Carl Gustav Jung poate fi considerat
primul psiholog modern; diferentele intre psihoanaliza freudiana si
teoriile lui sunt reprezentative pentru diferentele dintre psihologia
clasica si moderna. Desi Freud si unii dintre discipolii sai au
propus revizuiri aproape radicale ale psihologiei occidentale, numai
Jung a pus in discutie chiar miezul ei si fundamentele sale
filosofice- viziunea newtonian-carteziana despre lume. In cuvintele
clare ale lui June Singer, el a subliniat „importanta
inconstientului si nu a constientului, a misterelor si nu a
lucrurilor cunoscute, a misticului si nu a stiintificului, a
creativului si nu a productivului si a religiosului si nu a
profanului" (1972). Jung punea mare accent pe inconstient si pe
dinamica lui, dar conceptia sa in aceasta privinta este radical
diferită de cea a lui Freud. El vede psihicul ca pe o
interdependenta complementara intre elementele de constient si cele
de inconstient, cu un schimb si un flux de energie constant intre
ele. Pentru el, inconstientul nu este magazia de vechituri
psihologice a tendintelor instinctuale respinse, a amintirilor
reprimate si a prohibitiilor asimilate in mod subconstient. In opinia
sa, subconstientul este un principiu creativ si inteligent, care il
leaga pe individ de intreaga umanitate, de natura, de intregul
cosmos. Nu este guvernat numai de determinismul istoric, ci are si o
functie proiectiva, teleologica. Studiind dinamica specifica a
inconstientului, Jung a descoperit unitati functionale pentru care a
pus in circulatie termenul de complexe.
Complexele sunt constelatii de elemente
psihice - idei, opinii, atitudini si convingeri - care se aglomereaza
in jurul unei teme nucleice si se asociaza cu sentimente distincte.
Jung a reusit sa mearga pe urma complexelor din zone definite
biografic ale inconstientului individual, pana la tiparele
primordiale creatoare de mituri pe care le-a numit arhetipuri. A
descoperit ca in nucleele complexelor elementele arhetipale sunt
intretesute strans cu diferite aspecte ale mediului fizic. La
inceput, a vazut ca un arhetip emergent creeaza predispozitia pentru
un anumit tip de cadru. Mai tarziu, studiind cazuri de coincidente
extraordinare sau sincronicitati care insotesc acest proces, a ajuns
la concluzia ca arhetipurile probabil influentează cumva insasi
tesatura lumii fenomenale. Pentru a putea sa reprezinte o legatura
intre materie si psihic sau constiinta, le-a denumit psihoide.
Imaginea lui Jung despre fiinta umana nu este cea a unei masini
biologice. El a recunoscut ca in procesul de individuatie (ceea ce
deosebeşte un individ de altul) oamenii pot sa transgreseze limitele
inguste ale eului si ale inconstientului personal si sa se conecteze
cu sinele, care este proportional cu intreaga umanitate si intregul
cosmos. Jung poate fi astfel considerat primul reprezentant
alorientarii transpersonale in psihologie. Analizand atent propriile
vise, visele pacientilor, fantasmele si halucinatiile psihoticilor,
Jung a descoperit ca visele contin de obicei imagini si motive care
pot fi intalnite peste tot pe Pamant, ci si in epoci diferite din
istoria umanitatii si a ajuns la concluzia ca exista- alaturi de
inconstientul indi-vidual- un inconstient colectiv sau rasial, care
este impartasit de intrega umanitate si reprezinta o manifestare a
fortei cosmice creative. Comparatiile intre religiile si mitologiile
lumii sunt surse inegalabile de informatie despre aspectele colective
ale inconstientului. Potrivit lui Freud, miturile pot fi interpretate
ca probleme si conflicte specifice din copilarie, iar universalitatea
lor reflecta faptul ca exista multi factori comuni in experientele
umane. Jung considera inacceptabila aceasta explicatie; el observa in
mod repetat ca motivele mitologice universale - sau mitologemele- se
intalnesc incazul unor indivizi pentru care astfel de cunostinte sunt
absolut in afara oricarei discutii. Aceasta ii sugereaza ca exista
elemente structurale de formare a viselor in psihicul inconstient
care dau nastere atat fantasmelor diurne si viselor indivizilor, cat
si mitologiei popoarelor. Visele pot fi astfel intelese ca sunt
individuale, iar miturile- ca vise colective.
Freud a manifestat intreaga viata un
interes profund pentru vise si spiritualitate. El credea ca este
important sa dobandesti o intelegere rationala a proceselor si
incerca sa interpreteze religia in termeni de conflicte nerezolvate
din etapa infantila si din dezvoltarea psihosexuala. Spre deosebire
de Freud, Jung era gata sa accepte irationalul, paradoxalul si chiar
misterul. Avusese multe experiente religioase, care il convinsesera
de existenta dimensiunii spirituale din modul de organizare
universala a lucrurilor. Ipoteza de bază a lui Jung este ca
elementul spiritual reprezinta o parte integranta si organica a
psihicului. Spiritualitatea reala este un aspect al inconstientului
colectiv si este independent de programarea din copilarie si fondul
cultural si educational al persoanei. Astfel, daca autoexplorarea si
analiza ajung suficient de departe, elementele spirituale se ivesc
spontan in constiinta. Jung difera de Freud si prin modul in care
intelege notiunea centrala a psihanalizei si anume libidoul. El nu
priveste libidoul ca pe o forta strict biologica urmarind sa se
descarce mecanic, ci ca pe o forta a naturii creativa – un
principiu cosmic comparabil cu elan vital.
Faptul ca Jung aprecia cu adevarat
spiritualitatea si ca intelegea libidoul ca pe o forta cosmica si-a
gasit exprimarea intr-un concept exceptional al functiei
simbolurilor. Pentru Freud, „simbol" reprezenta o expresie
analoga sau o trimitere la ceva deja cunoscut. In psihanaliza se
foloseste o imagine in locul alteia, de obicei denatura sexuala
interzisa. Jung nu era de acord cu aceasta folosire a termenului
„simbol" si cand se referea la simbolurile freudiene le
denumea „semne". Pentru el, un simbol adevarat indica un nivel
mai inalt de constiinta. Este cea mai buna formulare a ceva
necunoscut, un arhetip care nu poate fi reprezentat mai clar sau mai
detaliat. Ceea ce face din Jung primul psiholog cu adevarat modern
este metoda sa stiintifica. Abordarea lui Freud este strict istorică
si determinista; el era interesat sa gaseasca explicatii rationale
pentru toate fenomenele psihice si sa le urmareasa pana la radacinile
biologice, urmand inlantuirile cauzalitatii lineare. Jung si-a dat
seama ca nu este in mod obligatoriu cauzalitatea liniara singurul principiu
conector din natura a creat notiunea de sincronicitate, un principiu
conector acauzal care se refera la coincidentele cu sens dintre
evenimente separate in timp si/sau spatiu. Era deosebit de interesat
de progresele din fizica moderna si pastra legatura cu reprezentantii
sai de seama. Dorinta lui Jung de a patrunde pe taramurile
paradoxurilor, misterelor si inefabilului cuprindea si o atitudine
deschisa catre marile filozofii spirituale occidentale, fenomenele
psihice, I Ching si astrologie.
Observatiile din psihoterapia LSD au
confirmat in mod repetat cele mai multe dintre stralucitele intuitii
ale lui Jung. Desi chiar psihologia analitica nu acopera adecvat
intregul spectru al fenomenelor psihedelice, necesita cele mai putine
revizuiri sau modificari dintre toate sistemele de psihologie
abisala. La nivel biografic, descrierea lui Jung referitoare la
complexele psihologice este foarte asemanatoare cu cea a sistemelor
COEX, desi cele doua sisteme nu sunt identice. El si discipolii sai
si-au dat seama de semnificatia procesului moarte-renastere si au
discutat si au analizat exemple culturale ale acestui fenomen, de la
misterele Greciei antice pana la riturile de trecere ale multor
culturi aborigene. Totusi, contributia cruciala a lui Jung la
psihoterapie este recunoasterea dimensiunilor spirituale ale
psihicului si descoperirile din domeniile transpersonale. Materialele
din cercetarea psihedelica si din activitatea experimentala abisala
vin sa sprijine puternic ideea unui subconstient colectiv si dinamica
structurilor arhetipale, modul in care intelege Jung natura
libidoului, deosebirea pe care o face intre eu si sine,
recunoasterea functiei creative si prospective a inconstientului si
notiunea de proces de individuatie. Toate aceste elemente pot fi
confirmate independent in activitatea psihedelica cu subiecti
nesofisticati si ne familiarizati cu teoriile lui Jung. Materiale de
acest fel apar frecvent in sedinte LSD conduse de terapeuti
nejungieni. Mai exact, literatura de psihologie analitica
este foarte folositoare in intelegerea
diferitelor imagini si teme arhetipale care ies la suprafata spontan
in sedinte experimentale, reflectand nivelul transpersonal al
inconstientului. Activitatea experimentala abisala confirma
independent observaţiile lui Jung asupra semnificatiilor
sincronicitatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu