Joyce McDougall (1920 – 2011, psihanaliza) a
adus contributii semnificative la intelegerea perversiunilor,
simptomelor psihosomatice, sexualitatii feminine, creativitatii si
dependentei. Joyce McDougall s-a nascut in Noua Zeelanda unde
a obtinut un doctorat in educatie; ulterior, s-a mutat la Londra si a
studiat psihanaliza pentru mai multi ani la Hampstead Clinic for
Child Psychotherapy, unde entuziasmul Annei Freud au inspirat-o in
munca sa. Apoi s-a mutat in Franta unde a continuat studiul in
psihanaliza persoanelor adulte.Cercetarile clinice, originalitatea
teoretica, mintea deschisa si lipsa dogmatismului au
facut-o unica de-a lungul carierei sale de 60 de ani si i-au permis
sa creeze o legatura valoroasa intre scoliler psihanalitice
anglo-saxona si franceza. McDougall a scris
patru carti in domeniul psihanalizei: Plea for a
Measure of Abnormality (1978), In Theatre of the Mind:
Illusion and Truth On the Psychoanalytical Stage (1982), Theatre
of the Body: A Psychoanalytic Approach to Psychosomatic Illness
(1989) si The Many Faces of Eros (1996).
Joyce McDougall: Psihanaliza ofera
cateva raspunsuri in privinta relatiei dintre somn si orgasm, care
pot fi unite imaginar cu ideea de moarte. Persoanele care sufera de
insomnie si cele care nu pot avea orgasm pot descoperi prin
psihanaliza ca cele doua deriva din teroarea de a-si pierde senzatia
de sine. Este, de asemenea, interesant ca in Franta orgasmul este
numit “le petit mort” (mica moarte). In mitologia greaca,
Morpheus si Thanatos care reprezinta somnul si moartea sunt frati.
Pentru a putea adormi esti nevoit sa lasi deoparte ideea de sine si
sa te dizolvi. Pierderea sinelui este experimentata ca o pierdere si
nu ca o imbogatire. Acestea pot fi aplicate persoanelor care nu pot
avea orgasm. Dorinta de a pierde senzatia de sine si a adormi sau
uniunea orgasmica ne pot permite sa nu ne fie frica de moarte. Putem
spune ca somnul si orgasmul sunt forme subliminale ale mortii.
Dalai Lama: In literatura Budismului
Tibetan se spune ca in timpul stranutului, actului sexual, somnului
si a mortii traim scurte momente de iluminare. Sigur ca senzatia de
sine si ego-ul sunt foarte puternice si avem tendinta sa ne raportam
lumii subiectiv. Dar in aceste momente particulare aceasta senzatie
puternica de sine este foarte diminuata.
Joyce McDougall: Este o legatura intre
dificultatea de a renunta la ego, intr-o lume dominata de ego, si
incapacitatea de a ne detasa de imaginea grosiera a corpului pentru a
face loc corpului spiritual?
Dalai Lama: Cred ca exista o legatura
pentru ca senzatia de sine este in foarte stransa legatura cu
existenta corpului. Senzatia de sine este dependenta de corpul fizic
grosier. Dar cand cineva experimenteaza sentimentul subtil de sine,
corpul grosier devine neimportant si frica de moarte se estompeaza.
Prezentare facuta de Joyce McDougall
in cadrul celei de-a patra Conferinte Minte si Viata in 1992.
Sleeping, Dreaming and Dying
(Boston, Wisdom Publications, 1997)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu