Translate

joi, 18 aprilie 2013

Somnul, orgasmul si moartea

 
 
Joyce McDougall (1920 – 2011, psihanaliza) a adus contributii semnificative la intelegerea perversiunilor, simptomelor psihosomatice, sexualitatii feminine, creativitatii si dependentei. Joyce McDougall s-a nascut in Noua Zeelanda unde a obtinut un doctorat in educatie; ulterior, s-a mutat la Londra si a studiat psihanaliza pentru mai multi ani la Hampstead Clinic for Child Psychotherapy, unde entuziasmul Annei Freud au inspirat-o in munca sa. Apoi s-a mutat in Franta unde a continuat studiul in psihanaliza persoanelor adulte.Cercetarile clinice, originalitatea teoretica, mintea deschisa si lipsa dogmatismului au facut-o unica de-a lungul carierei sale de 60 de ani si i-au permis sa creeze o legatura valoroasa intre scoliler psihanalitice anglo-saxona si franceza. McDougall a scris patru carti in domeniul psihanalizei: Plea for a Measure of Abnormality (1978), In Theatre of the Mind: Illusion and Truth On the Psychoanalytical Stage (1982), Theatre of the Body: A Psychoanalytic Approach to Psychosomatic Illness (1989) si The Many Faces of Eros (1996).

Joyce McDougall: Psihanaliza ofera cateva raspunsuri in privinta relatiei dintre somn si orgasm, care pot fi unite imaginar cu ideea de moarte. Persoanele care sufera de insomnie si cele care nu pot avea orgasm pot descoperi prin psihanaliza ca cele doua deriva din teroarea de a-si pierde senzatia de sine. Este, de asemenea, interesant ca in Franta orgasmul este numit “le petit mort” (mica moarte). In mitologia greaca, Morpheus si Thanatos care reprezinta somnul si moartea sunt frati. Pentru a putea adormi esti nevoit sa lasi deoparte ideea de sine si sa te dizolvi. Pierderea sinelui este experimentata ca o pierdere si nu ca o imbogatire. Acestea pot fi aplicate persoanelor care nu pot avea orgasm. Dorinta de a pierde senzatia de sine si a adormi sau uniunea orgasmica ne pot permite sa nu ne fie frica de moarte. Putem spune ca somnul si orgasmul sunt forme subliminale ale mortii.

Dalai Lama: In literatura Budismului Tibetan se spune ca in timpul stranutului, actului sexual, somnului si a mortii traim scurte momente de iluminare. Sigur ca senzatia de sine si ego-ul sunt foarte puternice si avem tendinta sa ne raportam lumii subiectiv. Dar in aceste momente particulare aceasta senzatie puternica de sine este foarte diminuata.
Joyce McDougall: Este o legatura intre dificultatea de a renunta la ego, intr-o lume dominata de ego, si incapacitatea de a ne detasa de imaginea grosiera a corpului pentru a face loc corpului spiritual?

Dalai Lama: Cred ca exista o legatura pentru ca senzatia de sine este in foarte stransa legatura cu existenta corpului. Senzatia de sine este dependenta de corpul fizic grosier. Dar cand cineva experimenteaza sentimentul subtil de sine, corpul grosier devine neimportant si frica de moarte se estompeaza.

Prezentare facuta de Joyce McDougall in cadrul celei de-a patra Conferinte Minte si Viata in 1992.

Sleeping, Dreaming and Dying (Boston, Wisdom Publications, 1997)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Daruind, veti dobandi! Sustineti acest blog oferind o donatie!