Romanele SF au exploatat ideea de
personalitati multiple de secole, dar stiinta a studiat aceasta
postura abia din anul 1970.
Tulburarea disociativă de identitate
(DID), cunoscuta anterior ca tulburare de personalitate multipla
(MPD), este o tulburare mintala caracterizata prin cel putin doua
identitati distincte care controleaza alternativ comportamentul unei
persoane si este insotita de pierderi de memorie in privinta unor
informatii importante care nu sunt explicate prin uitare obisnuita.
Persoanele cu personalitati multiple nu
sunt doar cazuri psihologice; cand lasa deoparte o personalitate si
imbraca alta, in organismul lor se produc transformari remarcabile.
O personalitate poate avea diabet, de
exemplu, iar persoana respectiva va avea o lipsa de insulina atata
vreme cat personalitatea ei este in plina manifestare, in timp ce
alte personalitati ar putea sa nu aiba nicio problema cu diabetul,
dovedindu-se in urma testelor ca au nivele normale de insulina. In
egala masura, o personalitate ar putea suferi de tensiune arteriala,
in timp ce altele nu; au existat cazuri cand unele persoane s-au
trezit cu iritatii si alte eruptii ale pielii care au aparut si
disparut o data cu schimbarea de personlitate. Literatura de
specialitate aduce in discutie pacienti care isi pot modifica
instantaneu tiparul psihozei acute la citirea unei
electroencefalograme sau isi pot modifica culoarea ochilor de la
albastru la caprui. O femeie avea trei cicluri menstruale in fiecare
luna, conform celor trei personalitati distincte.
Daniel Goleman, reputat jurnalist si
cercetator in domeniul psihologiei clinice si stiintelor
comportamentale, prezinta in New York Times, cazul lui Timmy - un
baietel de 6 ani care sufera de tulburare de personalitate multipla -
unul dintre cele mai stranii si triste sindroame psihiatrice. Timmy
are mai mult de 12 personalitati distincte, fiecare cu propriul sau
tipar emotional, inflexiuni vocale, preferinte si antipatii.
Timmy este un caz uimitor. “Una
dintre aceste personalitati cu care el se identifica era alergica la
sucul de portocale. Consumul chiar si a unei mici cantitati de suc de
portocale ii provoca in foarte scurt timp aparitia unei eruptii
(urticarie) pe intregul corp. Elementul surprinzator este ca daca
Timmy (personalitatea principala) consuma suc de portocale, nu apare
absolut nici un efect neplacut. Cu toate acestea, daca Timmy consuma
suc de portocale si ulterior personalitatea alergica preia controlul
asupra corpului, cata vreme digestia sucului nu s-a incheiat,
urticaria se dezvolta din nou cu rapiditate. Pe de alta parte, in
cazul in care urticaria a aparut dar personalitatea principala
(Timmy) isi reintra in drepturi, fenomenul eruptiv la nivelul pielii
dispare in foarte scurt timp.” - Daniel Goleman.
Ceea ce este remarcabil in acest caz
este ca nu se stie ca alergiile apar si dispar dupa bunul plac al
mintii umane. Cum este posibil acest lucru? Globulele albe ale
sistemului imunitar, invelite in anticorpi ce pot declansa reactia
alergica, asteapta pasiv sa intre in contact cu un antigen. Cand are
loc contactul, o serie de reactii chimice se declanseaza in mod
automat.
Totusi, in cazul lui Timmy, se pare ca
pe masura ce moleculele de suc de portocale se apropie de globulele
albe, este luata decizia de a reactiona sau nu. Aceasta inseamna ca
acele globule sunt inteligente. Mai mult, inteligenta lor se afla la
un nivel mai profund decat propriile molecule, intrucat anticorpul si
sucul de portocale se intalnesc prin atomi obisnuiti de carbon,
hidrogen si oxigen.
Sa afirmi ca niste molecule pot lua
decizii sfideaza legile stiintei fizicii actuale – este ca si cum
uneori zaharul este dulce, iar alteori nu. Dar nu doar intensitatea
surprinzatoare a cazului lui Timmy este cea care ne uimeste. Din
moment ce am admis faptul ca el alege sa fie alergic, cum altfel ar
putea sa faca sa-i apara si sa-i dispara eruptia cutanata? Ne
confruntam oare cu posibilitatea ca noi sa ne alegem propriile boli,
la randul nostru? Nu suntem constienti de alegerea pe care o facem,
intrucat aceasta are loc la un nivel aflat dincolo de gandurile
noastre de zi cu zi.
Sanatatea Perfecta – Deepak Chopra
Foarte interesant articolul! Cel putin concluzia din ultimul paragraf te pune bine pe ganduri!
RăspundețiȘtergereAvem impresia ca stim atat de multe, ca s-au descoperit o multime de lucruri in ultimii zeci de ani si am ajuns aproape pe culme, pana vine cineva si da peste cap tot ce stim si ne face sa ne ridicam o multime de probleme care nici nu stiam ca exista pana atunci!
Cred ca avea dreptate cine spunea odata ca specializarea va ajunge atat de departe, incat vom ajunge, la un moment dat, sa stim totul despre nimic! :)
Gandurile noastre sunt active si constituie semintele pe care le-am plantat. Subconstientul nu este interesat daca gandurile noastre sunt bune sau rele, ci pur si simplu raspunde in deplina conformitate cu natura acestor ganduri. El nu ne va contrazice niciodata, ci va accepta mereu ceea ce afirmam in mod constient. Prin urmare, trebuie sa fim decisi sa alegem viata, sanatatea si iubirea. Renuntand la vechile tipare inradacinate in subconstient, vom castiga o viata sanatoasa. http://apastructurata.blogspot.ro/2013/05/vindecarea-prin-gandire-valeriu-popa.html
RăspundețiȘtergere