Translate

miercuri, 8 mai 2013

Visul si starea de inconstienta

Sigmund Freud
 Joyce McDougall (1920 – 2011, psihanaliza) a adus contributii semnificative la intelegerea perversiunilor, simptomelor psihosomatice, sexualitatii feminine, creativitatii si dependentei. Joyce McDougall s-a nascut in Noua Zeelanda unde a obtinut un doctorat in educatie; ulterior, s-a mutat la Londra si a studiat psihanaliza pentru mai multi ani la Hampstead Clinic for Child Psychotherapy, unde entuziasmul Annei Freud au inspirat-o in munca sa. Apoi s-a mutat in Franta unde a continuat studiul in psihanaliza persoanelor adulte.Cercetarile clinice, originalitatea teoretica, mintea deschisa si lipsa dogmatismului au facut-o unica de-a lungul carierei sale de 60 de ani si i-au permis sa creeze o legatura valoroasa intre scoliler psihanalitice anglo-saxona si franceza. McDougall a scris patru carti in domeniul psihanalizei: Plea for a Measure of Abnormality (1978), In Theatre of the Mind: Illusion and Truth On the Psychoanalytical Stage (1982), Theatre of the Body: A Psychoanalytic Approach to Psychosomatic Illness (1989) si The Many Faces of Eros (1996).

Prima piesa de puzzle asupra careia Freud si-a indreptat atentia a fost perceptia asupra timpului. Timpului este diferit in starea de veghe fata de cea din timpul somnului. Atunci cand dormim sau visam, inconstientul isi gaseste expresia directa – un vast totul si nimic pe care-l putem atinge doar cu dificultate in starea de veghe - si timpul nu exista. Cand cinvea ne vorbeste despre ceea ce a visat spune “Am avut un vis”. Nu spune niciodata “Eu visez”. Din acest punct de vedere visul este mereu “dincolo de timp”. Este posibil sa experimentam repetarea viselor, dar in fapt doua vise nu vor fi nicioada identice. Asadar putem spune ca orice vis, pe care ni-l amintim sau nu, este un eveniment important.

Doar 2 din cele 23 de lucrari publicate ale lui Freud trateaza fenomenul de somn si vis iar cea mai importanta carte care trateaza acest subiect The Interpretations of Dreams a fost completa in 1896. Freud considera aceasta lucrare ca fiind cea mai importanta contributie a sa pentru intelegerea psihicului uman. In fapt pornind de la studierea viselor el a dezvoltat intreaga teorie a mintii. Freud spune ca o persoana care viseaza nu este in totalitate adormita, el a observat ca starea mentala din timpul somnului este diferita de cea din timpul visului. Freud a cret concepte care au fost demonstrate de neurobiologi dupa 50 de ani despre starea REM (rapid eye movement) si non-REM din timpul somnului.

REM este o etapa a somnului caracterizata prin miscari oculare rapide sub pleoapele inchise. Visele apar doar in aceasta faza. Fiecare persoana are pe parcursul unei nopti in care doarme, intre 3-5 perioade de somn REM. Ele apar la intervale de 1-2 ore si variaza ca durata. Un episod de somn REM poate dura intre 5 minute si o ora. Din durata totala a unui somn, aproximativ 20% reprezinta stadiul REM de somn.

O alta ipoteza a lui Freud este ca in timpul somnului si in timp ce visam corpul este „paralizat” si in felul acesta visul ia locul actiunii. Pentru el acesta ipoteza repezinta un aspect important pentru a raspunde la intrebarea „de ce visam?”

In timpul visului existam intr-o alta stare fata de starea de veghe, o stare de existenta fara a folosi actiunea externa adica actiunea psihica motivata. In timpul visului nu miscam corpul si nu reactionam la evenimentele lumii exterioare si cu toate astea ceva foarte activ se intampla. In minte are loc un proces special. Freud simtea ca aceast proces mental era intr-o stransa legatura cu corpul.

Corpul trebuie sa faca anumite actiuni pentru a intra in starea de vis. Freud a elaborat ideea ca visele sunt in legatura cu dorintele (cele mai frecvente sunt instinctele impulsive ale corpului) si ca visele reprezinta calea pentru implinirea dorintelor. Dar despre ce dorinte este vorba? Freud considera ca simpla dorinta de a merge la culcare si deci nevoia de a te retrage din lumea externa. Atunci cand gandurile si dorintele care provin din inconstient sunt in conflict, iar noi ne aflam in continuare in starea de somn producem visele.

Corpul este profund implicat in starea de inconstienta. Freud numea impulsurile instinctuale mesajele provenite de la corp catre minte cum sunt „Am nevoie de dragoste”, „Sunt nevos”, „Imi este foame”, „Imi este frica” si asa mai departe. Este dificil sa distingem intre dorintele care provin din corp si cele care provin din inconstient. Daca mesajele provenite din starea de inconstienta si preconstienta ameninta sa se trezeasca persoana atunci una din functiile principale ale viselor este de a preveni acest lucru. Acest concept l-a determinat pe Freud sa numeasca visele „gardianul somnului”.


In starea de veghe mintea noastra constienta este bombardata zilnic cu mii de stimuli proveniti din lumea externa si cu ganduri, senzatii si sentimente care vin din interior (mult mai mult decat le putem acorda atentie – altfel nu am putea sa ne continuam activitatile zilnice). Astfel noi le dam deoparte in memoria de scurta durata si acestea vor constitui esenta viselor din noaptea respectiva. Perceptiile inregistrate pe parcursul zilei, dar carora noi nu le-am acordat atentie, sunt cel mai probabil folosite ca baza in constructia viselor cand sunt conectate cu senzatii fizice sau cu emotii puternice (emotiile sunt fenomene atat fizice cat si mentale). Freud numea aceste evenimente reziduurile zilei. Astfel, mesajele care provin atat din surse somatice cat si psihice sunt folosite pentru a crea imagini, care vor fi tesute intr-o poveste care devine vis.

Freud a afirmat ca inconstientul nu poate fi cunoscut direct si ca putem fi aproape de cunoasterea lui prin intermediul viselor si de asemenea in anumite stari de boala psihica. Pesoanele care sufera de psihoza folosesc de asemenea parti din inconstientul lor pentru a crea halucinatii si iluzii. In plus persoanele creative (artistii, pictorii, scriitorii, muzicinenii, inventatorii etc) folosesc inconstientul in actul de creatie.

Prezentare facuta de Joyce McDougall in cadrul celei de-a patra Conferinte Minte si Viata in 1992.
Sleeping, Dreaming and Dying (Boston, Wisdom Publications, 1997)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Daruind, veti dobandi! Sustineti acest blog oferind o donatie!