan – precursorul serotoninei, “molecula de placere”, prevenind astfel depresia. Si fiindca vorbim despre hormoni de placere, sa nu uitam inca o data ca exercitiul fizic regulat si eficient, care este un factor major de fixare a calciului in oase (alaturi de hormonul fito-estrogen) stimuleaza si acesta secretia cerebrala de “molecule de placere”, crescandu-ne astfel imunitatea si oferindu-ne o stare de confort psihic deosebit.

Ca exercitiul fizic fixeaza calciul mai mult decat ne-am putea astepta o demonstreaza si un studiu efectuat chiar pe copii si adolescenti, mai precis pe fete intre 12 si 20 de ani, cercetatorii observand ca aportul de calciu de peste 0.5 g (cca 40% din necesarul zilnic recomandat pentru aceasta varsta) nu a dus la cresterea evidenta a densitatii osoase, ci nivelul efortului fizic este cel care a facut diferenta, fetele care au avut o activitate fizica mai intensa avand si o densitate osoasa mai mare.

Spre deosebire de produsele de origine animala, proteina din soia nu contine colesterol, ba chiar determina scaderea colesterolului total si a LDL-colesterolului (principalul factor provocator de ateroscleroza). Lactatele de origine animala continand cazeina provoaca cresterea ambelor tipuri de colesterol, chiar si la copii. Remarca renumitului pediatru american Benjamin Spock cu privire la grasimea din laptele pe care-l dam copiilor nostri ar trebui sa ne traga un semnal de alarma cu privire la cat de nesanatoase sunt lactatele pentru om la orice varsta: “Produsele lactate sunt de multe ori bogate in grasimi saturate care favorizeaza aparitia blocajelor arteriale si a problemelor legate de greutatea corporala pe masura ce copiii cresc. De fapt, in conformitate cu National Institute of Child Health and Human Development, laptele este principala sursa de lipide din dieta copiilor din SUA – asigurand un aport lipidic mai ridicat decat hamburgerii, cartofii prajiti, branza si chipsurile. Acizii grasi esentiali necesari pentru dezvoltarea creierului se gasesc in uleiurile vegetale. Laptele, fie acesta degresat sau integral, contine cantitati foarte mici de acizi grasi esentiali.” In plus, proteinele din lapte, ca, de altfel, si cele din carne, contin anumiti aminoacizi care determina eliminarea unei cantitati crescute de calciu prin urina.

Asadar, trebuie sa dam importanta nu numai surselor reale de calciu, ci si elementelor care contribuie la eliminarea calciului. In acest sens, trebuie sa evitam produsele care contin teobromina si cafeina (cacao, cafea, ceai negru, ceai verde, ceai rusesc, ciocolata, coca-cola), fumatul, alimentatia care induce acdiditate in organism, unele medicamente (antidepresive, citostatice, anticoagulante, antiinflamatoare steroidiene si nesteroidiene), alimente bogate in acid oxalic (frunzele tinere de spanac, macris, stevie, sfecla rosie, loboda), grasimile saturate (untura, seu, unt, slanina, nuca de cocos, avocado, margarina), sedentarismul. Ca sa nu pierdem calciu, sa fim si mai atenti cu ce ne hranim mai ales cand suferim de unele boli endocrine ca diabetul zaharat si hipertiroidita, ciroza hepatica sau daca avem rezectii gastrice (partiale sau totale). Excesul de sare determina pierderea mare de calciu, iar dietele bogate in carne si in mod special in lapte si lactate contin mult sodiu sub forma de sare, predispunandu-ne la un risc ridicat de osteoporoza (cantitatea de Na in lactate poate ajunge si la peste 500 mg/100g produs, in timp ce vegetalele au sodiu, in general, sub 50 mg/100g produs).

In plus, ca sa ajutam organismul sa fixeze calciul in oase, pe langa exercitiul fizic si hormonul estrogen de natura vegetala, avem nevoie de bor (care se regaseste in cantitati foarte mari in coaja de mar si de para), siliciu, acid citric si citrati, vitamina C (in toate citricele, dar mai ales in kiwi, varza, frunzele de patrunjel verde, macese, coacaze negre), mangan (mai ales in nuci, alaturi de cupru si zinc in cantitati foarte mari per 100g produs). Desi nu este un factor primordial de fixare a calciului in oase asa cum ne-am obisnuit sa credem, vitamina D3 este importanta pentru noi, iar lipsa acesteia, alaturi si de alti factori cum ar fi dieta preponderent bazata pe produse lactate, dar si pe alte produse de origine animala, poate duce la anumite boli. Astfel ca s-a observat ca in emisfera nordica, populatiile care locuiesc in partile cele mai nordice au o incidenta mai mare a diabetului de tip 1, a sclerozei multiple, a artritei reumatoide, a osteoporozei, a cancerului la san, prostata, colon. Organismul nostru poate secreta cu usurinta vitamina D3 si in cantitati corespunzatoare prin expunerea la soare cateva ore pe saptamana (orientativ, de doua sau trei ori pe saptamana cate un sfert din perioada in care pielea ta se inroseste la soare), dar aceasta devine cu atat mai eficienta pentru organismul nostru daca nu se consuma proteine de origine animala si daca nu exista calciu in exces (lactatele sunt bogate atat in proteina animala, cat si in calciu), acestia inducand aciditate in organism si impiedicand enzimele responsabile sa o proceseze corespunzator.

Credem adesea ca putem indrepta unele deficiente ale organismului nostru folosind suplimente de vitamine si minerale, insa acestea nu constituie o solutie pentru o sanatate buna pe termen lung, dimpotriva chiar, uneori putem forta organismul, facandu-i mai mult rau. Nu credeti ca este mai usor sa puteti preveni o boala decat sa o tratati? Alimentatia noastra zilnica este in mare parte responsabila de foarte multe din bolile cu care ne confruntam. Poate nu ne este foarte la indemana uneori sa avem zilnic un stil de viata sanatos (sa facem sport, sa consumam preponderent, ideal ar fi exclusiv, produse de origine vegetala, sa le pregatim astfel incat sa ne putem oferi o gama variata de feluri de mancare), dar avantajele apar si se mentin timp indelungat, scutindu-ne adesea sa alocam bani medicamentelor sau medicilor. Poate este momentul sa ne regandim dieta zilnica, vom depune efort si acest lucru ne va cere multa bunavointa, dar merita!

Surse: “Studiul China” - Dr. T. Colin Campbell, Thomas M. Campbell II, “Dr. Spock, ingrijirea sugarului si a copilului” - Dr. Benjamin Spock, Dr. Robert Needlman, conferinte Dr. Calin Marginean

Somnul, orgasmul si moartea

 

 

Joyce McDougall (1920 – 2011, psihanaliza) a adus contributii semnificative la intelegerea perversiunilor, simptomelor psihosomatice, sexualitatii feminine, creativitatii si dependentei. Joyce McDougall s-a nascut in Noua Zeelanda unde a obtinut un doctorat in educatie; ulterior, s-a mutat la Londra si a studiat psihanaliza pentru mai multi ani la Hampstead Clinic for Child Psychotherapy, unde entuziasmul Annei Freud au inspirat-o in munca sa. Apoi s-a mutat in Franta unde a continuat studiul in psihanaliza persoanelor adulte.Cercetarile clinice, originalitatea teoretica, mintea deschisa si lipsa dogmatismului au facut-o unica de-a lungul carierei sale de 60 de ani si i-au permis sa creeze o legatura valoroasa intre scoliler psihanalitice anglo-saxona si franceza. McDougall a scris patru carti in domeniul psihanalizei: Plea for a Measure of Abnormality (1978), In Theatre of the Mind: Illusion and Truth On the Psychoanalytical Stage (1982), Theatre of the Body: A Psychoanalytic Approach to Psychosomatic Illness (1989) si The Many Faces of Eros (1996).

Joyce McDougall: Psihanaliza ofera cateva raspunsuri in privinta relatiei dintre somn si orgasm, care pot fi unite imaginar cu ideea de moarte. Persoanele care sufera de insomnie si cele care nu pot avea orgasm pot descoperi prin psihanaliza ca cele doua deriva din teroarea de a-si pierde senzatia de sine. Este, de asemenea, interesant ca in Franta orgasmul este numit “le petit mort” (mica moarte). In mitologia greaca, Morpheus si Thanatos care reprezinta somnul si moartea sunt frati. Pentru a putea adormi esti nevoit sa lasi deoparte ideea de sine si sa te dizolvi. Pierderea sinelui este experimentata ca o pierdere si nu ca o imbogatire. Acestea pot fi aplicate persoanelor care nu pot avea orgasm. Dorinta de a pierde senzatia de sine si a adormi sau uniunea orgasmica ne pot permite sa nu ne fie frica de moarte. Putem spune ca somnul si orgasmul sunt forme subliminale ale mortii.

Dalai Lama: In literatura Budismului Tibetan se spune ca in timpul stranutului, actului sexual, somnului si a mortii traim scurte momente de iluminare. Sigur ca senzatia de sine si ego-ul sunt foarte puternice si avem tendinta sa ne raportam lumii subiectiv. Dar in aceste momente particulare aceasta senzatie puternica de sine este foarte diminuata.

Joyce McDougall: Este o legatura intre dificultatea de a renunta la ego, intr-o lume dominata de ego, si incapacitatea de a ne detasa de imaginea grosiera a corpului pentru a face loc corpului spiritual?

Dalai Lama: Cred ca exista o legatura pentru ca senzatia de sine este in foarte stransa legatura cu existenta corpului. Senzatia de sine este dependenta de corpul fizic grosier. Dar cand cineva experimenteaza sentimentul subtil de sine, corpul grosier devine neimportant si frica de moarte se estompeaza.

Prezentare facuta de Joyce McDougall in cadrul celei de-a patra Conferinte Minte si Viata in 1992.

Sleeping, Dreaming and Dying (Boston, Wisdom Publications, 1997)

O ceasca de zen

Zdenko Domancic - Medicina Alternativa

Vindecarea cu bioenergie exista de mii de ani si este cunoscuta in intreaga lume. Terapia se bazeaza pe echilibrarea corpului energetic, matricea noastra, care este capabila de a reflecta un dezechilibru cu mult inainte ca boala sa apara in corpul fizic. Aura noastra, sistemul nostru de aparare sau imunitar, are toate informatiile despre slabiciunea noastra in fata bolilor si despre sanatate. Cand corpul nostru de energie este echilibrat si inconjoara corpul nostru fizic uniform, suntem sanatosi, dar atunci cand corpul nostru energetic estedezechilibrat si are energia inegal distribuita, ne imbolnavim.

Echilibrare energetica a organismului de catre un practicant (bioenergoterapeut) este posibila prin faptul ca potentialul mai puternic influenteaza potentialul mai slab. Practicantul directioneaza bioenergia intr-o anumita parte a corpului, in cazul in care este nevoie, sau ia un exces de energie din partea in care exista prea multa. In acest fel transmite informatii corpului, informatii continute in bioenergie, care sunt necesare pentru buna functionare a sistemului imunitar, astfel incat organismul incepe sa se vindece singur.

Aceasta metoda de vindecare sigura, simpla si incredibil de eficace este un fenomen care a ajutat peste un milion de oameni din intreaga lume sa se vindece. Exista multe cazuri documentate de vindecari de succes. Unul dintre acestea este studiul de caz din 1985 in Iugoslavia in care Zdenko Domancic a tratat 300 de persoane cu stadii avansate de cangrena. Dupa ce au primit tratament, pacientii s-au vindecat de cangrena si nu extremitatile nu le-au fost amputate. Aceasta evaluare medicala a durat aproape o jumatate de an si este documentata intr-o carte intitulata, “Vindecatorului Domancic” de D. Jakcin.

“Am avut Borelia (Boala Lyme) care mi-a afectat articulatiile si inima”, a declarat Anton, un om de stiinta si profesor de electromagnetism la Universitatea din Ljubljana, Slovenia. “Am urmat un tratament cu antibiotice si articulatiile mele au fost vindecate, dar inima era o problema. Medicii au spus ca am nevoie de un stimulator cardiac. Dl. Domancia ca am nevoie de patru zile, pentru un tratament complet si după ce am urmat tratamentul, problemele au disparut”, a spus Anton. “Eu sunt alpinist, am urcat muntii Himalaya, am o licenta de ghid montan european si inainte de tratament, nu am putut urca nici macar pe scari. La doua saptamani dupa tratament m-am dus la schi fond in Italia si a am parcurs 20 de kilometri”.

Avand ca suport rezultate documentate atat medical cat si stiintific, metoda Domancic de Terapie Bioenergetica a tratat in mod eficient multe boli "incurabile", inclusiv diabetul zaharat, Parkinson, gangrena, Alzheimer, astm, artrita, hepatita C, tumori, efectele datorate accidentului vascular cerebral, Sinuzita, etc.

Metoda Domancic de Terapie Bioenergetica a fost dezvoltata de peste 35 ani. Aceasta este unica in simplitatea si eficienta sa, validata stiintific si practicata peste tot in lume. Aceasta metoda restabileste sanatatea atat la adulti cat si la copii - atunci cand alte mijloace nu reusesc.

Incepand cu anul 1993 Zdenko Domancic preda metoda lui la Bioenergy Healing Clinic din Slovenia - cea mai mare clinica de acest gen din Europa. Zdenko Domancic si echipa lui trateaza aproximativ 140 de persoane pe saptamana, iar programarea se face cu 6 luni inainte sau mai mult. De-a lungul anilor, Domancic a ajutat peste un milion de oameni, care au avut rezultate spectaculoase pentru fiecare tip de boala.

In timpul anilor 1980, Domancic a participat la studii de cercetare privind SIDA la Universitatea Stanford. Recent Domancic a colaborat cu oameni de stiinta de la Institutul Jozef Stefan din Ljubljana, Slovenia. Cercetatorii au observat, in timpul experimentului “Mind over matter“, ca efectele bioenergiei au schimbat structura fizica a cristalelor.

In primavara anului 2007, Metoda de vindecare Domancic a fost utilizata pentru cercetarea celulelor canceroase la Institutul de Oncologie din Ljubljana, Slovenia, cu rezultate remarcabile. Proiectul a implicat observarea in vitro ca celulele canceroase agresive au fi distruse dupa cateva minute de tratament bioenergetic Domancic. Celulele sanatoase nu au fost afectate.

Printre elevii sai si pacienti sunt: medici, functionari din domeiul sanatatii, medici veterinari si oameni de stiinta. Sportivii olimpici din Slovenia sunt tratati la clinica sa.

Bioenergoterapia poate fi practicata individual, in sesiuni de grup si de la distanta. Este foarte eficienta, de asemenea, in tratamentul animalelor.

In 2012, Dr. Radovan Starc, cardiolog si doctor in medicina, a scris cartea numita "Vindecarea cu Bioenergie in metoda Zdenko Domancic" Cartea este despre metoda Domancic si modul in care utilizeaza bioenergia pentru vindecare. Pentru rezultatele muncii sale - a fost distins de catre presedintele Sloveniei.

Bioenergia stimuleaza sistemul imunitar, prin raspandirea de informatii privind performantele optime pentru toate celulele si permite corpului sa se vindece. Fiecare celula contine informatia corpului sanatos. Fiecare celula detine informatia intregului sistem. O singura celula ar putea reproduce intregul organism in conditii perfecte. Tot ceea ce un practician are de facut este sa restabileasca conditiile originale. In esenta bioenergoterapeutul nu vindeca el restabileste doar campul vostru energetic. Corpul vostru este cel care se vindeca singur.

Sistemul imunitar si revenirea la starea de calm

Dr. Richard J. Davidson este profesor la Catedra William James, profesor de psihologie si psihiatrie la Cateda Vilas; director al Laboratorului pentru Neurologia Afectelor, Universitatea Wisconsin-Madison. 

Diferentele dintre reactiile emotionale ale oamenilor.

"Exista diferente foarte adanci intre reactiile oamenilor la unul si acelasi eveniment. Noi credem ca aici se afla cheia pentru a intelege de ce unii oameni sunt mai predispusi la emotiile distructive, iar altii sunt mult mai putin vulnerabili in fata acestora. Cand vorbesc despre aceste diferente intre oameni, vorbesc, de fapt, despre diferente la nivelul creierului – insa aceasta nu inseamna ca diferentele sunt genetice. Avem motive foarte serioase sa credem ca multe dintre aceste diferente de la nivelul creierului sunt rezultatul experientelor prin care trec oamenii.

Una dintre cele mai importante diferente pe care le-am studiat o reprezinta ceea ce eu numesc «functia de recuperare». Aceasta se refera la intervalul de timp necesar pentru ca o persoana sa revina la starea de calm, dupa ce a trecut printr-o emotie."

Acesta era un alt fel de a spune ceea ce spusese si Paul Ekman cu o zi in urma, referindu-se la "perioada refractara" si la intervalul de timp necesar pentru a iesi din aceasta stare.

"Exista diferente foarte mari intre oameni, care pot fi masurate obiectiv, nu doar in functie de ceea ce spun subiectii", a spus Richard Davidson (neurostiinta si psihologie) in continuare. "Pe baza functiilor creierului, putem spune ca unii oameni au o reactie prelungita, in vreme ce altii revin la starea de calm foarte repede.

Atunci cand li se infatiseaza imagini amenintatoare, subiectii care revin repede la starea de calm sunt aceia care prezinta o activare mai mica in regiunea nucleului amigdalian si de mai scurta durata. Exista si subiecti care prezinta o activare mai pronuntata in cortexul prefrontal stanga - aria importanta pentru emotiile pozitive. Acesti subiecti marturisesc in acelasi timp ca experienta lor cotidiana este plina de vigoare, optimism si entuziasm.

Aceste diferente s-au observat si la copiii foarte mici, de doar 10 luni. Insa diferentele nu sunt stabile - adica un copil care la varsta de 3 ani, sa zicem, manifesta o reactie prelungita la un eveniment negativ, stresant, nu va manifesta in mod necesar aceeasi reactie si la varsta de 13 ani. Aceste diferente sunt mult mai putin stabile la copii, in raport cu adultii. Ceea ce inseamna ca structura pe care o va capata creierul nostru in primii ani de viata depinde in mare masura de mediul inconjurator.

As mai dori sa mentionez inca trei trasaturi foarte importante in acest grup de caracteristici", a continuat Richard Davidson.

"Daca subiectilor care isi revin foarte repede dupa un eveniment negativ li se cere sa isi controleze in mod voluntar emotiile, sa suprime mania sau frica, vor reusi sa faca mai bine acest lucru. Putem demonstra experimental cu exactitate acest lucru. Nu numai ca acesti subiecti prezinta in mod spontan o reactie cu o durata mai scurta si isi revin mai repede, dar sunt si mult mai capabili sa isi controleze in mod activ emotiile, daca li se cere acest lucru.

"De asemenea, subiectii care isi revin mai repede prezinta si un nivel mai scazut al cortizolului, care joaca un rol central in cazul stresului. Cortizolul este un hormon produs de glandele suprarenale, situate, adica, deasupra rinichilor, dar sunt controlate de creier. Cand are loc un eveniment stresant, majoritatea oamenilor vor elibera cortizol, insa cei care isi revin mai repede prezinta, in general, un nivel scazut al cortozolului in starea de calm. Stim ca atunci cand nivelul cortizolului este ridicat pentru o perioada mai lunga de timp, acest lucru poate ucide celulele din hipocamp" - fapt observat in cazul unor tulburari cum ar fi stresul post traumatic si depresia acuta. Ultimul aspect se refera la faptul ca cei care isi revin mai repede prezinta si o functionare mai buna, in anumite privinte, a sistemului imunitar, ceea ce inseamna ca ei vor avea si o stare de sanatate fizica mai buna. De pilda, prezinta niveluri mai ridicate de activitate a anticorpilor, prima line de apararare pe care o foloseste sistemul imunitar pentru a elimina diversi agenti patogeni care intra in corpul nostru, de la tumorile canceroase pana la banala raceala." Aceste descoperiri referitoare la diferentele privind abilitatea de recuperare dupa o emotie perturbatoare sunt importante cand se pune problema ca oamenii sa fie ajutati sa invete sa-si administreze stresul emotional. In genere, diferentele descoperite la nivelul unui sistem biologi" sugereaza existenta unui anume grad de elasticitate – adica existenta unui potential de schimbare in acea arie. De pilda, studiile care coreleaza alimentele consumate cu nivelul colesterolului au aratat in mod clar ca nivelul colesterolului poate fi imbunatatit daca consumam anumite alimente, iar pe altele le evitam.

Cand este vorba de administrarea emotiilor perturbatoare, intrebarea este daca oamenii pot invata sa-si imbunatateasca performantele - de pilda sa-si redobandeasca mai repede calmul.

Prezentare facuta de Richard J. Davidson in cadrul celei de-a opta Conferinte Minte si Viata la
Dharamsala, in 2000.

Emotiile distructive: Cum le putem depasi? (Curtea Veche 2005)

Nobilul

Medicina Tibetana Traditionala - Medicina alternativa

Medicina Tibetana Traditionala - O imagine de ansamblu

Medicina Traditionala Tibetana este o stiinta medicala holistica, care se adreseaza nevoilor corpului, ale mintii si spiritului individului, intr-o maniera integrata. Datand inca din antichitate, medicina tibetana are o geneza, o istorie si o dezvoltare proprie, specifice peisajului tibetan, culturii indigene si spiritului poporului tibetan.

Medicina tibetana traditionala contine o filozofie comprehensiva, o cosmologie si un sistem anatomic subtil, alaturi de practici spirituale.

Studiul Medicinii Traditionale Tibetane include o varietate de cunostinte cu privire la anatomie si fiziologie, embriologie, patologie, diagnosticare si terapii, incluzand o farmacopee generoasa pe baza de plante, precum si o varietate larga de terapii externe putin cunoscute in lumea occidentala.

In ciuda faptului ca este unul dintre cele mai vechi sisteme de vindecare, medicina tibetana traditionala continua sa fie eficient practicata in societatea contemporana. Sistemul modern de cercetare confirma in prezent beneficiile extraordinare ale acestei stiinte antice.

Obiectele Medicinii Traditionale Tibetane au o natura duala:

• Aspecte preventive
  Prevenirea bolii printr-un stil de viata corect si o dieta adecvata este fundamentala pentru Medicina Traditionala Tibetana. In aceasta epoca moderna, majoritatea bolilor cronice apar ca rezultat al dezechilibrului atitudinii mentale, al stilului de viata incorect si al dietei neadecvate. Diabetul si bolile cardiovasculare sunt exemple bine-cunoscute pentru acest caz.
• Aspecte curative
  Odata ce apare dezechilibrul, boala incepe sa se manifeste. Apoi, incepe sa devina necesara recreerea echilibrului prin repararea cauzelor ascunse si a efectelor. Mai exact, intr-o prima etapa, respectarea factorilor care tin de dieta si stilul de viata, iar apoi, apelarea la terapiile pe baza de plante si la terapiile externe.

Ce reprezinta Echilibrul si Dezechilibrul?

Echilibrul se refera la armonia dintre corp, energie si minte. Dintre acestea, energia ocupa cel mai important loc, deoarece constituie legatura vitala dintre corp si minte. Atunci cand aceasta energie vitalizanta ajunge intr-un dezechilibru, corpul si mintea isi pierd si ele echilibrul si deci, starea de sanatate.

Echilibrul are ca rezultat un corp sanatos, o minte limpede si calma si o energie in abundenta.

Dezechilibrul intervine ca urmare a unor cauze negative. In Medicina Traditionala Tibetana, cauzele negative sunt clasificate ca fiind primare sau secundare. Cauzele primare apar mereu datorita atitudinilor mentale negative sau distructive, precum furia sau agresivitatea; dorinta, atasament sau dorinta nesanatoasa fata de cineva si ignoranta. Cauzele secundare sunt factorii de perpetuare, precum o dieta necorespunzatoare si un stil de viata neadecvat, sau factorii acuti de precipitare.

Ce reprezinta Energia?

In Medicina Traditionala Tibetana, termenul "energie" se refera la puterea dinamica si anume la sursa intregii existente, incluzand atat microcosmul, cat si macrocosmul. In corp, aceasta se manifesta prin principiul vitalizant psiho-fizic. Aceasta energie reiese din cele Cinci Elemente si anume: spatiu, vant, foc, apa si pamant.

Calitatea spatiului este aceea de vacuitate sau potentialitate, calitate din care se nasc toate fenomenele; vantul are calitatea de miscare, crestere si dezvoltare; focul are calitatile vitezei si caldurii, care creeaza coacerea, maturarea; apa are calitatile fluiditatii si ale adeziunii; pamantul are calitatea soliditatii si stabilitatii.

Aceste cinci elemente pot fi rezumate la trei calitati specifice, cunoscute sub denumirea de cele Trei Umori. Cele Trei Umori sunt Bila, Flegma si Vantul, care au calitatile esentiale ale caldurii, frigului, respectiv neutrului.

Tibetan	Umoarea	Element	Calitate	Functiile principale in corp
Lung	Vant	Spatiu Aer	Miscare	Activitati ale mintii; gandire si ratiune Functii ale Sistemului Nervos - interfata dintre corp si minteRespiratieExcretie
Tripa	Bila	Foc	Caldura	Reglarea caldurii corporale Digestia si asimilarea factorilor nutritiveFunctii cataboliceConstientizarea senzatiei de foame si seteCuraj, motivatieViziune
Badkan	Flegma	Pamant Apa	Soliditate AdeziuneFluiditate	Baza structurala a corpului Fluide din corpFunctii anaboliceSomnRabdare, Toleranta

Diagnosticarea in Medicina Tibetana Traditionala

Acest sistem medical antic, natural si moderat cuprinde trei metode de diagnosticare:

• Examinarea (tib. lTa ba) - care inseamna a privi, a observa
• Palparea (tib. Reg pa) - care inseamna a atinge
• Studiu de caz (tib. Dri ba) - care inseamna interogare

Examinarea (tib. lTa ba)

Examinarea detaliata presupune evaluarea formei si a conturului corpului pacientului, precum si infatisarea pacientului; observarea critica a organelor senzoriale, in special a caracteristicilor limbii; inspectia detaliata a urinei, care este considerata cel mai important factor in procesul de diagnosticare.

Analiza urinei conform medicinei tibetane traditionale

In Medicina Traditionala Tibetana, exista noua aspecte importante de luat in considerare atunci cand se analizeaza urina.

Primele patru elemente trebuie sa fie luate in considerare atunci cand urina este inca in stare calda si anume culoarea urinei in momentul eliberarii ei, aburii, mirosul si natura bulelor sale.

Trebuie observate doua aspecte in timpul fazei de racire - acestea se refera la formarea sedimentelor si la orice materie uleioasa aflata pe suprafata urinei.

Pe masura ce urina se raceste, aceasta isi modifica culoarea. Trebuie observate atat intervalul de timp care are loc in timpul schimbarii culorii intre faza calda a urinei si cea de racire, precum si modificarea culorii urinei si culoarea finala a urinei odata ce s-a racit in intregime.

Fiecare dintre aceste caracteristici ale urinei, precum si modul in care urina se modifica de-a lungul timpului ofera informatii cu privire la modalitatea in care cele trei umori afecteaza corpul si metabolismul sau.

Palparea (tib. Reg pa)

In Medicina Traditionla Tibetana, arta palparii (atingerea) cuprinde doua domenii:

• Diagnosticarea pulsului
  Examinarea pulsului reprezinta o metoda foarte importanta si complexa de diagnosticare. Este practicata la scara larga in majoritatea tipurilor de medicina traditionala orientala, dar trebuie sa se faca cunoscut faptul ca arta tibetana a examinarii pulsului este diferita fata de cea din alte tipuri de medicina. Exista doua aspecte majore ale diagnosticarii pulsului: examinarea pulsului cu scopul de a stabili tipologia profunda a individului si examinarea pulsului cu scopul de stabilire a patologiei.
• Puncte delicate
  Reg Pa se refera si la verificarea anumitor puncte, cu scopul de a identifica zonele dureroase, care indica localizarea bolii. Palparea fiecarui punct dureros stabileste o legatura cu organele invecinate; este vorba in special despre punctele situate de-a lungul coloanei vertebrale si cele de-a lungul capului.

Studiul de caz sau Interviul (tib. Dri Ba)

Acesta constituie procesul de adunare a informatiilor: cum sa se adreseze intrebari pacientului si cum sa fie ascultat acesta pentru a putea identifica semnele si simptomele; detinerea de informatii cu privire la dieta si comportament, pentru a intelege cauzele posibile ale tulburarii sau bolii.

Exista trei puncte principale care trebuie sa fie clarificate in timpul interviului; simptomele curente ale pacientului; parerea pacientilor cu privire la cauza simptomelor; modul in care pacientul reactioneaza atunci cand ii sunt prezentate anumite tipuri de mancare si anumite circumstante.

Metode de tratament in Medicina Tibetana Traditionala

Exista patru metode principale de tratament in medicina tibetana traditionala si anume: Dieta, Stil de viata, Terapii pe baza de medicamente si Terapii Externe.

• Dieta:
  Conform medicinei tibetane, indivizii trebuie sa fie constienti de tipologia lor, pentru a putea beneficia de o dieta care sa ajute la mentinerea echilibrului.

Dieta poate fi adaptata diferitelor tipuri de dezechilibre, fie ca tulburarea are o natura calda sau rece, iar patologia poate fi adaptata celor trei umori.

Exista anumite variante importante care contribuie la o buna-stare si o vitalitate sporite: o dieta naturala si echilibrata din punct de vedere nutritionist, scazuta in grasimi si moderata in consumul de carnuri, lipsita de gusturi extreme, precum gustul sporit de dulce sau mancarurile excesiv de sarate. Alcoolul este prescris cu moderatie.

In viata moderna, se sugereaza evitarea mancarurilor fast-food bogate in grasimi, a mancarurilor si bauturilor murate sau conservate, in special in primii ani de viata, cu scopul de a preveni instalarea bolii.

• Stilul de viata
  Medicina tibetana considera ca un stil de viata sanatos presupune o constientizare permanenta a vietii voastre - trezirea, somnul, actul de a manca, de a sta jos, mersul, munca.

Mediul inconjurator trebuie sa fie adecvat tipologiei fiecarei persoane - cea mai importanta fiind existenta intr-un echilibru armonios cu natura. Este esential sa respiram aer proaspat, sa beneficiem de o lumina adecvata si sa evitam temperaturile extreme.

Este important ca individul sa aloce timp activitatilor precum meditatia, exercitiile de respiratie si yoga, pentru a reduce stresul fizic si mental - care contribuie la cauzele ascunse ale bolilor.

• Medicamentele
  In farmacopeea tibetana, ierburile naturiste, plantele si florile salbatice sunt utilizate pentru efectul lor terapeutic. De asemenea, se utilizeaza si o varietate de substante minerale si un numar redus de substante derivate din materie animala. Multe dintre aceste substante pot fi gasite in Asia, insa anumite ierburi si minerale cu un efect mai puternic se gasesc doar in inaltul platou tibetan. Datorita naturii virgine a acestui mediu, ingredientele Materiei Medica tibetane sunt extrem de pure.

Medicamentele tibetane sunt realizate in conformitate cu doua principii de baza - conform Gustului si conform Puterii. Doctorii examineaza diferitele gusturi ale substantelor si efectueaza o combinatie intre medicamente - acest proces este cunoscut sub denumirea de amestec medicinal conform Gustului. Fiecare substanta din Materia Medica are o putere naturala care este independenta de gust si serveste la ghidarea amestecului medicamentelor in functie de Putere. Potrivit textelor antice si seriilor de retete medicale tibetane, doctorii tibetani produc si in prezent ambele tipuri de medicamente.

O caracteristica a medicamentelor tibetane este aceea ca ele contin numeroase componente - acestea sunt cunoscute sub denumirea de formule multi-componentiale. Un remediu simplu poate sa contina 10 substante, in timp ce o formula mai complexa poate sa contina pana la 70 de ingrediente. Remediile pot fi gasite sub forma de pastile, pulbere, decoctii, concentrare, creme, sau lotiuni.

Exista aproximativ 500 de formule medicinale folosite la scara larga in prezent. Aceste formule sau remedii au ca scop restabilirea echilibrului celor trei umori. Studiile stiintifice recente sunt acum capabile sa demonstreze eficacitatea acestor formule tibetane.

• Terapii externe
  Medicina tibetana traditionala descrie sanatatea fizica ca fiind un echilibru intre cele trei umori. Terapiile externe specifice pot fi utilizate pentru a restabili echilibrul în fiecare din cele trei umori.

Medicina Tibetana Traditionala cuprinde o gama bogata de terapii externe, fiecare dintre acestea putand fi folosita individual, sau in combinatie cu alte tipuri de tratament.

• Masaj - Kunye (tib. bsKu mNye)
  Ku Nye reprezinta masajul medical traditional tibetan, care poate fi folosit atat pentru prevenirea, cat si pentru tratarea bolilor.

Sunt utilizate anumite puncte si meridiane de acupresiune, precum si anumite uleiuri terapeutice pe baza de plante.

• Acupunctura - Thurche (tib. Thur dPyad)
  Cunostintele referitoare la acupunctura tibetana au fost lasate in umbra numerosi ani; cu toate acestea, cercetarile realizate de Dr. Nida Chenagtsang au readus la lumina aceasta arta a vindecarii. Academia Iternationala de Medicina Traditionala Tibetana este onorata sa prezinte invataturile referitoare la acupunctura tibetana traditionala. Acupunctura tibetana difera de cea chinezeasca, in special in modul de utilizare al diferitelor puncte si meridiane.
• Moxibustia - Metsa (tib. Me bTsa)
  Moxibustia reprezinta o terapie de incalzire care utilizeaza planta leontopodium, care este trecuta prin procesul de uscare, apoi faramitata si adusa in forma unui con ars ulterior - aplicata pe anumite puncte cu scopul de a genera caldura.

Aceasta este una dintre cele mai importante terapii externe folosite pentru tulburarile reci - de exemplu, tulburari digestive, circulatia sanguina deficitara, dureri acute.

Se folosesc anumite puncte pentru diferite boli. Exista 20 de tipuri diferite de moxibustie, fiecare apeland la diferite materiale si facand ca arta moxibustiei medicale tibetane sa fie unica prin diversitatea sa.

• Ambutisarea - Mebum (tib. Me Bum)
  In mod traditional, medicina tibetana utilizeaza cani din cupru aplicate pe zonele dureroase, cu scopul de a alina durerea si de a ameliora blocajele energetice.

Mai mult, medicina tibetana traditionala apeleaza la terapii externe unice si mai putin cunoscute, precum:

• Terapia imbaierii pe baza de plante - Lum (tib. Lums)
• Eliberarea de sange - Tarka (tib. gTarga)
• Comprese - Dug (tib. Dugs)
• Terapia betelor - Yuk Cho (tib. dByug bChos)
• Moxibustia "mongola" - Hor Me

Sursa: http://www.iamtt.ro