Secretul longevitatii, eliminarea toxinelor - Alexis Carrel

Alexis Carrel (28 iunie 1873 - 5 noiembrie 1944), chirurg si biolog francez, a fost laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicina in 1912. Acesta este cunoscut pentru studiile sale in domeniul chirurgiei si, in special, al chirurgiei vasculare, studii care au fost incepute in Franta si continuate dupa 1904 in Statele Unite. Dr. Carrel a fost unul dintre pionierii operatiilor de transplant, a carui metoda a schimbat interventia chirurgicala de la un joc de noroc cu risc ridicat intr-un instrument cu potential de anvergura pentru a salva vieti.

Dr. Alexis Carrel a fost interesat si de fenomenul de imbatranire. El a sustinut, in mod eronat, ca toate celulele continua sa creasca pe termen nelimitat, iar acest lucru a devenit un punct de vedere dominant in secolul al 20-lea.

Dr. Alexis Carrel a inceput un experiment inedit pe 17 ianuarie 1912. El a prelevat tesut embrionic dintr-o inima de gaina intr-un recipient inchis printr-un sistem propriu, intr-o solutie salina (care contine minerale in aceleasi proportii ca si cele din sangele de pui). Dr. Carrel l-a tinut in viata mai mult de 20 de ani, hidratandu-l si irigandu-l regulat cu nutrienti nepoluati chimic, reusind astfel sa prelungeasca de aproape zece ori durata medie de viata a celulelor. De fapt, celulele au crescut si au prosperat atata timp cat toxinele lor au fost indepartate. Celule au continuat sa traiasca pana cand cineva a uitat sa indeparteze excrementele lor. Experimentul Dr. Carrel a atras atentia opiniei publice si, mai ales, a lumii stiintifice. Insa, chiar daca si alti cercetatori au incercat sa-l repete, experimentul acestuia nu a mai fost replicat cu succes.

Dr. Alexis Carrel a afirmat ca secretul longevitatii noastre sta in capacitatea celulei de a elimina deseurile metabolice, iar cheia eliminarii toxinelor din organism este apa. La festivitatea de decernare a premiului Nobel el a afirmat ca „celula este nemuritoare. Lichidele care o inconjoara - o degenereaza si o imbolnavesc. Nu varsta omoara celula, ci deshidratarea cronica”. Cand a intrerupt experimentul cu tesutul din inima de gaina, acesta era inca viu.